“A fost odată ca întotdeauna” – iată cum începe povestea îngrijorătoare a fetelor minore din România care ajung să aibă copii. În 2018, la noi în ţară au avut loc 391 de naşteri cu mame de vârstă cuprinsă între 10 şi 14 ani, respectiv 12.278 de naşteri în cazul cărora mamele împliniseră între 15 şi 19 ani, conform Eurostat. Cel mai mare număr de mame minore din Europa. Şi, cu toate acestea, educaţia sexuală în şcoli este doar un vis frumos. Norocul face că, deşi trăim în vremuri de restrişte, arta continuă să pună degetul pe rană atunci când trebuie, iar mediul online face totul mult mai accesibil pentru publicul ţintă.

În 13, 14, 15 noiembrie a avut loc premiera digitală a spectacolului 98% Decizia corectă de la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, creat în cadrul proiectului multianual #SafeSpoTT, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Scopul proiectului, început în martie 2019, este să producă spectacole de teatru educaţional care să provoace dezbateri în rândul tinerilor pe teme precum toleranţa şi diversitatea. 98% Decizia corectă de Andreea Tănase, în regia Elenei Morar, ne spune povestea Izei: o fată obişnuită de 17 ani, cu o familie okay şi o viaţă okay, care a rămas însărcinată în urma unei nopţi petrecute cu băiatul de care-i plăcea. Deşi s-au protejat şi totul a fost consensual, acel 2% şi-a lăsat definitiv amprenta asupra tinerei. De-a lungul spectacolului, o vedem pe Iza confruntându-se cu o decizie imposibilă, în timp ce în jurul ei ies la suprafaţă probleme familiale şi sociale aflate până atunci în stare latentă. Ne întâlnim cu aşteptările nerealiste şi contradictorii ale părinţilor, cu fragilitatea prieteniilor de liceu, cu un sistem medical depăşit şi o societate românească în care dezinformarea, stigmatizarea, hărţuirea şi, cel mai brutal, cyberbullying-ul se simt ca acasă, toate acestea în contextul prezentat subtil, aproape imperceptibil, al pandemiei.

Iniţial, spectacolul 98% Decizia corectă, uimitor de fidel realităţii trăite de adolescenţii zilelor noastre, trebuia să fie vizionat în premieră de elevii de la Colegiul Național „Gheorghe Asachi” (Piatra-Neamț), Colegiul Național de Informatică (Piatra-Neamț), Liceul de Artă “Victor Brauner” (Piatra-Neamț), Colegiul Național “Roman Vodă” (Roman) și Colegiul Național “Ștefan cel Mare” (Târgu-Neamț) – parteneri în proiect. Din nefericire, iniţiativa a fost zădărnicită, iar difuzarea în cadrul liceelor (care ar fi suscitat dezbateri educaţionale utile în rândul tinerilor şi al cadrelor didactice) a fost anulată. Motivul? În data de 11 noiembrie, ziarul Vestea.net a publicat un articol care deplângea limbajul “de canal porno” regăsit într-una dintre scenele piesei (cea în care Iza este hărţuită de colegii ei din cauza sarcinii), cu 2 zile înainte de premieră. La scurt timp, Alianţa Părinţilor din judeţul Neamț a adresat o scrisoare deschisă “Conducerii Teatrului Tineretului Piatra Neamț, Primăriei Piatra Neamț, Consiliului Județean Neamț, Inspectoratului Școlar Județean Neamț și întregii societăți civile” prin care cerea anularea difuzării spectacolului în cadrul şcolilor respective și protesta împotriva “promovării limbajului pornografic și a obscenității, în spațiul public”, temându-se că Teatrul Tineretului, condus de Gianina Cărbunariu, va fi transformat într-o “fabrică de mutilare a sufletelor şi minţilor”. Cu toate că 98% Decizia corectă nu s-a mai bucurat de atenţia meritată a publicului său ţintă într-un cadru educaţional (aparent) favorabil dezbaterilor, spectacolul a fost disponibil online timp de trei zile, în mod gratuit, cuvintele obscene deplânse fiind cenzurate.

Această reacţie violentă şi, în mod aproape surprinzător, eficientă dovedeşte faptul că majoritatea părinţilor nu au mai călcat de foarte, foarte multă vreme într-un liceu, că sunt complet debranşaţi de lumea adolescenţilor alături de care trăiesc şi că nu înţeleg prea bine de ce există teatrul. Eu le-aş adresa următoarele întrebări: De ce vă e frică, dragi părinţi, ca fiicele voastre şi fiii voştri să urmărească un spectacol de teatru în care apar aceleaşi cuvinte care se aruncă și se încasează pe holuri în fiecare pauză? De ce vă e teamă ca adolescenţii să vadă spectacole care le oglindesc fidel şi critic universul? Şi, cel mai important, de ce nu vă informaţi înainte să acuzaţi?

Cuvintele “obscene” folosite, perfect justificate dramaturgic și regizoral, fac parte dintr-o scenă în care personajul principal, Iza, este agresată și hărțuită violent de colegii ei de liceu care tocmai au aflat că este însărcinată. Înlocuirea injuriilor vulgare cu expresii “decente” care să nu supere pretențiile desuete de “cultură înaltă” ale unora ar fi fost egală cu o insultă la adresa tuturor fetelor și băieților care au trăit o astfel de experiență. Rolul teatrului este să reflecte societatea înconjurătoare, să aleagă temele și subiectele ardente, relevante, importante și să expună critic pe scenă toate aspectele necesare propoziției dramatice. Cum ar fi arătat Othello sau Măsură pentru măsură cu replicile rasiste și antisemite îndulcite?

Revenind, însă, la spectacol, în calitate de tânăr teatrolog de sex feminin nu demult ieșită din perioada adolescenței, vă recomand cu căldură 98% Decizia corectă, mai ales dacă vârsta voastră este cuprinsă între 15 și 19 ani, sau în cazul în care aveți copii/nepoți/veri/prieteni/cunoștințe care se află în această perioadă a vieții. Haideți să vă spun și de ce.

Spectacolul a reușit să dea șah mat restricțiilor impuse de pandemie, dovedind că expresivitatea poate depăși fără probleme cele două bariere care paralizează teatrul în momentul de față: masca și ecranul. 98% Decizia corectă este filmat pe scena teatrului, în scenografia simplă, eficientă și plăcută ochiului semnată de Diana Miroșu. Obiectele de decor se transformă cu ușurință de la un episod la altul, jonglând cu semnificații și aducând la viață o colecție largă de spații: apartamentul Izei, școala, cabinetul de obstetrică și ginecologie, clubul, majoritatea înscrise în tema de culori roz-verde-alb, o alegere fresh, armonizată perfect cu îmbrăcămintea sugestivă și potrivită a personajelor, creată de Ileana Zirra.

Din costumul scenic face parte și masca. Bineînțeles, actorii poartă măști mereu (inteligent asortate costumului), chiar și în momentele în care situația dramatică nu o impune, cum ar fi atunci când Iza și familia ei sunt acasă. Nu putem decât să acceptăm convenția și să ne imaginăm că măștile apar și dispar în funcție de firul narativ, în pofida faptului că sunt tot timpul prezente. Ceea ce m-a surprins imediat este faptul că interpretarea actorilor nu pare defel îngrădită de acoperirea parțială a feței. Lavalierele îi ajută din punctul de vedere al sonorității, iar în rest, vocea, frazarea, intonația, mimica (sau atât cât putem vedea din ea), limbajul corporal și energia generală adusă pe scenă și în fața camerei, sunt suficient de bine utilizate pentru a transmite emoțiile, ideile și acțiunile necesare înțelegerii și savurării spectacolului. Interpretarea expresivă și precisă a Cătălinei Bălălău, în rolul Izei, ne permite să descoperim atât puterea, cât și vulnerabilitatea protagonistei, umplând scena cu o energie captivantă. Paul Ovidiu Cosovanu îl aduce la viață pe prietenul Izei, sau partenerul ei, sau băiatul de care-i place și cu care s-a culcat o dată, dar căruia nu i-a mai scris până nu a aflat că e însărcinată. Ați înțeles voi ideea. Spre deosebire de fermitatea reținută a Izei, tânărul spune tot ce gândește, iar actorul interpretează cu o deosebită carismă și umor combinația de naivitate, exuberanță și responsabilitate pe care o emană personajul. Nora Covali o întruchipează pe mama adolescentei, unul dintre cele mai complexe apariții ale piesei. Actrița reușește să redea convingător, intens și lipsit de patetism cumpăna la care se află mama: pe de o parte, este condusă de dragostea maternă, dar pe de alta, se lasă dominată de teama ca fiica ei să-i repete greșelile. Energia ei explozivă este echilibrată scenic de jovialitatea și calmul tatălui, jucat de Dragoș Ionescu. Întreaga distribuție, la care se adaugă Aida Avieriței, Cătălina Eșanu, Corina Grigoraș, Emanuel Becheru și Florin Hrițcu, funcționează ca un mecanism bine uns, reușind să țină publicul în priză de la cap la coadă.

Dincolo de jocul actorilor bine pus la punct, nu pot ignora faptul că am văzut în sfârșit la teatru personaje adolescente care se comportă conform realității, și nu conform impresiei adulților despre realitatea adolescenților. Echipa a făcut o treabă excelentă în această privință. Mai mult decât atât, dimensiunea digitală a existenței noastre a fost inclusă natural în spectacol prin sound design și video (video design: Ana Cârlan), cu bune și cu rele. Regăsim atât binefacerile comunicării instantanee, cât și experiențele negative de ghosting și cyberbullying. Nu în ultimul rând, este o gură de aer proaspăt să aud pe scenă ritmurile de pop, dance, electro și hip-hop care ne acompaniază viețile de zi cu zi.

Dar 98% Decizia corectă nu este un spectacol bun doar pentru că a reușit să depășească niște provocări și să rămână fidel experiențelor unui public deseori reprezentat inexact pe scenă. 98% Decizia corectă este un spectacol bun și pentru că te prinde. Povestea este captivantă, conflictul – bine dozat, dialogul – credibil, relațiile dintre personaje – complexe și argumentate logic, iar textul dramatic adună suficiente perspective pentru o explorare în profunzime a subiectului. Și, cel mai important, e haios, emoționant, proaspăt și so relatable!

Cu toate că abordează un subiect sensibil și puternic politizat în societatea românească, spectacolul reușește să evite dogmatismul. Pe scurt, nu îți spune ce să faci, ce e bine și ce e rău. (SPOILER ALERT!) 98% Decizia corectă propune multiple finaluri posibile, subliniind faptul că, în fiecare dintre ele, Iza este o femeie realizată. Astfel, accentul cade pe caracterul profund personal al unei situații de acest gen, încurajând reflecția, dezbaterea, informarea și gândirea critică. De asemenea, pe fondul variantelor de “happy end”, avem ocazia să citim un mini dosar informativ despre neajunsurile grave din sistemul medical când vine vorba de nașteri sau întreruperi de sarcină, probleme aprofundate de pandemie. Această contextualizare dură vine să sublinieze că povestea Izei este doar una dintre zecile de mii.

Spectacolul propus de Teatrul Tineretului din Piatra Neamț este un succes, cu atât mai mult în astfel de vremuri, iar reacția publicistică violentă nu face altceva decât să-i confirme necesitatea.