Consiliul
Județean Cluj

România
100

Director fondator: Mircea Arman, 2015

Director fondator revista pe suport material: Ioan Slavici, 1884

weekly magazine in english,
romanian and italian

Antoon van Dyck: un pictor de curte

Antoon van Dyck:  un pictor de curte

Van Dyck a fost cel mai apreciat pictor de la Curtea engleză; în lucrările lui, a surprins spititul „flamboiant” al vremii sale, a conferit strălucire și a transformat în mod semnificativ imaginea Regelui Charles I, dovedind un rafinament deosebit și o viziune aparte în reprezentarea personajelor.
La numai 14 ani, Antoon van Dyck (Antwerp 1599 – Londra 1641) devine asistentul lui Rubens, deprinzând de la acesta măiestria tehnicii picturale; la 19 ani este primit în rândurile ghildei pictorilor din Antwerp, ca „maestru”. La invitația Contelui de Arundel și a vicontelui Purbeck, van Dyck merge la Londra în 1620, unde pictează portrete și lucrează în serviciul regelui James I1. După o călătorie de patru ani în Italia, se întoarce la Antwerp, și revenind la Londra în 1632; aici este numit „Prim-Pictor în Serviciul Majestății Sale Regele” Charles I și primește o rentă anuală de 200 de lire sterline. Lucrarea „Autoportret cu floarea soarelui” a fost pictată la Londra, pe când Van Dyck se afla la apogeul carierei sale, în serviciul lui Charles I. Artistul poartă lanțul de aur primit de la Rege când a fost făcut cavaler și stă alături de o imensă floarea soarelui2.
Din 1620, în atelierul lui Antoon van Dyck au fost realizate peste 400 de portrete, din care 11 portrete ale lui Charles I (singur sau cu membrii familiei). Asemeni lui Rubens, van Dyck a angajat artiști care au creat lucrări alături de el. Totuși, numeroși comanditari cereau ca lucrările comandate de ei să fie realizate de însuși van Dyck. Diferența de preț dintre portretele realizate de însuși van Dyck și cele realizate în atelierul său era semnificativă și acesată reiese din listele găsite în atelierul artistului. În acestea este specificat faptul că „portretului Reginei Maria, conceput ca original, valorează 20 de lire sterline”; în alt loc, portretul Henriettei Maria este evaluat la 4 lire sterline3. Aici se face distincția între o lucrare originală de van Dyck și o copie realizată în atelierul lui.
Cel mai neobișnuit portret realizat de pictorul flamand este „Triplul portret al lui Charles I” (c. 1635). Lucrarea a fost comandată de rege pentru a servi drept model la realizarea unui bust de către sculptorul italian Gianlorenzo Bernini. Regele este reprezentat din față, din profil și din semi-profil și poartă trei haine de culori diferite, contrastante (albastru, roșu și auriu), conferind întregii scene o notă bizară pentru vremea aceea. În schimbul bustului realizat, Bernini a primit un inel cu diamant de la Charles I. Lucrarea lui van Dyck a rămas în proprietatea sculptorului și a descendenților lui până în 1802, când dealer-ul englez Willian Buchanan a cumpărat-o și a adus-o în Anglia, fiind achiziționată de Casa Regală.
Și mai captivantă este povestea portretului Henriettei Maria (stânga, în rochie stacojie), soția lui Charles I, pictat de van Dyck în jurul anului 1639. Aproape 300 de ani, acest portret a fost „acoperit” de un alt portret al Henriettei (dreapta, în rochie albă de satin acoperită de un drapaj albastru). În 2012, casa de licitație Christie’s oferea spre vânzare copia unui portret al Henriettei Maria, „după van Dyck”; lucrarea a fost achiziționată prin telefon de art dealer-ul britanic de renume internațional Philip Mould cu suma de 8.750 de lire sterline4. Ulterior, sub copia după van Dyck s-a găsit un original de Antoon van Dyck, cunoscut doar prin intermediul a șapte replici.Philip Mould povestește cum a ajuns la descoperirea unui „sleeper” (termen consacrat de Mould, desemnând lucrări de artă a căror identitate a fost pierdută în timp):
Habar nu aveam că sunt două picturi pe aceeași pânză. Din imaginea de pe internet, nu mi-am dat seama de calitatea lucrării. Din felul în care erau tratate mâinile și drapajele, eram sigur că este o copie din sec. al XVIII-lea. Doar când am văzut lucrarea în realitate mi-am dat seama că există o „strălucire” în zona capului și că sub obrazul Henriettei Maria exista o „tranziție” la nivelul pastei de la un strat pictural la altul. Sub portret am observat marginile mai mici ale unei alte picturi.5
O radiografie a lucrării a confirmat că sub lucrare exista un alt portret al Henriettei. Au fost necesare numeroase analize de laborator, peste 400 de ore de restaurare și o mie de intervenții cu bisturiul (restaurarea a fost realizată de Rebecca Gregg) pentru a fi „devoalată” pictura originală. Prin curățirea picturii s-a constatat că intervențiile nu au survenit la fața personajului, ci doar la poziția mâinilor, la rochie și la drapaje, artistul din sec. al XVIII-lea folosind întregul suport al pânzei (care era de 4 ori mai mare decât lucrarea inițială). A fost extrem de dificilă îndepărtarea stratului pictural aplicat în sec. al XVIII-lea. Nu se știe cine a executat portretul Reginei cu drapaj albastru, însă este posibil ca pânza să fi fost folosită pentru că pânza inițială conținea un portret neterminat, așa cum se poate observa în zonele mâinii, părului și coroanei. Costurile procesului de restaurare au ajuns la 20.000 de lire sterline.
Conform artprice.com, din anii ’90 până în prezent lucrările realizate de van Dyck au fost vândute în licitații la prețuri situate între câteva sute de mii de euro și milioane de euro (în funcție de complexitatea lucrării și a personajelor reprezentate), în timp ce o lucrare realizată în atelierul lui van Dyck, ar putea ajunge până la 300.000 de lire sterline.
Chemat să facă o expertiză a lucrării, dr. Christopher Brown, director al Ashmolean Museum din Oxford și expert în opera lui van Dyck, a atribuit lucrarea artistului flamand. În prezent, lucrarea se află în Banqueting House, din Londra, fosta reședință a Reginei Henrietta Maria.6

 

 

Note
1 Ellis Waterhouse, Painting in Britain, 1530-1790, Penguin Books, 4th Edn, 1978, pp. 70-77.
2 Christopher Brown, Van Dyck 1599-1641, Hans Vlieghe, Milano, 1999, p. 244.
3 “Van Dyck: What Lies Beneath”, Fake or Fortune?, seria 2, episod 3 din 30.09.2012, BBC, minutul 44-45.
4 https://www.christies.com – accesat la 21.02.2019
5 Philip Mould, Before ‘d After, în „Art History News”, 1 octombrie 2012.
https://www.arthistorynews.com/articles/1691_Before_n_After – accesat la 10.02.2019
6 “Van Dyck: What Lies Beneath”, Fake or Fortune?, seria 2, episod 3 din 30.09.2012, BBC.

Leave a reply

© 2020 Tribuna
design: mvg