Consiliul
Județean Cluj

România
100

Director fondator: Mircea Arman, 2015

Director fondator revista pe suport material: Ioan Slavici, 1884

weekly magazine in english,
romanian and italian

Ana și Mariana

Efectul Droste

Am convenit cu cea mică
să facem un ocol dimineața,
în drum spre şcoală. I-am zis că
la balenă se întâmplă lucruri.
Sunt corturi din plastic şi pe fundul bazinului
au apărut o mulțime de peşti. Eram aproape
zburătăcioşi în mirosurile verzi. Ne-am
apropiat de bazin. Cea mică m-a
întrebat de ce sunt desenate acolo,
printre peștii din cretă colorată, două
fetițe multiplicate şi o doamnă cu cearcăne,
care nu prea ştie ce să facă. I-am
zis că e o metaforă.
Că de fapt fetițele sunt și ele peştişori iar
doamna e o știucă uriaşă care înghite
trei peşti pentru a face din ei
miriade. Nu am convins-o.

Mise en abyme

Mama Anei şi a Marianei stă pe o băncuță
din ciment, veche
de o jumătate de secol, între
două coşuri de gunoi pline. Ştie începul
şi sfârşitul.
Ştie că e şapte jumate şi trebuie să le ducă pe micuțe
la şcoală. Ştie că nu mai e multă benzină
în rabla ei milenară. Că trebuie să
meargă la job şi să-i spună şefului. Ştie
că nu e clar ce-i va răspunde el. Că oricum
are drum pe la Auchan, să compare
şi să cumpere. Ştie că o zi ține cât
etnogeneza. Mai mult,
ştie că peştii
sunt peşti. Chiar şi vopsiți
pe fundul unui bazin dintr-un
campus. Îşi priveşte fetele şi-şi spune
uite ce frumoase sunt.
Se fugăresc
ca două pisicuțe.

Vârtej în cer

Foarte rar, în weekenduri
pe care le păstrează pentru ea, mama
Anei şi a Marianei ascultă muzică.
Îi plac nebuniile de la marginea
muzicii. Îşi pune ochelari de catifea
pe ochi şi ascultă, până vin
copilele. Aşa s-au născut
multe galaxii şi alte rotocoale
pline de lumină şi formă. Sau nu. Ea crede,
în liniştea de sub catifea,
că aşa s-au născut fetele ei frumoase,
Ana şi Mariana. Cum hrăneşti seara
vârtejul din cer.
Cum rămâi
bun.

Is there anybody in there,
spun ei

Stătea sub pătură ca hibridul în cocon. După o zi
în care a mers din Dacia, peste noua pasarelă
făcută cu fonduri europene în aproape
o mie de ani, cu stindarde tricolore
pe fiecare stâlp luminos, până în Bucium,
la blocurile noi dintre domeniile în care intri
doar pe poarta de la șosea. După o zi
de iarnă călduță și umedă, stătea
sub pătură ca un hibrid
în cocon. Câte prostii
a putut să le zică. Pasarela peste calea ferată,
la Țigarete, fosta uzină
de Carpați și Snagov cu filtru poros,
devenea un curcubeu la capătul căruia
primarul ascunde o cutie cu bani publici.
Blocurile dintre domenii au telescop
cu vedere curbată. Polițiștii din cartier
te invită acasă. Iarna devine vară, vara
iarnă, ca la Eminescu. Aici
a nimerit-o. Pătura din jur miroase bine,
a balsam. Are nevoie. Scoate
un deget. De pe amprentă, o fățucă
veselă se uită în jur, în cameră. Scoate
un braț. E cald în cameră, blocul
e termoizolat. Măcar atât, zice
amprenta. Pe braț, perișorii
înfloresc. Scoate
un umăr
învelit în transpirație. Probabil și umărul
are vreo fățucă. Ar merge mai departe,
bucată
cu bucată, dar trebuie să facă
ceva de mâncare
pentru Ana și Mariana. Fetele tocmai
au descoperit un joc cu Alice în țara.
Și altul cu fetița Mașa și ursul
Medvev
sau ceva. Iese până la jumate
de sub pătură și
dârdâie puțin. Mai scoate un sfert
și dârdâie mai tare. Scoate un picior
și intră în sevraj. Ca-n Interstelar,
călătorește prin varii dimensuni
și ciocănește la uși
pe care n-are cum să le deschidă. Ana
și Mariana s-ar uita la ea
chiondărâș. Cum poate o bătrână, fie ea și
mamă, să călătorească pe curcubeu
până-n tesseract. În primul rând,
de ce sunt doi de s. Și de ce
mama.
Scoate ultimul
picior de sub pătura pufoasă
de la Selgors și flurătăcește-n
bucătărie.

Două secunde

Mama Anei şi a Marianei
era din nou obosită, după trei prezentări
de apartamente şi o ceartă
între rudele nemulțumite
de-o moştenire.
Nici nu-şi mai aducea aminte când a fost
altfel. Veselă şi tânără,
frumoasă,
înghesuită în vreun colț de
băieții şi bărbații
din viața ei. Poveşti atât de vechi.
Material pentru cronicari şi hagiografi.
Stătea în fața monitorului, spre
miezul nopții şi nu ştia dacă să trimită
un gând pe fb. Locuiau într-un bloc
cu zece etaje. Gândul
ar fi putut zbura printre vecini.
O circulară fără scop clar, nu
ca cea primită dimineața, la firmă.
Ceva despre eficiență
şi bani. Două secunde
s-a gândit să intre pe un site
pentru femei singure, care caută
îngeri. Creaturi mai cețoase
decât imaculata concepție.

În grădină

Mama lor era plină de venin. Nu reuşise
nicio vânzare. Şeful spunea doar
tâmpenii. Frigiderul era gol, fetele
săreau pe pereți. Computerul cerea
un system disk şi nu ştia ce dracu
înseamnă asta. A luat tableta
şi-a intrat în vorbă. A mai zâmbit,
s-a codit, a zis că nu poate, n-are
timp. Are două fete. Nimic supranatural
nu părea să-i schimbe viața,
pân-a văzut ceva
în grădină. Mi-e ruşine
să spun ce.

Leave a reply

© 2024 Tribuna
design: mvg