Consiliul
Județean Cluj

România
100

Director fondator: Mircea Arman, 2015

Director fondator revista pe suport material: Ioan Slavici, 1884

weekly magazine in english,
romanian and italian

Alexandru Cînean și Faust, între vanitate și disperare

Alexandru Cînean și Faust, între vanitate și disperare

Din 15 septembrie în 5 noiembrie a.c. Galeria MB-XL din Bruxelles a prezentat expoziţia personală de pictură a lui Alexandru Cînean. Evenimentul a fost promovat şi susţinut de Institutul Cultural Român din Bruxelles şi a făcut parte din programarea festivalului de cultură românească EuRoCultura, organizat la iniţiativa eurodeputatului Mircea Diaconu. Festivalul EuRoCultura s-a desfăşurat în perioada 9-13 octombrie a.c., la Bozar Bruxelles, şi a propus publicului internaţional un program variat şi reprezentativ pentru cultura românească contemporană: expoziţia de bijuterie contemporană „Găsit.Pierdut.Găsit.” realizată de Asociaţia Assamblage şi premiată la London Fashion Week 2016 (curator David Sandu), expoziţia de sculptură George Pavel, lansarea cărţii lui Peter Hurley – Descoperă România, concertul violonistului Alexandru Tomescu şi al pianistei Claudia Bara, o seară dedicată cinematografiei româneşti (în cursul căreia au fost proiectate filmele 03.Bypass, Acasă la tata, Muzeon – Ştefan Râmniceanu, Faleze de nisip), spectacolul Spaima Zmeilor (producător – Teatrul „Ion Creangă” Bucureşti), piesa de teatru Marmură (cu Victor Rebengiuc şi Marian Râlea, producător – Teatrul „Lucia Sturza Bulandra”, Bucureşti) şi expoziţia Faust: Vanitate şi Disperare (curatori: Prof. Univ. Dr. D.h.c. Jan de Maere şi Dr. Alexandru Sonoc, Muzeu Brukenthal, Sibiu).
În realizarea expoziţiei Faust: Vanitate şi Disperare, demersul plastic al lui Alexandru Cînean este inspirat de piesa Faust de Johann Wolfgang von Goethe, regizată de Silviu Purcărete, spectacol a cărui premieră a avut loc în 2007 la Teatrul Radu Stanca din Sibiu. Spectacolul reprezintă un reper important pentru teatrul românesc contemporan, lucru confirmat de numeroasele premii obţinute pe plan internaţional, precum şi prin turneele întreprinse. Asemeni lumii în care trăim, lumea lui Faust imaginată de Silviu Purcărete nu este deloc poetică: este violentă, emoţională şi viscerală, un melanj între Rai şi Iad, reflectând o experienţă individuală plină de suferinţă şi extaz, înălţări şi coborâri, durere, dragoste şi moarte. Piesa-performance regizată de Silviu Purcărete se distinge prin viziune artistică şi prin complexitatea rolurilor prezentate într-o scenografie barocă, construită în cele mai mici detalii: scenografie şi lumini impresionante, costume elegante şi burleşti, coloana sonoră copleşitoare, cu efecte adecvate, toate acestea fiind accentuate de o ambianţă excentrică, de proiecţii video ingenios încadrate în arhitectura acestei piese monumentale care aduce peste 120 de persoane pe scena amenajată într-o hală industrială abandonată. O adevărată provocare pentru orice artist plastic!
Născut la Sibiu în 1988, Alexandru Cînean a urmat cursurile Universităţii de Arte Plastice din Cluj-Napoca, absolvind un masterat în 2012. Remarcat pentru lucrările sale, a fost invitat la Academia de Arte Frumoase din Torino, în cadrul unui proiect Erasmus, în perioada 2008-2009. În 2011 beneficiază de o bursă la galeria de artă Antecedence/ Ephémère din Thuin [Belgia], unde prezintă expoziţia Ensemble avec Alexandru Cînean. De-a lungul carierei sale, realizează peste 20 de expoziţii personale în muzee şi galerii de artă din România, Italia, Austria şi Belgia, în 2009 fiind medaliat în cadrul Concorso Nazionale di Pittura Morgese, în Italia. Alexandru Cînean prezintă un interes manifest faţă de scenografie, participând la o seamă de proiecte teatrale; de aici şi aplecarea artistului de a reprezenta un proiect provocator precum „Faust-ul lui Purcărete”! În lucrările dedicate acestui proiect, Alexandru Cînean surprinde clipa, zbuciumul fiecărui personaj, drama interioară a actorului care îl interpretează. El este Creatorul! El are Puterea de a mânui spaţiul şi personajele după propria lui dorinţă!

Dă mâna şi loveşte! Clipei de-i voi zice:
Rămâi că eşti atât de frumoasă!-
Îngăduit îţi e atunci în lanţuri să mă fereci.
Atuncea moartea bată-n turn din clopot zgomotoasă,
Atunci scăpat de slujbă eşti, cum se cuvine.
Atuncea ornicul să stea, arătătorul cadă,
Oprit să fie timpul pentru mine!
J.W. Goethe, Faust (1808)

Adaptându-se dramatismului spectacolului, plastica lui Alexandru Cînean ne lasă să întrevedem o lume interioară puternică şi impulsivă, cu profunde semnificaţii. Subiectul propus îi permite tânărului artist să intre în psihologia personajelor şi a actorilor care le interpretează şi să le exploreze întregul potenţial. Lucrările sale constituie o reflecţie asupra naturii umane, situată undeva între chietudine şi suferinţă, când plictisitoare şi fadă, când chinuitoare şi plină de efuziuni. „Compozițiile sunt concepute ca o serie de interogații despre sufletul omenesc și condiția actorului, care se concentrează pe emoțiile umane provocate de dorință și plăcere, de goana după faimă și măreție, surprinse într-o manieră ambivalentă, ca urmare a confruntării actorilor cu rolurile și cu propria lor imagine, dar și despre moarte și mântuire. Dar nu numai actorii, ci și regizorul, pictorul, privitorul, oricare ar fi el, se pot recunoaște pe sine în acest demers.” (Prof. Univ. Dr. D.h.c. Jan de Maere şi Dr. Alexandru Sonoc)
Între Vanitate şi Disperare, Alexandru Cînean ne atenţionează asupra primejdiilor inteligenței umane: personajele-actori sunt deconstruite şi reconstruite pe pânză, revelând atât relaţia dintre ele, cât şi relaţia pe care fiecare actor o creează cu personajul pe care îl interpretează. Artistul este, în acest caz, regizorul: el explorează trăirile interioare ale actorilor, redându-le prin tuşe puternice şi precise, trecând de la tonuri luminoase la tonuri violente care scot în evidenţă dramatismul şi îi permit privitorului să recepteze atmosfera de pe scenă şi să înţeleagă ideea de mişcare, prin surprinderea momentului, a clipei! Faust este, de fapt, povestea omului contemporan. Încâlciţi într-un cotidian alunecos şi provocator, ne căutăm neîncetat, ne învârtim ca într-un carusel, alegem şi/sau ne lăsăm aleşi, seducem şi/sau ne lăsăm seduşi ca într-un „joc-secund” dus când cu Diavolul, când cu Divinitatea!
Fascinaţia pictorilor pentru lumea teatrului – teatromanie – datează încă din sec. 18, când iluminiştii francezi Denis Diderot [1713-1784] şi Voltaire [1694-1778] au iniţiat o reformă a teatrului, făcând apel la o scenografie şi la decoruri epurate, pentru o mai bună edificare a publicului. Unul dintre primii artişti care au transpus pe pânză lumea teatrului a fost pictorul neoclasicist Jacques-Louis David [1748-1825], mare admirator al tragedianului Pierre Corneille [1606-1684] şi prieten bun al actorului François Joseph Talma [1763-1826] – o „vedetă” a scenei franceze.
Povestea lui Faust a fost inspirată din viaţa Doctorului Johann Georg Faust [c. 1466-1541] – alchimist, astrolog şi magician itinerant în Europa Renascentistă. În jurul figurii plurivalente şi misterioase a acestui neobosit călător au fost concepute sute, dacă nu mii de opere literare şi artistice, cea mai veche piesă cunoscută de noi fiind Faustbuch [anonim german, 1587]. În literatură, rămân notabile piesa Doctor Faustus [Christopher Marlowe, 1604], drama Faust a lui Goethe, romanul Portretul lui Dorian Gray [Oscar Wilde, 1890], romanul Doctor Faustus [Thomas Mann, 1947] sau libretul avangardist al Gertrudei Stein Doctor Faustus Lights the Lights [1938]. În muzica clasică sunt de referinţă creaţiile lui Hector Berlioz [La damnation de Faust, 1946], a lui Gunod [Faust, 1859] şi a lui Gustav Mahler [Simfonia a 8-a, 1906]. Povestea lui Faust a fost ilustrată de numeroşi artişti plastici, printre care Rembrandt [Faust, gravură, cca. 1650], Tony Johannot [Faust şi Mephisto, gravură, cca. 1845], James Tissot [Faust şi Margareta în grădină, pictură, cca. 1860], Nabil Kanso [cu o serie de 100 de lucrări, 1976-1979]. Peste 70 de filme i-au avut ca protagonişti pe Faust şi pe Margareta, iar interpreţi sau formaţii precum Frank Zappa, The Police, The Queens sau Eningma i-au avut ca sursă de inspiraţie pentru compoziţiile lor. Nici jocurile pe calculator nu au ocolit un subiect atât de plin de mister precum Doctor Faustus – Animamundi: Dark Alchemist [2006] şi Knights Contract [2011] au ajuns în scurt timp extrem de populare în rândul amatorilor de gen.

Link-uri:
Festivalul EuRoCultura – www.euroculturafest.ro
Galeria MB-XL Bruxelles – http://www.mb-xl.com/

n

Leave a reply

© 2020 Tribuna
design: mvg