Consiliul
Județean Cluj

România
100

Director fondator: Mircea Arman, 2015

Director fondator revista pe suport material: Ioan Slavici, 1884

weekly magazine in english,
romanian and italian

Adevăr, dezinformare, fals

Adevăr,  dezinformare, fals

Cum spune Tom Phillips în Truth: A Brief History of Total Bullsh*t – „zvonuri care nu pot fi verificate, atacuri de panică legate de noi tehnologii de comunicare, groază în fața știrilor false și temeri legate de supraîncărcarea informațională – toate acestea există de secole. […]. Cea mai mare temere legată de ideea de fake news nu e de fapt că oamenii cred știrile false – este că încetează să le mai creadă pe cele reale”. Avalanșa de informații contradictorii, superficiale, manipulate, reinterpretate sau pur și simplu neînțelese a dus, inevitabil, la pierderea parțială a credibilității lor. Și, nu de puține ori, superioritatea afișată a celor care le difuzează (jurnaliști, politicieni, medici, „experți”) și care nu reușesc să renunțe la tonul de profesor plictisit care se adresează unor analfabeți. (Precizez de la început, că, aici, nu scriu neapărat din poziția de medic, ci încerc să analizez modul în care se oglindește, în media, informația medicală).
Să luăm la întâmplare câteva exemple/titluri: Loss of smell and taste in patients with COVID-19 is „much more profound” than in patients with the common cold” study finds (Susan Perry, 2020). Dar apoi – Exclusive: study raises hopes that Covid-related damage to sense of smell may be more superficial than previously feared (Laura Spinney, nov. 2021). Articole stufoase, cu interviuri și păreri ale unor experți ne spun, de exemplu, undeva, la subtitlul „căderea părului în pandemia COVID” – „da, am avut mulți pacienți care s-au plâns că le cade părul”. Atât. La fel cu „long Covid”, la fel cu lipsa mirosului, despre care aflăm, în altă parte, că ascunde o afectare neurologică mult mai serioasă, deși, cum se vede mai sus, încă se caută răspunsuri, iar studiile recente contrazic, în parte, acest lucru. Curată informare corectă și inducătoare de încredere în sursele „oficiale”.
Post-viral syndrome, or post-viral fatigue, refers to a sense of tiredness and weakness that lingers after a person has fought off a viral infection. It can arise even after common infections, such as the flu. Almost any viral infection can trigger post-viral syndrome. Textul face parte dintr-un articol din 2019 (Johnson J) despre simptomele neplăcute și persistente apărute după multe infecții virale (long-COVID nu este neapărat un lucru nemaivăzut, deși adesea este prezentat așa; mai degrabă se poate spune că este mai complex, posibil mai serios), inclusiv gripa, care nu este deloc banală. „COVID-ul nu este o banală gripă” este cea mai frecventă afirmație falsă auzită în ultimii doi ani, pentru că gripa, și nu răcelile comune, este departe de a fi banală. Culmea că aceiași jurnaliști folosesc apoi imagini și povești din pandemiile anterioare, în special cea spaniolă, de … gripă.
Sau – Explozie de cazuri și decese în Italia – vineri 20.000 de cazuri față de 12.500 de cazuri joi. Record negativ, praguri depășite etc. Apoi, mai jos, ca din întâmplare – vineri au fost 716.000 de teste prelucrate, iar joi 312.000, rata de pozitivare fiind vineri la jumătate (!) față de cea de joi. Titlul și conținutul se pot defini ca fake news? Ca dezinformare? Informare parțială, eronată, voluntară? (Sursa Adevărul). Iată altul – OMS nu recomandă terapia cu plasmă convalescentă pentru tratarea pacienților cu COVID. 16 studii au demonstrat că acest tratament nu este benefic. 7 dec. 2021. (Recomandare fermă împotriva administrării plasmei; surse? – diverse, căci se preiau, oricum, aceleași știri, traduse rapid din google, paragraf cu paragraf). În contrast cu „6 luni de la prima donare de plasmă de la un pacient vindecat de COVID-19 în România […], dar suntem departe de cifrele UE”. Deja din titlu, se inducea, în 2020, panică, dar și culpabilizare pentru ceva necunoscut și incert. Sau o dezinformare: „acest virus SARS-CoV-2 uneori mai și ucide și dacă nu îi ucide pe cei pe care i-a lovit îi lasă cu sechele pe o durată lungă de timp”. Rezultă clar că, dacă nu ești mort, ești terminat după infecție. Am citit și în italiană despre supraviețuitorii bolii, termen cu deosebit impact emoțional, folosit de obicei în boli grave, în situații limită din care ai reușit să scapi. Fără să fiu lipsită de respect față de COVID-19, la o rată a mortalității (decese față de cazuri cunoscute) de 2% nu cred că termenul „supraviețuitor” este cel mai corect, dar el se potrivește cu tendința generală de dramatizare, și nu de informare. Am găsit discuții în lumea medicală pe această temă, dacă termenul supraviețuitor nu ar trebui aplicat doar celor care au fost internați în ATI cu o formă gravă de boală și nu au decedat, tocmai pentru a nu accentua anxietatea mondială care este responsabilă și ea, parțial, de acel long-COVID (un studiu pe 200.000 de „supraviețuitori” arată că cel mai frecvent raportat simptom post-COVID este anxietatea – 23%). Surplusul de decese din această perioadă este real, dar analiza lui va trebui făcută nu la cald, ci peste un an sau doi pentru a avea o privire de ansamblu mai corectă asupra tuturor bolilor care au luat vieți, mai mult ca de obicei, și fără a trage acum concluzii pripite. Poate că există totuși și alte boli care s-au agravat și au dus la deces mai mult ca de obicei pentru că au fost tratate acasă. Pe de altă parte, certitudinea absolută cu care unii colegi se adresează „maselor” este cel puțin ciudată. Când un expert „de peste hotare” (sintagmă care, se pare, ar trebui să ne crească încrederea în informație) ne spune că absolut tot excedentul de decese este secundar COVIDULUI, că oricum de cancer nu au murit mai mulți oameni în 2020 față de 2019, dar dacă verifici sursele oficiale constați că, de fapt, diferența este notabilă, ce să mai crezi?
Ca medic internist, nu am curajul să afirm că înțeleg tot, ba că mai pot și să dau altora sfaturi 100% competente și 100% avizate despre această boală sau tratamentele ei. De câte ori, în acești doi ani, nu au fost schimbări majore în abordare? O doză de vaccin plus a doua, apoi a treia și a patra din același tip? Sau altul, modificat, ca la gripă? Alt producător (alt mecanism de acțiune), pentru că primul pe care l-ai făcut nu a mai fost ok și s-a scos din schemă; dar atunci de ce cei care au făcut acel vaccin „rău” au cei mai mulți anticorpi? Și noi, care ne-am vaccinat cu cel mai bun (a se citi celebru), nu avem deloc sau puțini, sau avem și două doze, și anticorpi, dar totuși ne-am îmbolnăvit? Pentru că nu am făcut-o pe a treia. Și pentru că anticorpii ăia sunt degeaba, dar totuși, uite ce mulți ai după a treia doză, deci e clar că a treia doză funcționează cel mai bine. Cât timp? Nu știm exact, vedem.
Multe ironii în presă, de la experți, legate de Arbidol – dar iată câteva citate din reviste de specialitate – Arbidol for preventing and treating influenza in adults and children – scris înainte de pandemie, despre gripă, rezultate promițătoare. Effect of Arbidol (Umifenovir) on COVID-19: a randomized controlled trial. Nu spun că aceste studii sunt imbatabile, dar sunt exact la fel ca celelalte, discutabile, în sensul că esența științei este să ai îndoieli și să îți pui constant întrebări, pentru că altfel ar fi religie; deci de ce demonizăm orice părere „contra”? Un titlu pe CNN spunea că vaccinul Pfizer crește speranța de viață și scade riscul de a face ORICE boală. Optimism prostesc, studiu științific, dezinformare, mis-informare sau fake news?
Care sunt, totuși, definițiile acestor termeni atât de mult folosiți în ziua de azi?
Fake news – o informație difuzată sub formă de știre care este în mod intenționat croită senzațional, încărcată emoțional, care induce în eroare parțial sau total (uneori pe baza unei informații fabricate 100%) și care imită forma știrilor mainstream. Cea mai amuzantă mi s-a părut promisiunea că scăpăm de fake news dacă citim cutare site sau cutare presă, care verifică tot și ne spun ele ce e bine și ce nu. Dar ei ce surse folosesc? Fake news a fost catalogată știrea care spunea că virusul e scăpat din laborator (nu neapărat cu intenție) tocmai de către FactCheck, pentru ca mai târziu să apară articole științifice pe dos – se pare că, totuși, e prea deștept virusul ca să fie natural, dar nu știm, mai vedem, mai cercetăm.
Dezinormarea – informație care induce deliberat în eroare sau care e greșită/incompletă (biased). Fapte manipulate, propagandă. Exemple am putea găsi multe în presa de pretutindeni – evident cu nuanțe. Și nu doar în presa de can-can, de știri „ușoare”. Pandemia a scos, pare-se, tot ce e mai rău din această instituție care a pus senzaționalul și politicul deasupra informării corecte. Desigur că aici este un overlap între definiții – în ce măsură prostiile și jumătățile de adevăr difuzate constant sunt intenționate? Vorba lui Radar din MASH – „nu e treaba mea să mă întreb”. Dar dacă difuzăm poze din „arhivă” cu impact emoțional, însă fără legătură cu realitatea, lângă un titlu dramatic – e sau nu intenționat? În orice moment al pandemiei aș fi găsit secții goale pentru că au fost interzise internările „normale” și le puteam filma și să spun – uite cum ne mint, nu e nimeni internat. Dar nu erau secțiile „COVID”, ci cele golite de lege. Pe de altă parte, cozile de ambulanțe erau o situație dinamică și nu de puține ori era gol în jurul clădirilor UPU, în funcție de foarte mulți factori. Totul înseamnă exact ceea ce vrea jurnalistul să însemne – deci, manipulare. De exemplu – „clujenii au luat cu asalt mall-ul, în ciuda restricțiilor”. Nu, era coadă la intrare pentru că trebuie scanat certificatul verde și evident că durează. Dar numărul total de vizitatori a scăzut, conform angajaților și statisticilor.
Mis-informarea – slaba informare. Informație falsă care este răspândită cu sau fără intenția de a induce în eroare – mai aproape de neglijență și superficialitate. Exemplu – doi turiști ucrainieni au fost fugăriți/atacați/sfâșiați de urs (depinde pe ce site de știri citeai) lângă castelul Peleș. Ulterior – un urs a fost văzut în zona castelului Peleș în acea zi, dar turiștii ucrainieni băuseră și s-au rănit încercând să sară un gard. Ca în anecdotele cu Radio Erevan.
Iată un alt exemplu de știri contradictorii. Jurnalişti spanioli, veniţi în România să vadă cum funcţionează restricţiile COVID-19: „În Spania nu s-ar putea aplica aşa ceva, dar s-ar putea ca autoritatea legală de reglementare din Rusia, Letonia sau România să permită acest lucru”, spune preşedintele Secţiei „Dreptul la sănătate”, din cadrul Baroului din Madrid, Juan José Bestard, citat de „20 minutos”, în noiembrie 2021 (referindu-se la discriminarea vaccinați/nevaccinați și o serie de restricții). Nu a trecut mult și avem – Spain has seen a recent surge in COVID-19 cases. The country’s courts have ruled that stricter green pass regulations were to be implemented from December. This ruling comes as Spain nears the 80% vaccination mark and the argument for discrimination becomes weaker (decembrie 2021). Asta pentru că totul este dinamică, ignorată constant de cei care aleargă după senzațional. Un alt exemplu, arzător – în septembrie a.c nu se recomanda vaccinarea în masă a populației cu cea de a treia doză (https://www.cnbc.com/amp/2021/09/13/covid-booster-shots-data-shows-third-shots-not-appropriate-at-this-time-scientists-conclude.html), aceasta fiind rezervată, de exemplu, situației în care apare o nouă tulpină. Nu a trecut mult și a apărut Omicron, iar Pfizer ne spune că doar doza a treia ne asigură protecția și, în curând, doza 4, mult mai repede decât au preconizat experții. O dinamică aiuritoare, în care este aproape imposibil să dai sfaturi coerente. Ca să nu mai spun că vaccinații vor deveni în curând nevaccinați prin schimbarea definiției și scurtarea valabilității certificatului verde.
Deepfake-ul – de pildă, video-uri sau poze reale (termenul se referă mai strict doar la clip video), dar editate să arate altceva. Au curs în social media cu zecile, mai mult sau mai puțin evidente, și foloseau în general înregistrări reale ale unor persoane celebre sau politicieni care spuneau ceva, iar vocile erau dublate cu alt conținut.
Fake news-ul cu intenții „malefice” ar putea fi contracarat doar de o informare constant corectă, coerentă și echilibrată. Am găsit foarte multe articole pertinente și clare de popularizare, fără ton de panică, încercând se explice transmiterea, tratamentul, vaccinul, pornind doar de la date apărute în articole din reviste de specialitate. Dar ele, și dacă sunt preluate, sunt ciuntite și ciopârțite ca să sune dramatic. Exact cum spunea Tom Phillips, nu neapărat fake news-ul e problema, ci ceea ce îl poate combate. Un flux de informație puternică și demnă de încredere; dacă, însă, avem peste tot dezinformare și informare eronată și manipulare, emoțională sau de orice fel, încrederea pierdută e greu de câștigat și ușor de înlocuit cu altceva.

Leave a reply

© 2022 Tribuna
design: mvg