Consiliul
Județean Cluj

România
100

Director fondator: Mircea Arman, 2015

Director fondator revista pe suport material: Ioan Slavici, 1884

weekly magazine in english,
romanian and italian

Balzac, secretarul societății secolului XIX francez (I)

Balzac, secretarul societății secolului XIX francez (I)

 

 

Comedia umană, cartea secolului

 

Numele lui Honoré de Balzac este în primul rând asociat monumentalului său ciclu de romane intitulat Comedia Umană. Ideea unificării tuturor operelor sale, în scopul realizării unei imense fresce a societății franceze a secolului al XIX-lea, a apărut, conform datelor furnizate de istoricii literari, în anul 1834. Acest mare plan, imaginat în perioada 1832 – 1834, poate fi legat printr-o coincidență a destinului de apariția „Străinei Evei Hanska “, apariție ce va marca momentul de cotitură în agitata viața sentimentală și cu atât mai mult în viața de creație a marelui romancier. În același timp, de la apariția ideii marelui plan și până la o cristalizare a formei finale și listei de lucrări conținute de fiecare capitol al său, s-au cunoscut numeroase variante atribuite Comediei Umane, fiecare având un anume rol și importanța în momentul apariției, atât pentru istoria literară cât și pentru biografia autorului și a ciclului său.
Poate că o altă coincidență, nefericită pentru istoria Franței secolului al XIX-lea dar favorabilă creației balzaciene, a fost perioada zbuciumată ce a zguduit societatea franceză începând cu perioada sângeroasă a Revoluție Franceză de la 1789 până în1815 la restaurația monarhiei lui Ludovic al XVIII-lea și apoi, continuând cu perioada, la fel de tulbure dintre cele două revoluții ( a „celor de trei zile” din 1830 și cea din 1848 ).
Alternanța restaurațiilor cu revoluțiile populare dovedea că societatea franceză nu își putea găsi liniștea și că vechea nobilime, nemulțumită, continua să spere și să lupte pentru a-și recupera vechile avantaje. Lucrurile însă se schimbaseră, forța moștenirii unor avantaje și a descendenței nobiliare, dovedită de acte de familie sau stabilită de monarhii, culminând cu cea a lui Napoleon Bonaparte, nu se mai putea impune doar prin simpla apartenență la clasa ce deținuse titluri și o istorie de familie. Noua forță ce domină și dictează în societatea secolului XIX e banul.
Iar banii nu mai aparțin nobilimii ci noii burghezii care acumulase averi prin muncă și investiții, prin relații comerciale și evident prin cumpărarea celor care pot să le înlesnească ascendența contra unor sume. Banul creează bani iar acest fenomen nu poate fi oprit! Societatea este bolnavă, totul e de vânzare, scopul va scuza mijloacele, tinerii vor urca în societate seducând femeile bogate, tinerele curtezane vor jongla cu bogătașii amorezați, bancherii vor împrumuta numai cu dobânzi și ipoteci mari, funcțiile nu se merită ci se plătesc și, acolo unde nu mai sunt alte soluții, banii vor fi obținuți chiar și prin crime. Cu planul gata, notat în detaliu, Balzac are în minte munca uriașă ce îl așteaptă și scopul ei bine definit, „o dramă cu patru sau cinci mii de personaje ce ies în relief. Drama aceasta este cartea mea” ( citat din Prefața „Moș Goriot“ de Constantin Ciopraga – Editura Pentru Literatură, colecția Biblioteca Pentru Toți, București 1964 )
Spectacolul acaparării bogățiilor și avantajelor create de aceste bogății apare ca grotesc iar Balzac este prezent, atent și cel mai potrivit să vadă și să prezinte cu talentul său de secretar răbdător, exact și realist, toate aspectele acestei societăți bolnave.
Proiectul a cuprins inițial un număr de 12 volume notate într-o listă de romane apărute în perioada 1832 – 1837. Dar acest număr a tot crescut, la finele anului 1848 număra deja 17 titluri și o prefață iar la finele anului 1876 avem o listă și mai mare numită „a l’epoque“ (la momentul apariției ), pretențios ca „Ediție definitivă“ ce cuprindea un total de 24 de romane. Azi, când opera lui Balzac este cunoscută și analizată în toată amploarea sa, putem afirma că întregul ciclu al Comediei Umane cuprinde mai mult de 90 de titluri cunoscute, (iar cifra se referă doar la romane). Cifra este dată de cele 88 de titluri de romane apărute în timpul vieții lui Balzac, la care se adaugă romanul (neterminat) Țăranii, publicat ulterior de Eva Hanska în 1855 și textul (de fapt textele, neterminate) pentru Deputatul de Arcis, publicat în 1854 și Micul Burghez Parizian, publicat în 1854. Dar Balzac nu a scris doar romane. După strângerea tuturor documentelor rămase de la Balzac, combinând toate notițele scriitorului, putem reconstitui un imens plan general care cuprinde în jur de 140 titluri de romane, nuvele, studii, piese de teatru, eseuri, notițe sau schițe ale unor povestiri, texte reluate, ciorne de tot felul pentru a continua sau a reface părți ale romanelor deja scrise. Balzac, privit retrospectiv prin întreaga sa operă de creație, a reprezentat un fenomen literar, un adevărat univers creator care a schimbat rolul și mai ales modul de creație al literaturii. Un univers care ne uimește și cu siguranță ne va mai surprinde și în viitor cu noutățile sale.
Balzac a scris un volum uriaș de scrisori. Întâlnirea cu Eva Hanska a însemnat și o corespondență bogată între cei doi, cuprinzând un număr de 414 scrisori ce au fost adresate de Eva lui Honoré, la care se adaugă nenumărate scrisori, lungi și bogate în conținut, adresate de Honoré Evei care toate, adunate, înseamnă un număr imens de pagini literare ce pot fi considerate o continuare a Comediei Umane, fiind în același timp o bună sursă de informații literare și biografice. O dovadă a legăturii dintre momentul nașterii Comediei Umane și întâlnirea cu marea sa dragoste, contesa Hanska, e textul prin care Balzac o anunță pe Eva Hansca despre marele său proiect, cităm: „Astfel, omul, societatea, umanitatea, vor fi descrise, judecate, analizate fără repetiție și într-o lucrare care va fi ca cele O mie și una de nopți ale Occidentului”1. Eva Hanska va fi, la rândul ei, foarte impresionată de talentul lui Balzac. Depărtarea este marele obstacol în calea lor dar ea, după cum afirmă, cităm: „Genialitatea dumneavoastră apare ca sublimă, dar trebuie să se transforme într-un sentiment divin; numai adevărul trebuie să vă mâne acolo, vă văd cu sufletul, acesta este unicul meu talent. […] Citindu-vă lucrările, mi-am simt inima tresărind, ați înălțat femeia la cuvenita-i demnitate, la ea dragostea este o virtute cerească, o emanație divină, admir în dumneavoastră acea nespusă sensibilitate a sufletului care v-a determinat să o înțelegeți” (citat din scrisoarea Evei Hanska către Balzac din 7 noiembrie 1832, vezi Correspondance, vol. II, paginile 166 – 169, text preluat din André Maurois, Prometeu, ou la vie de Balzac, pag. 251 ).
Comedia Umană și Honoré de Balzac au fost subiecte majore tratate de critica literară și marile colecții editoriale. Există numeroase biografii, recenzii, analize de caz sau de tematici, referate comparative ce fac o serie de paralele între autorii romantici și cei realiști, analize din care ciclul Comedia Umană nu poate lipsi. Amintim că Honoré de Balzac, alături de alți mari autori ai literaturii franceze și mondiale, este prezent cu opera sa în vestita Bibliothéque de La Pléiade2, vol. XII, care îi este dedicat.
Punerea în aplicare a marelui plan reunit sub titlul Comediei Umane a marcat de fapt începutul succesului literar al lui Balzac. Numită inițial Studii despre maniere (Etudes des Moeurs) sau Căile lumii, a primit în cele din urmă titlul consacrat de Comedia Umană, înglobând toate romanele și textele pe care Balzac le-a scris de-a lungul timpului. Există păreri că ideea ciclului ar fi avut la origine Divina Comedie a lui Dante Aligheri, deși Balzac a avut în minte un plan mult mai extins, gândindu-și ciclul și folosind literatura pentru a explica societatea din punct de vedere moral, filozofic, analitic și chiar fiziologic, spre deosebire de Dante care a conceput Divina Comedie pornind de la o bază pur teologică. Balzac a avut în minte un ciclu literar care trebuia să detalieze toate aspectele sociale căutând să le explice cauzele, tendințele și importanța exactă în marele ansamblu al evoluției umane.
Numărul mare de romane cuprinse în Comedia Umană a fost grupat în trei teme principale, pe care le vom reaminti în continuare împreună cu romanele cuprinse în fiecare teamă. Mai întâi temele sau „Studiile“, așa cum le-a denumit Balzac, au avut în fruntea lor ideea moralei: A. Studiile de morală (Etudes de moeurs), care au fost, la rândul lor, împărțite în mai multe capitole, după cum urmează:
1. Scene din viața privată; 2. Scene din viața de provincie; 3. Scene din viața pariziană; 4. Scene din viața politică; 5. Scene din viața militară și 6. Scene din viața de la țară. Detalierea minuțioasă făcută de autor lucrărilor cuprinse în această temă demonstrează evident că Balzac a simțit nevoia de a demonstra în profunzime că societatea franceză trecea prin transformări importante, resimțite în mod diferit la diversele niveluri sociale. Trebuie notat că Balzac a reformulat sau rescris parțial, în decursul timpului, unele titluri sau paragrafe ale romanelor pentru a le putea încadra mai bine în subcapitolele aferente temelor. Deși scrise în diferite etape ale creației, romanele lui Balzac ce fac parte din aceeași temă sau subtemă par a fi scrise fără pauze unul după altul, cursiv, unitar, fără ezitări sau fără vreo inflexiune la nivel de principii de lucru.
De-a lungul timpului au existat mai multe realizări editoriale și diverse grupări ale romanelor lui Balzac, în fiecare etapă existând tendința de a recapitula lista de romane scrise până la acel moment și ideea centrală ce le unea. Vom aminti, ca importanță, ediția scoasă de Madame Charles – Bechet, o ediție notabilă ce apare în anul 18333, care cuprinde 12 romane sub titlul Etudes de moeurs au 19-ieme siècle. În această ediție sunt cuprinse, printre altele, romanele Femeia la 30 de ani; Eugenie Grandet; La vieille Fille; Istoria celor treisprezece. O ediție la fel de importantă este cea realizată ulterior de Charles Furne, important editor și vânzător de carte, cel care a tipărit Comedia Umană în două etape, inițial în varianta ce cuprindea un număr de 17 titluri, apoi într-o variantă extinsă, cu 28 de volume4. Deși această variantă a fost, la momentul publicării, considerată ca finală și numită Furne Corigée, Balzac, în stilul său cunoscut, a continuat să facă permanent noi modificări de text, modificări considerate de el necesare pentru un anume roman sau pentru acel întreg numit Comedia Umană.
Atât editorii diferitelor serii de ediții, cât și Balzac au vrut ca ciclul Comediei Umane să aibă o prefață în care să se explice cititorilor și lumii literare scopul și organizarea ciclului. Balzac ar fi încercat să îi convingă, mai întâi pe Charles Nodier5 și apoi pe George Sand, să scrie această Prefață dar nu a reușit să-i convingă pe niciunul. A scris-o până la urmă el însuși și cu siguranță că a fost cea mai bună idee. Probabil scrisă în perioada premergătoare cunoscutei ediții Furne Corigée, ea lămurește construcția și componența planului. Dar criticii literari se ocupă, în același timp, de vestita listă numită Catalogul din 1845, despre care Balzac anticipa cu un an înainte într-o scrisoare către Eva Hanska: „Sunt 125 la număr, nu sunt mai mult de 40 de făcut” (Balzac, scrisoarea din 26 iulie 1844 către Eva Hanska ). Documentul este util atât ca fixare în timp a listei de opere cât și a numărului de lucrări făcute din totalul planificat.
Să trecem rapid în revistă romanele lui Balzac ce aparțin Studiului de morală, grupa ce cuprinde multe și cunoscute titluri: 1.1 Studii de morală: La maison du chat qui pelote (1829); Le Bal de Sceaux (1829); Amintirile a două tinere mirese (1841); Bursa (1832), apoi Modeste Mignon 1844); Început de viață 1844); Albert Savarus (1842); Vendetta (1829); Familia dublă (1830); Pacea gospodăriei (1830); Madame Firmiani (1832); Studiul unei femei (apărută în anul 1829), Stăpâna imaginară, O Fiică a Evei (1838); La Grenadiere (1832); Le Mesage (1832); La Femme Abandonnee (1832); Honorine (1842); Femeia la treizeci de ani (1834); Beatrix (1838), apoi Gobsek (1830); Pere Goriot (1835); Le Colonel Chabert (1832); Interzicerea (1836); Liturghia ateului (1837); Le Contrat de mariage (1835) și La Grande Breteche (1830).
Enumerând titlurile trecem prea ușor peste conținut, peste drumul parcurs până la forma finală, înghițind etapele parcurse care ascund frământările lui Balzac ca să construiască o lume, o analiză a societății și o frescă a tuturor fenomenelor de trecere de la romantismul glorios și eroic la realismul dur al confruntărilor de zi cu zi, dictate de puterea banului și a relațiilor. Iar tabloul complet al acestor mari schimbări, pentru a fi înțeles, trebuie privit în detaliu, în profunzime, pe fiecare categorie socială, pe fiecare domeniu de activitate, pe sexe și pe vârste, la Paris și în provincie, în societate și în familie, în exteriorul vizibil și interiorul ascuns cu grijă de fiecare om. Nimic nu va fi uitat, neglijat sau amânat. Iar în cazul în care ceva a fost omis sau trebuie completat, Balzac va opri lucrul pentru a face corecturi asupra unui text, a unui detaliu sau dialog. El nu va renunța niciodată la ceea ce în mintea lui este forma exactă, clară, completă. Iar acesta e, de fapt, realismul pe care îl definește ca mod de lucru, de analiză, de concepție a fiecărui roman ce se așază în locul precis al marelui ciclu.

 

 

Note
1 Honore de Balzac, Corespondență – Extras din scrisoarea către Eva Hanska din 26 octombrie 1834.
2 Biblioteca Pléiade (Bibliothèque de la Pléiade), Colecție de cărți tipărită în condiții grafice și estetice deosebite, creată de Jaques Schiffrin în 1931, cu scopul punerii la dispoziția publicului larg a operelor marilor clasici ai literaturii universale. Ulterior, Andre Gide, apreciind această inițiativă, i-a convins pe frații Gallimard să preia acest proiect pe care l-au dezvoltat în continuare cu succes.
3 Louise – Marie – Julienne Charles – Bechet (1801 – 1880) a fost o femeie de afaceri și editor francez important, redactor parizian care s-a ocupat de opera lui Balzac. Fiică de librar, inițial editor de cărți de drept, și-a extins activitatea cu lucrări de literatură. A publicat multe dintre romanele lui Balzac, având meritul de a face cunoscută opera sa, uneori cu riscul de a avansa sume importante greu de recuperat. Se pare că unele datorii ale lui Honore de Balzac către Madame Charles – Bechet au rămas nestinse până azi.
4 Charles Furne (1794 – 1859) – editor important, cunoscut pentru publicarea operei lui Balzac. A editat integral Comedia Umană, în primă etapă în varianta cu 17 volume ilustrate, variantă numită Du Furne, apoi, ulterior, în varianta ce cuprindea 28 de volume, cunoscută sub numele Furne Corigée.
5 Jean – Charles Emmanuel Nodier (1780 – 1844) – romancier și academician francez, fondator al cercului de literatură „Cenaclul“ unde au fost puse bazele curentului romantic. Victor Hugo, Alfred de Musset și Sainte – Beuve au fost printre cei care au recunoscut influența lui Charles Nodier

Leave a reply

© 2025 Tribuna
design: mvg