Revin – oarecum tardiv, dar potrivit în contextul momentului – la un spectacol jucat deunăzi pe scena Naționalului clujean de Teatrul Național „Mihai Eminescu” de la Chișinău: Balamucul vesel de Sergiu Burcă, în regia lui Petru Hadârcă, producție care „ține afișul”, cu bravură, din ianuarie 2018.
În spatele scenei goale e peretele unei clădiri cu o poartă transparentă, în mijloc – sloganuri graffitti: (stânga) Moldova nu (dreapta) e România!, Jos Nicolaus!, Aici e Yorick (în rusă), #REZIST, Life’s a bitch… Deasupra, la balcon, cinci „personaje” – Hitler, Elisabeta I, Stalin… / Serghei și Natalia Racenco, Vadim și Daria Buinovschi, Lev Ignatiev – fac ilustrația muzicală cu instrumente clasice. La discuția finală regizorul arată că „jucăm mereu pe muzica dictatorilor”. 11 tineri vin și dansează pe ritmuri moderne, apoi sirene: apar polițiștii, îi bat și fac arestări. Focul de la un butoi încălzește doi sărmani martori Bătrâni / Dina Cocea și Nicolae Darie: Ce-a fost? – Yorick vrea să-l dea jos pe Boier! – Cad Boierii ca meteoriții! – Acum Nicolaus e Voievod. Pe un piedestal, Yorick / Alexandru Pleșca ține un discurs în fața echipei TV (în direct, pe un monitor lateral): Să ne-adunăm pentru ce e mai scump: Europa! Vine altă coloană de tineri: Noi suntem Revoluția! Toți strigă: Trăiască morții noștri! Yorick nu e de acord: Cine a-ndrăznit să latre la revoluția noastră!? Iată mișcările subversive ale „revoltelor moderne”: Yorick scoate un pistol, îl împușcă pe unul, sunt alungați ceilalți. Apoi prezintă, la TV, rezultatele „revoluției”: Am pierdut! Niște câini l-au ucis pe Valdemar! Citesc lista martirilor… (celui care i-a dat-o) Scuze, tu nu ești încă aici! Continuă cu slogane: Noi nu emigrăm! (unul e beat) Vă iubesc pe toți, în orice stare fiziologică ați fi! Comicul e congruent dramei prin toate mijloacele: cuvânt, gestică și mimică, situație etc. O tânără: Suntem sute de mii aici, în case sunt milioane… Nu mințiți la TV! Dezbinare, arestări, bătăi, Yorick e luat, însângerat, de poliția antitero. Cei doi bătrâni fac curățenie și-i găsesc căciula: Aoleu, l-au sfâșiat câinii! Cam multe simboluri absconse în prima parte, desele citate-dialoguri din Hamlet și acțiunea „bruiată” de unele „colaterale” complică percepția spectatorului și claritatea mesajului.
Partea a doua e mai consecvent-direcționată: aceeași scenă cu șase felinare, pe fiecare laterală, cu 12 oameni ca trași în țeapă. Yorick vine cu Duhovnicul-Șef de Securitate / Ion Mocanu: Te vom sprijini, dar trebuie să ne spui tot de ajutoarele tale. Vor fi martiri… Yorick: Vreau să ajung cât mai sus! Revelația publicului e identică afirmației lor cinice: Istoria e plină de coloane de martiri care-i ridică pe ticăloși! E altfel la noi ori prin alte țări, foste „satelite” ale Imperiului rus!?
La știrile TV Voievodal, Soprana Pushka / Tinka Mardari anunță că Valdemar a fost mâncat de o haită de câini. Pe un piedestal, de sub un maldăr de ziare („înecat” de propagandă!) iese… Valdemar / Valentin Zorilă! E în arest și n-are voie să facă nimic – suferă de izolare, vin și… lipsa femeilor! Apare Ofelia / Angela Ciobanu, care are grijă de el: Să nu te dai, iar, la mine! Aici lucrurile sunt ilogic-ambigue: dacă e în arest strict, de ce e într-un apartament, are baie cu vană, dar nu i se permite să se spele, cum de poate veni „vecina” de jos, aduce ziare… Apare și o Clar-văzătoare / Mihaela Strâmbeanu, care face un descântec-show paralel cu spectacolul – „baroc” să fie! El a înțeles rahatul din realitate: Yorick e pericolul – un criminal sado-maso-schizo!
La palat, „bal-mascat” cu suita lingăilor – Nicolaus: Beți, boieri dvs.! Să cânte imnul! – Cel românesc? – Nu, cel rusesc. Urmează o orgie… Duhovnicul e cu un Agent care vorbește rusa și vrea informații… Scena următoare: Yorick îl spală în cadă, ca un lacheu, pe Voievod: Yorick, era să cred că ești împotriva mea când ai luat cu asalt palatul! Demonstranții sunt în palat: Demisia! Jos hoții! Se luptă cu ei și poliția – cei doi reușesc să fugă, trec un râu și iau, total comic în cadă, poziția finală a perechii din Titanic… Șeful Poliției anunță că totul e sub control: Acum îi reciclăm, vânturăm și terminăm!
Finalul e apocaliptic: (Pseudo-)Revoluția/Yorick și Dictatura/Nicolaus stau, „înfrățite”, în față, în spatele porții de sticlă se văd Bătrânii și Tinerii ca niște statui de gheață! Creată în stilul celebrelor parabole Brave New World – Aldous Huxley și Ferma Animalelor de George Orwell, Balamucul vesel, ca „basm arhetipal horror”, le completează cu „progresul” diabolic al post-bolșevismului. Spectacolul, în ciuda unor slăbiciuni, a impresionat publicul clujean, sensibil la o istorie recent cunoscută pe propria piele. Șpagatul inteligent între tragic și comic reușește să le armonizeze într-un tot care mai îmblânzește din cruzimea și disperarea realității și a finalului.
Toată echipa și-a dat întreaga dovadă a talentului, dar îl remarc pe Alexandru Pleșca: el oferă un Yorick modern, auto-ironic, un fel de cocoș-atlet plin de steroizi, conștient de diablica sa duplicitate, pe care o savurează ca un star rock Bad Guy; Anatol Durbală întrupează subtil „dictatorul” standard: incult, nu prea inteligent, dar o fiară extrem de vicleană și fără nici un scrupul – materialul din care se nasc mai toți „măcelarii” popoarelor. Scenografia minimalistă, dar eficientă simbolic permite concentrarea pe acțiune și personaje, iar regia a condus cu mână sigură și un echilibrat simț al „ascensiunii” spre finalul impresionant. Sunt excelente costumele Victoriei Moldovanu și coregrafia lui Dumitru Tanmoșan.
La spectacol și-a dat concursul aproape tot ansamblul: Duhul lui Hamlet / Igor Babiac, Duhul Regelui Claudius / Iurie Negoiță, Gardieni Yorick / Petru Oistric, Dan Melnic, Leonard, Orfan / Ghenadie Gâlcă, Carmen, Orfană / Draga Drumi, suita lui Yorick: Congruela / Silvia Luca, Grapina / Ana Bunescu, Erectus / Iurie Focșa, Armand / Mihai Zubcu, Caldunia / Nicolae Suveică, suita lui Nicolaus: Agentul / Cornelia Maros-Suveică, Aghiotantul / Dorina Zubcu-Mărgineanu, Stancioc / Mihaela Damian, Consuela / Ana Tkacenko, Prostatoff / Nicu Suveică, Mâșkin / Iurie Negoiță, Andronicus / Mihai Zubcu.
Regizorul Petre Hadârcă a relatat, cu umor, la discuțiile de după reprezentație, cum teatrul n-a primit (de înțeles, nu?) sprijin financiar pentru un așa subiect, iar ei, entuziaști, au scormonit depozitele realizând decorul și costumele prin modificarea celor vechi găsite acolo.
Spectatorii i-au răsplătit pe artiștii din Moldova atât la final de spectacol, cât și după discuții, cu aplauze furtunoase, sporite de simpatia pentru ei.