Consiliul
Județean Cluj

România
100

Director fondator: Mircea Arman, 2015

Director fondator revista pe suport material: Ioan Slavici, 1884

weekly magazine in english,
romanian and italian

 

 

* * *
peste umărul tău drept,
te-aştept, mândră, te aştept…
pe umărul tău cel stâng
sărutările-mi se strâng
sărutările-s o mie
— mii de flori de iasomie –
drept lângă inima ta
din lut ți-am săpat o stea!

 

Poem pentru desvrăjire
Mărgeluței

 

 

plămădind luna sângerie a lupilor
să vezi pe cer
ochii zeilor
şi să nu-i recunoşti –
cine a trimis această pulbere
ce s-a aşternut
peste noi?
cui trebuie să ne supunem?

„incendiu, incendiu –
striga cineva,
dar asta era doar
IUBIREA!”

 

Poem pentru Esmeralda (I)

 

de aici va porni
făgăduința
să mut mările
din loc
pentru TINE
încep

– eu doar pentru TINE
pot să dansez
împreună cu-o stea.
din calendarul speranței
să dispară frigul
şi inimile să ni le
îmbrăcăm
să-ți şterg ploaia lacrimilor
din brazda adâncă
a visului
ca o sămânță
dinaintea zilei
la naşterea îngerului
păzitor.
lumina aceasta a răsărit
doar pentru TINE
de-acum înainte
vom iubi împreună
fiecare anotimp.

 

Poem pentru Esmeralda (II)

 

cu aripile tale
de dimineață
cu mai mult
dor să cânte
de-acum
această pasăre

acest gând
chiar aici
să îşi găsească
tihna

oameni întru
liniştirea zeilor
înmulțumindu-se-vor
până în oglindă

…şi eşti frumoasă
ca liniştea
fierbinte ca
lacrima nevinovată
…şi mereu
aşa să fie
cu mii de flori
de iasomie.

 

Poem pentru Esmeralda (III)

 

ziua noastră
trecut-a prin noapte
un suflet
printr-un alt suflet
când între trupuri
e o acceptare
— ineditul
— contopirea
— surpriza
şi sânii-i sunt
sărbătoare
şi mă cheamă
carnea-i caldă
când fericirea
precum luna
se-mparte-n două
dincolo de cer
şi voi cere voie
mâinilor tale
şi voi cere voie
buzelor tale
să mă învețe
necontenit, necontenit
până la sfârşit.

 

Poem pentru Esmeralda (IV)

 

„N-ai, Doamne, pe cer o stea /
Cât plăteşte Dragostea!”

 

 

sinele meu se transformă
în sinele TĂU
şi vom topi câțiva ghețari
de la Polul Nord urcând în Carul Mare

numele TĂU a rămas
încrustat în sângele meu
peste această vară astrală

de la inimă la stele
clădesc cărămizile mele
deodată tot
lasă-mă să-ți pot
mai mult decât ştiu
lasă-mă să-ți fiu.

Esme, Esme,
de ce cad
frunzele…
Esme?

 

Cântec pentru Esmeralda

 

într-o altă zi
şi într-un
alt ceas
peste noi lumini
codrii ce-au rămas
să mă risipesc
şi să mă adun
frunzele acum
cântec fără glas
stau în preajma ta
mă străbate-o stea
ți-am făcut un pat
din inima mea.

din inima mea
ți-am făcut un pat
mă străbate-o stea
stau în preajma ta

cântec fără glas
frunzele acum
să mă risipesc
sau să mă adun

codrii ce-au rămas
peste noi lumini
bate strâmb un ceas
înspre tine vin

şi nu-i un păcat
ne străbate o stea
ți-am făcut un pat
din inima mea.

Leave a reply

© 2021 Tribuna
design: mvg