Premiul revistei Tribuna la Festivalul Național de Poezie „Nicolae Labiș”
ediția a 54-a, 2022

 

 

camere cu aspect de navă scufundată

 

fricile s-au ascuns într-un depozit cu butoaie de vin
noaptea câinii latră a foame
fumul din țigară absorbit de un tunet fictiv
cu frici neexplicate dansând printre rânduri
somnul se consumă printre perdele cu miros de dulceață de afine
apropierile au urme de frici înăbușite în pahare murdare
verdictele se preling pe reproșuri asumate la un foc de tabără
cu femei mutilate și copii căutând o cutie de jucării
aruncate deja într-un foc cu lemne din bradul de iarnă
niciun fum nu poate acoperi mirosul unei frici ascunse
chiar dacă butoaiele de vin au ars într-o noapte

 

 

ultimul țăran a fost îngropat pe viscol

 

 

ultimul țăran a fost îngropat alaltăieri
era un frig aproximativ hibernal
satul se pregătea de somnul adânc
viscolul nu contenea în pereții goi ai luminii
căruța cu care a fost adus la groapă s-a rupt în două
groparul s-a pitit lângă lutul aburind
viscolul trosnește copaci cu forme virgine
femeile împart colaci cu mâinile degerate
câinii caută să se ascundă
sub hainele unui copil uitat în cimitir
satul se pregătea de somnul adânc
ulițele căutau să se acopere cu pături
cărările spre pădure rezistau sub pasul lupilor
în case se discuta despre ultimul țăran
fusese îngropat pe viscol
preoții s-au refugiat la sobele din biserici
citind în permanență moliftele sfântului Vasile
s-au rupt brazii în păduri a căzut turnul vechi al fabricii
pe cer corbii în roți adânci întunecate
pe deal un copil rătăcit cu sania
fugind spre ultima casă cu ferestre luminate

doi au rămas să se încălzească la căldura lumânării ultimului țăran
copilul uitat in cimitir
copilul rătăcit cu sania
căldura se întinde pe hainele pătate de neputințe și frici justificate

 

 

terasa inundată a devenit o străină 

 

 

tinerii se pipăie din priviri aruncate lacom
literele zboară anapoda pe scări
circumstanțele se sinucid pe un pavaj stropit de cafea
trandafirii s-au scuturat pe pământ
conștiința caută vechile obiceiuri
limitele s-au șters, ochii s-au umplut
pervazul se scurge într-o căldură densă
iar frigurile s-au ascuns în zilele acelea
tinerii se pipăie din priviri aruncate lacom
în cafea s-a înecat o muscă
ușile nu se mai închid perfect
se vede un amurg violet irelevant
simțurile s-au consumat în lungi discuții
cariile sculptează chipuri șterse
normalitatea a crescut în ghivece cu mușcate
este bine să privim la oamenii crescuți din pământ
am auzit că pământ ești și în pământ te vei întoarce

 

 

mărturii despre anotimpuri îngălbenite

 

 

pe stradă au rămas urmele unor tălpi grăbite
îmbibate în praful peste care frunzele cad ostentativ
plăcuțele de înmatriculare tremură
sub povara unei aglomerații închipuite
noile generații se ascund în pahare murdare
neliniștile clocotesc pe la colțuri
caută un surogat pentru a se încuiba
dând naștere unor momente închipuite
liniștea dinaintea furtunii a rămas doar un laitmotiv
pe care cercetătorii l-au asociat cu depresie severă
nimic nu a mai rămas decât niște frunze
printre care vântul șoptește versuri învechite
lumea va rămâne un coș de gunoi în care viermii
își fac culcuș și se strâng la piept

 

 

libertatea ca o pasare cu aripi tăiate

 

 

își adună toată forța
urlete și minuni scufundate în apă neîncepută
cu aripi aruncate în ocolul câinilor
și conversații printre mieunatul pisicilor
cu toată suflarea către lumi inexistente
de unde beau apă zeii izgoniți
beau cu ei cot la cot și adulmec prăzi premature
consumate înainte de vremea marilor dorințe
căutătorii s-au liniștit pe Marte
coboară pe străzi cu pași șterși de ploaia de iunie
ripostează la atacuri suprimate târziu
cozi interminabile la sticle cu formă de șarpe
în care libertatea stă ascunsă într-un buton
iluzii revărsate în dimineți mohorâte

 

 

necunoscutul ascuns într-o privire naivă

 

 

momentele când circulă oameni ai necunoscutului
reluate pe rând cu intenții defulate în sticle de bere
necunoscutul ascuns într-o privire naivă
ochi pierduți în tinereți precoce
cu pași înguști către lumi de tinichea
urmele acestor pași caută refugiu
pe iarba unei păduri cu copaci tunși greșit
și animalele cu picioare tăiate și ochi închiși
umblă zvonuri că lumea se va închide cu un lacăt
pe care tinerii l-au pierdut la un joc de cărți