Consiliul
Județean Cluj
Biografemele – circumstanțe, evenimente, șocuri textogene
Examenul felului în care factori exteriori aleatori de natură biografică influențează genezele unui autor, deci implicit opera, ne-a împins să adoptăm termenul de biografem, dar nu în accepțiunea în care l-a utilizat Barthes în Sade, Fourier, Loyola (1971), ci în sensul în care s-ar putea înscrie în seria saussuriană fonem, morfem… Biografem în sensul nostru semnifică o cuantă a biografiei, un episod din viața unui scriitor cu impact asupra operei și destinului lui ulterior. Există scriitori precum Brantôme, Mary Shelley, Kurt Vonnegut, Jack Kerouac… care sunt în întregime produsul șocului unui eveniment intervenit intempestiv în existența lor, alții care datorează o singură operă factorului exterior precum Dickens cu povestirea Edwin Drood, iar în cazuri excepționale este posibil ca întreaga lume literară să fie afectată de o catastrofă ca erupția vulcanului Tambora din Indonezia în 1815 sau cele două războaie mondiale.
Un biografem consistă în circumstanțe obiective sau evenimente neprevăzute care intervin din exterior pe firul vieții unei personalități şi care îşi lasă marca pe orientarea vieții lor, pe o geneză sau mai multe. În anumite cazuri, precum cel al lui Ronsard, devenit surd la vârsta adolescenței și implicit claustrat în fruntariile propriei personalități, trezirea vocației lui de poet depășește propria sa persoană și antrenează o întreagă mișcare literară care va înălța poezia franceză la nivelul celei italiene și spaniole și își va pune sigiliul pe întreaga literatură europeană: Pleiada. Scriitorul nu are nici un control asupra biografemelor.
Două tipuri de asemenea factori intervin în viața şi genezele unui scriitor: biografemele şi operatorii textogeni. Mai întâi, în ordinea cronologică a existenței unui scriitor, intră în joc biografemele, care se impun scriitorului, apoi operatorii textogeni, leviere voluntare ale creatorului care, autoobservându-se și autoanalizându-se in actu creationis, elaborează el însuși modalități, procedee, poziționări psihologice susceptibile să-i amplifice potențialul creator.
Intervenind de multe ori timpuriu în viața unui artist – perioadă mai degrabă pasivă decât voluntaristă – ca şi a oricărui alt individ, biografemele condiționează orientarea vieții scriitorului. Condiționează, nu determină. Atmosfera familială, de exemplu, se numără printre cele mai frecvente, are un rol recurent și joacă un rol important. În familia Dodgson, Charles, viitorul Lewis Caroll compune pentru frații lui mai mici jurnale caligrafiate şi ilustrate de el care conțin poeme, mici romane, episoade narative, ceea ce explică dedublarea lui mental-afectivă, faptul că, devenit matematician, disciplină considerată la antipodul literaturii, scrie totuşi mitica Alice în țara minunilor. Familia Brontë, izolată într-un colț rural de țară, pune în scenă piese de teatru în care fetele – Anne, Charlotte și Emily – joacă diverse roluri. Copiii familiei lui John Dickens se pretează la concerte de cântece populare, la recitări de poezie, la spectacole de teatru, la exerciții de mimică. Sărăcia lucie în care căzuse la un moment dat familia Dickens, tatăl fiind urmărit și întemnițat pentru datorii, i-a determinat conținutul unei părți din operă, în principal a lui Oliver Twist.
În unele cazuri, un biografem poate avea un efect total: dă o anumită tonalitate vieții, declanșează vocația de scriitor şi factura operei. Asasinarea mamei lui James Ellroy, divorțată, în 1958 la Los Angeles pe când copilul avea 10 ani, îl marchează pe viață. Visurile lui sunt pline de sânge, femei asasinate, iar cărțile – Clandestin (1982), Dalia neagră (1988), Partea mea de umbră (1996) – se fac ecourile sumbre ale acestui traumatism stimulator.
Putem spune că biografia unui scriitor este constituită din biografeme neutre, sterile din punct de vedere genetic, şi din biografeme cu impact, pozitiv sau negativ, asupra activității scriitorului și implicit a operei. Când Flaubert se precipită în august 1876 la Deauville pentru a vinde o „sfoară de pământ” şi a încerca să salveze pe soțul nepoatei sale Caroline de la un dezonorant faliment, eveniment neprevăzut, aceasta n-are nici o incidență asupra lucrului la Bouvard şi Pécuchet care se afla pe biroul său. Dimpotrivă, la moartea lui Schiller în 1805, Goethe, profund afectat, se simte vidat de forțe iar izvorul creator se sleiește timp de săptămâni. Tatăl lui Stevenson, inginer, reputat constructor de faruri pe coasta Scoției, și întreaga familie Stevenson au exercitat o considerabilă presiune asupra tânărului Robert Louis pentru ca să urmeze și el aceeași cale ca şi tatăl său. Dar, tânărul rebel nu s-a conformat și poate tocmai pentru a-și contraria rudele a ales finalmente cariera literară. De cele mai multe ori scriitorii reuşesc să convertească intruziunile vieții în oportunități de creație.
Un biografem poate interveni şi mai târziu în viața scriitorului cu impact asupra unei părți din viață şi din operă, căreia îi schimbă radical conținutul, fie creând oportunitatea unei opere. Spaima trăită de Pascal, matematician și fizician de geniu, inventator al primei mașini de calculat, pascalina, în momentul accidentului de pe podul din Neuilly din 1654, l-a transformat dintr-un tânăr libertin, cu moravuri deșănțate, într-un sfânt laic care nu mai produce, începând din acel moment până la moartea sa prematură, decât scrieri doctrinare catolice: Cugetările şi Provincialele. Mizeria neagră în care cade Rutebeuf constrâns la foame și la un așternut de paie după ce îşi pierduse averea la cărți se converteşte în poeme cu accente lirice tulburătoare, Jean Bodel căruia descoperirea traumatizantă că este atins de lepră îi smulge sublimul poem Congès, Brantôme după accidentul căderii de pe cal, țintuit la pat după o viață trepidantă la Curte, își vede viața redusă la amintiri picante pe care le pune pe hârtie în celebrul Les Dames galantes, falimentul neașteptat al întreprinderii familiale la Pirandello ale cărei frâne trebuia să le ia ca moștenitor îl constrânge pe tânărul Luigi să ia calea literaturii pentru a supraviețui: or, toate acestea sunt biografeme care au schimbat radical viața dar și opera autorilor în chestiune, atunci când n-au determinat-o.
Biografeme pot fi și o boală mentală sau somatică precum nebunia lui Hölderlin, tuberculoza care l-a secerat pe Novalis, un handicap congenital sau achiziționat precum bâlbâiala rebelă ale lui Updike1 sau cecitatea lui Borges, întâlnirea unei personalități care se va implica puternic în creația sa precum întâlnirea Ezra Pound – T. S. Eliot, căsătoria lui Vladimir Nabokov cu Vera, întâlnirea lui Dickens cu prototipul real al lui Edwin Drood.
Am spune totuși că evenimente precum întâlnirea unei personalități carismatice și modelatoare sau a unei femei destinată să-l acompanieze toată viața sunt la echidistanță între biografeme și operatorii textogeni. Motivul este că, dacă într-un prim timp ele sunt oferite de hazard ceea ce le legitimează ca biografeme, într-un timp secund ele sunt acceptate conștient și deliberat ca instrumente de ameliorare intelectual-umană ceea ce le identifică operatorilor textuali. În fond scriitorul poate întâlni zeci de persoane de o remarcabilă anvergură intelectuală de-a lungul vieții, dar una singură va deveni mentorul său precum Goethe pentru cei șase clasici germani – Schiller, Herder, Wieland … – care vin, caz unic în istoria intelectualã universală, să se stabilească la Weimar ca să profite de luminile și sublima sa prezență, Flaubert pentru Maupassant, Ezra Pound pentru T. S. Eliot, Robert Frost, W. Carlos Williams, Joyce, Wyndham Lewis.
Alte biografeme pe care le întâlnim adesea sunt disparitia unui apropiat asociată suferinței ca în cazul lui Dante, căruia moartea Beatricei şi exilul la Verona i-au smuls Divina comedie sau al lui Shakespeare la moartea fiului să unic Hamnet, faptul de a fi involuntar aruncat în vâltoarea unui război sau a unei revoluții precum Tolstoi, Charles Peguy, Apollinaire, Alain-Fournier, Mihail Şolohov, Sven Hassel, Saint-Exupéry – prilejuri de trăiri extraordinare care se vor transforma în substanță ficțională. Dar biografemele pot consista adesea în împrejurări mărunte ale vieții cu impact asupra lucrului creator.
Ni se pare interesant şi revelator să procedăm la un examen mai atent al fiecăreia dintre categoriile enumerate care și-au imprimat marca indelebilă pe peisajul literar al secolelor.
(Va urma)
Notă
1 Dar nu epilepsia lui Flaubert care a avut un rol negativ, destructor.