Cel mai important cineast polonez, cel mai intransigent avocat al libertății de expresie, cel mai ferm apărător al drepturilor omului, când acestea erau doar o iluzie, cel mai dăruit istoric al Rezistenței poloneze în fața rușilor și a germanilor, cotropitori și asasini de război, ilustru biograf al unor mari personalități ale istoriei Poloniei, regizorul Andrzej Wajda s-a stins din viață, la puțin timp după ce a participat la premiera filmului său Afterimage. Acesta fost dedicat unui mare artist polonez, ce a refuzat, în anii stalinismului, alinierea la dogmele ideologiei comuniste, jdanoviste – Wladislaw Strzemeski.
Filmul Afterimage a rămas propunerea Poloniei pentru premiul Oscar pentru cel mai bun film străin, el fiind considerat ,,o poveste emoționantă, universală despre distrugerea unui individ de către un sistem totalitarist”.
Andrzej Wajda s-a născut pe 6 martie 1926, la Suwalki. Fiul unui ofițer polonez, împușcat de rușii care ocupau în 1939 o jumătate din țara sa, Wajda se înrolează în rândurile Rezistenței. După război studiază artele frumoase, apoi se înscrie la Școala de film de la Lodz, unde sub îndrumarea lui Alexander Ford, căruia îi devine asistent, va turna filmul de debut Generație, cu actorii Zbigniew Cybulski și Roman Polanski.
Trilogia începută cu Generație va fi completată de Kanal și Cenușă și diamant, filme de război, realizate în răspărul indicațiilor jdanoviste, care deja poluau cultura țărilor aflate sub control rusesc.
Din anii ‘70, regizorul polonez devine din ce în ce mai implicat politic, împotriva comunismului de import, susținător al Solidarității, mișcarea care a scos Polonia din infernal comunist.
Filmele sale, Omul de marmură atacă minciunile propagandei de partid din anii stalinismului, iar Omul de fier susține mișcarea sindicală, Solidaritatea, condusă de Lech Walesa, căruia îi va dedica și un film biografic (în anii 2000).
Artist contestatar al ordinii impuse de bolșevismul sovietic, de dogmele instituite într-o Polonie comunizată parțial, Andrzej Wajda atacă cu virtuozitate și subiectele cu eroi, al căror individualism va marca atitudinea cineastului față de regimul comunist.
Totul de vânzare, film parțial autobiografic, Pădurea de mesteceni, film inspirat de proza lui Jaroslaw Iwaskiewicz, Pilat și ceilalți, inspirat de romanul lui Mihail Bulgakov, Maestrul și Margareta, Linia umbrelor, inspirat de biografia lui Joseph Conrad, Fără anestezie, sau Dirijorul, confirmă arta lui Wajda de a sonda psihologii umane exemplare pentru a oferi exemple de atitudini, de viață, de spirit.
Personaj de referință al filmului polonez din ultimele șapte decenii Andrzej Wajda a dedicat un film cutremurător și marii drame a poporului polonez din 1939, când aproape 30 de mii de cadre superioare ale armatei și peste zece mii de intelectuali, profesori, artiști, avocați, ziariști au pierit la ordinul lui Stalin în pădurile de la Katyn. Crima, recunoscută doar după vreo șase decenii, a constituit un subiect tratat cu un perfect echilibru emoțional, fără imprecații și acuze subiective.
Anul trecut, Andrzej Wajda a răspuns la o edificatoare întrebare despre cariera sa, întrebare pusă de ziarista Magdalena Majewska: „Care film este cel mai important și care este cel mai bun?”.
Iată răspunsul cineastului polonez: „Cenușă și diamant (1958), care descrie cel mai bine cum ne raportăm la cel de-Al Doilea Război Mondial, încă îmi pare cel mai important film, având în vedere că mi-a oferit un nou început pentru Școala de film poloneză, a fost o nouă voce. Iar în ceea ce privește cel mai bun film al meu, ar trebui să spun, fără să mă gândesc un moment, că e Omul de marmură, filmat în 1976. Niciodată în întreaga mea viață nu am avut un scenariu atât de interesant și original pus la dispoziția mea. Autorul lui, Aleksander Scibor-Rylski a combinat cu succes două teme, un lucrător stahanovist din anii ‘50 și o fată, jucată superb de Krystyna Janda, care vrea să facă un film despre el în anii ‘70”.
Andrzej Wajda a fost și unul dintre cei mai apreciați regizori de teatru, printre titlurile teatrografiei sale fiind opere semnate de Shakespeare, Dürenmatt, Wyspianski, Mrozek, Vallejo, Dostoievski, Gibson.
Cu Andrzej Wajda dispare unul dintre ultimii mari cineaști ai secolului XX.