poemul kamikaze

… ea nu joacă niciun rol
în povestea mea
doar abstracția
zvâcnește
mugur filosofal

…însemnat de singurătate
într-o atingere calmă
vântul scutură
miresme de ger

… sigur subiectul
se schimbă
şi veştmântul
înflăcărărilor mele
sărbătoare a freneziei

totul se ia de la capăt

… cu zumzetul
estetic al greierilor
ne umplem ceasurile
în chilii antiatomice
plumbuite stocăm
iarbă şi fluturi

mă tem că într-o bună zi
întocmai precum ceața
ne vom înfăşura cu liane
şi vom slobozi
cuvintele într-un poem
kamikaze

credință

s-a ridicat umbra
de la picioarele mele
ca o flacără vie
înconjurându-mă
și mi-am zis
se poate să fii
o singură dată
și să arzi
de mai multe ori
îndreptar pătimaș

nu-mi îngăduiam
să mai privesc miezul încins
al astrului zilei
mă încălzeam la palida lună
pipăind
coapsele lucind reci
ale negresei
mă credeam tânăr
și m-am trezit
într-o bună zi
fără vârstă

soldatul

l-am văzut într-o dimineață un soldat cu pas rar trecând peste câmp măsurând brazdele cu talpa bocancului încredințat după atâția ani de război că talpa bocancului este singura unitate de măsură valabilă

cosaşii

ei nu lasă viața în agonie o retează dintr-o dată bat gura coasei temeinic o mângâie ca pe prunci în somn şi numai când sunt siguri că sângele nu va curge sub tăietură măsoară câmpul pendulând coasa… cuminecătură ruptă din trup

pariul

ca pe niște decorații în pulpana mantalei alergam să prindem gloanțele fericiți la gândul că-n tranșee la sfârșitul atacului vom putea număra stelele prin găurile din mantaua ciuruită… cel cu mai multe morți era învingătorul marelui pariu

vis alb

alunecă troica pe urlet de lup
scade zăpada în cer
vizitiu numai bici
fără trup
mângâie caii de ger

în sarică-i cald și târziu
se prelinge nisip în auz
iar taina că-s viu
se stinge confuz
și nu-i chip să știu cât mai ninge…

libertatea

se lăfăie libertatea în microfoane ca peștele răsturnat pe tarabă
pistoalele cu aer comprimat împroșcă agresiv mirodenii și lemn sfințit
viruși hiv se strecoară prin bandajul cu eșarfe roșii din noi în afară

astrală

la o sesiune extraordinară
în galaxia noastră
s-a deschis o expoziție
universală
unde fiecare nație
a adus
exponate
care să ateste
înflorirea civilizațiilor
pe planete
enumerând diversele
papirusuri
și totemuri codificate
un hebdomadar astral
aprecia
că alături de potirul
sfântul graal
a făcut senzație
un țăruș
cu sârmă ghimpată
din țara nimănui