Clubul Napoca 5 al actorului și regizorului Sorin Misirianțu a deschis stagiunea cu un „hype” adus de anii 2000: stand-up comedy… Cunosc domeniul de calitate internațional: anii ’60-’70 în America lui Woody Allen, comedieni francezi și germani (cine-ar fi crezut, dar nemții au oameni de valoare și un numeros public inteligent!). Conform documentării, am constatat că, la noi, a ajuns mai mult / doar „umor sex-biologic” inițiat de sub(in)cultura americană a anilor ’80, care, ca orice „trend” de peste ocean, ajunge după 10-15 ani în Europa de Vest. Ca de obieci, cel mai bine „prinde” în Germania, marea imitatoare de „Amis” – așa a apărut un Mario Barth în anii, de pomină, 2000, sprijinit pe generațiile tinere obișnuite cu „liberalizarea” (din anii ’90 cu cvasi-pornografizarea) televiziunilor particulare, cu stilul stand-up comedy bazat pe stereotipuri vulgare și neanderthaliene despre bărbați și femei, cu vocabularul sexo-fecal adiacent. Nema cultură – nema nivel!
Dragoș Pop, actor al Naționalului clujean, știe să dialogheze cu publicul, dar… se risipește în șabloane preluate la scară 1:1, ca mulți regizori și „artiști” autohtoni obedienți, fără discernământ, „formelor fără fond (și cultură)” ale societății de consum!
Cum spuneam, se conectează bine cu publicul, dar pe linia tiparelor răsuflate: o tipă singură în dreapta sa: Sigur ai venit să agăți un tip! La stânga un bărbos (IT-ist?! – Da) solo: Tu vrei să-ți tragi o tipă! Și poate o duci acasă… Și tot așa, de parcă un el și o ea nu știu decât țuști-în-pat cu viteza sunetului – lumea e făcută de la brâu în jos pentru Dragoș P.! Apropo de „p”: se ajunge repede (în 15 minute) la „cuvântul magic” al derbedeilor din ocne sau de mahala Ferentari! După această introducere la figurat cu insinuări la propriu, trecem la „conținutul” de bază: variațiuni, 40 minute (!), pe un subiect „măreț” despre un tip cu… (nu folosesc cuvântul) mare! Prima dată a șocat puțin, dar s-a râs copios, apoi se „oferă” alte expresii din aceeași categorie – slabe poante, însă publicul râde, de fiecare dată, satisfăcut! Fenomenul nu e singular: din 2000, generații „noi” au crescut „porno-liberal” cu internetul (sunt cunoscute, la noi, clase de școală primară dependente de porno!) și e deplâns de mulți mari actori și regizori, cum ar fi recent Marcel Iureș (TIFF 2018): Nu înțeleg ce nivel e să folosești așa cuvinte și mulți râd de parcă ar avea umor și după prestații chiar mizerabile mulți se ridică, aplaudă! E nivelul educației, al culturii și al lipsei de comparație: ei nu știu (nici nu vor!) ce înseamnă marea comedie: n-au văzut divertisement (e jenant să folosești, azi, termenii românești!) adevărat cu Constantin Tănase, Birlic, Mircea Crișan, Nae Lăzărescu, Dem Rădulescu ș. m. a. N-au văzut nici mari comedieni francezi, americani, germani… Autohtonii merg pe „filiera biologică” menționată și garnisită cu stereotipuri răsuflate: succes garantat la elevii și studenții zeit-geist-ului! Problema gravă e publicul, crescut în acest stil, nu cu umor de calitate…
Câteva intermezzo-uri în care se „face mișto” de unul că-i bătrân și are chelie, de altul… – chestii de grădiniță: haha, ești gras / șchiop / ai ochi sașii / nasul strâmb / păr roșcat…! Am văzut la marii comedieni subiecte ale societății și de zi-cu-zi ale omului obișnuit care ne privesc pe toți, prezentate cu mult comic – nu e greu, dar pentru asta trebuie să colaborezi cu condeie inspirate ale genului! Erau o mulțime înainte: uriașul Ion Pribeagu al lui C. Tănase, H. Nicolaide, H. Salem, Dan Mihăescu, G. Mihalache, Cornel Udrea…
Acum, stereotipuri femei vs. bărbați (exemplu Caveman-ul lui Rob Becker): femeile sunt viclene și prostesc bărbații, vor să-i țină sub papuc, soții s-ar culca cu toate prietenele partenerei, bărbații sunt proști și fraieriți de femei, toți bărbații au amantă (cei cu bani cred, în fraierimea lor, că le-au cucerit). Tot pedalează pe cuvinte „sexo-magice” și alte chestii fumate de 40 de ani în America, de 25 în Europa vestică. Ralph Waldo Emerson, marele filosof pragmatic american, spunea: Repetă mereu poporului cât de jos și josnic poate cădea și… așa va ajunge! Se confirmă: câte o tipă „emancipată” îl completează la „nivel”… și sala hohotește! 5-6 persoane au plecat după 20 de minute, dar restul (60-70) au rămas…
La final / finit coronat o pus-o de mămăligă și gata 90 de minute de fake stand-up comedy: 15 minute citește bancuri de pe net, la mobil!! Culmea penibilului – nici în Occident nu și-a permis vreunul așa panaramă! Aveam un coleg la liceu, un pămpălău care voia să fie „spiritual” și venea zilnic cu un banc (răsuflat)… până ne-am prins că le scria și învăța ca papagalul înainte de a veni la școală – ăsta n-a fost în stare! Și uite-așa, cu subiecte de „moravuri grele”, a mai trecut o seară „glorioasă” a stand-up comédiei actuale…