Biserica română îşi apără vecinii şi speră să instituționalizeze Conciliul

La Sfântul şi Marele Conciliu al Bisericii Ortodoxe, reunit în Kolymbari, Creta, metaforele legate de familie sunt frecvente: Biserici surori, Frați episcopi.
Explicând de ce conceptul de conciliaritate înseamnă că toate bisericile sunt egale între ele – adică faptul că Biserica Rusiei nu este mai importantă decât bisericile mai mici – dr. Ionuț Mavrichi, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Ortodoxe Române, a declarat revistei noastre: „Nu există diferențe între un frate mai în vârstă şi unul mai tânăr.”
Gândiți-vă la acest Conciliu pan-ortodox ca la o întâlnire de familie amânată de peste vreo 1100 de ani. Nu e de mirare că începutul nu a fost deloc uşor.
Şi în ciuda prezenței regretabile a patru scaune goale, ceea ce este încurajant este caracterul larg al participării, inclusiv prezența unor Biserici mai tinere care reacționează cu mult suflet în fața modernității.

Renaşterea post-comunistă

Într-un articol privind provocările cu care se confruntă Sfântul şi Marele Conciliu, apărut pe unul din cele mai bune bloguri creştine arabe, Carol Saba, purtător de cuvânt al Adunării Episcopilor Ortodocşi din Franța, a evidențiat faptul că Bisericile Română şi Rusă se adaptează noii realități cu mai mult succes decât altele.
Ca şi Biserica Ortodoxă Rusă, Biserica Ortodoxă Română (a doua ca mărime, cu 21 de milioane de credincioşi) a ieşit din perioada comunistă purtând blamul asocierii cu puterea, dar beneficiind, totodată, de încrederea poporului.
Amândouă Bisericile s-au folosit de acest capital de încredere – ca şi de nevoia adâncă a credincioşilor de călăuzire în condiții de mutații sociale radicale – ca să renască, să reconstruiască şi să reînnoiască credința. Ambele au îmbrățişat noi forme de catehism şi caritate – două zone de implicare ce fuseseră interzise sub comunism.
Locul de divergență între cele două Biserici este modul în care ele operaționalizează puterea. Uriaşa Biserică Ortodoxă Rusă pare a fi tentată să interpreteze toate relațiile externe în termeni politici – să vadă puterea şi nu mântuirea ca principala ei problemă.
Biserica Ortodoxă Română este în principal preocupată de sănătatea spirituală a națiunii şi turmei pe care o păstoreşte. Ea nu s-a aliniat nici la polul dominator al ortodoxiei din Grecia, nici la polul mai controversat slav, unde cel puțin trei Biserici au fost pe lista „neprezentaților”. Biserica Ortodoxă Română este percepută ca o voce independentă în Sfântul şi Marele Conciliu.

Întărirea conciliarității

Preasfințitul Nifon, arhiepiscopul Târgoviştei, este unul din membrii delegației de 24 de persone a BOR, care a participat la întocmirea proiectului documentelor finale ale Conciliului. El a dat o declarație publicației noastre pe marginea lucrărilor Conciliului, care au fost închise pentru presă, şi chiar şi pentru observatori din Vatican. Arhiepiscopul Nifon a declarat că Biserica sa consideră esențială această reuniune pan-ortodoxă.
„Sinodalitatea este caracteristica fundamentală a ortodoxiei, venind din adâncul creştinismului, de la începuturi, cu toate acestea, contactele noastre cu alte biserici autocefale [care se auto-guvernează] au fost sporadice”, a confirmat arhiepiscopul.
Două beneficii majore ale unor întruniri mai frecvente – cum recomandă Patriarhul român Daniel la prima întrunire a Conciliului – sunt întărirea misiunii credinței în lume, mai ales a opoziției față de răul zilelor noastre, şi păstrarea grijii duhovniceşti față de diaspora ortodoxă – ambele subiecte ale unor documente ale Conciliului.

Misiunea împotriva răului

Arhiepiscopul Nifon a rememorat că Biserica Română a supraviețuit ateismului militant „impus cu cruzime”. Creştinii au ştiut exact cine era duşmanul în perioada comunistă şi au reuşit să „asigure cu ingeniozitate vitalitatea” Bisericii.
Astăzi oamenii se confruntă cu un „rău diseminat, difuz – ateismul, materialismul, marxismul cultural, consumatorismul şi dezvoltarea economică malefică”, iar „Biserica trebuie să meargă înainte din punct de vedere moral.”
Împreună cu alte Biserici şi grupuri creştine, Biserica Ortodoxă Română finanțează un referendum național pentru protejarea căsătoriei tradiționale, prin modificarea Constituției. S-au adunat peste 3 milioane de semnături, iar acest efort este salutat de grupuri conservatoare din toată Europa.
„O mare mulțime de studenți, profesori şi doctori în teologie se pregătesc în 11 institute teologice să evanghelizeze şi să se opună exceselor de tip secular”, conform arhiepiscopului Nifon. Dar, ca să aibă succes, misiunea trebuie să fie cu caracter global, mai ales având în vedere că aproape 25% din credincioşii români trăiesc în străinătate.

Normalitatea

În prima zi a Conciliului, Patriarhul Daniel (singurul Înainte-mergător care vorbea franceza, mai degrabă decât greaca, principala limbă a Conciliului), l-a descris pe acesta ca fiind atât „un eveniment rar, cât şi începutul normalității.”
Biserica Română consideră, de asemeni, dialogul ecumenic ca fiind normal. Cum a subliniat Arhiepiscopul Nifon, Biserica sa are o relație excelentă cu Biserica Catolică; România a fost prima țară ortodoxă vizitată de Papa Ioan Paul al II-lea în 1999. „Unii ne acuză de a fi «trădători ai ortodoxiei», pentru că avem un dialog cu Biserica Romano-Catolică, lucru pe care eu îl consider o enormă stupiditate”, a declarat el. „A te angaja în dialog nu e o chestiune de a-ți abandona valorile ci, dimpotrivă, de a le afirma.”
Unul din documentele Conciliului, despre ecumenism, este încă obiect de controversă în privința valorii celui din urmă.

Biserica Rusă

Ca Biserică ce îşi pune speranțele în mai multe Concilii, cum reacționează românii la decizia ruşilor de a boicota Conciliul? Arhiepiscopul Nifon nu a dorit să speculeze asupra deciziei „de ultim moment” a ruşilor, pentru că „orice Biserică autocefală este responsabilă de viziunea şi concepția proprie.” Dar a ținut cu tot dinadinsul să apere din toate puterile Biserica Ortodoxă Rusă de cei care ar fi încercat s-o demonizeze: „Nu e posibil să considerăm Biserica Ortodoxă Rusă un pericol” la unitatea creştină, a spus clericul român. „Poporul rus îşi trăieşte credința cu mult misticism, cu multă sinceritate şi credință. Fiecare Biserică în care se slujeşte Biblia este o parte din planul de mântuire al lui Christos”, a spus el – demonstrând un spirit de unitate, la un Sfânt şi Mare Conciliu nu prea unit.

(Victor Gaetan este colaborator al Washington Post și al Foreign Affairs )
Traducere din limba engleză de
Cristina Tătaru