Însuși Noica, filozoful care-i mărturisise călugărului de la Schitul Păltiniș că este credincios, la terminarea închisorii a fost silit să promită că „uită” temnița politică făcută fără vină (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Pelerinaj la Păltinișul lui Noica ;  https://isabelavs2.wordpress.com/constantin-noica/pelerinaj-noica/ ). În fapt pentru așa-zisa „vină”  de fi vrut să publice manuscrisul despre Hegel pe care l-a lăsat turnătorului Zigu Ornea care l-a dat pe ascuns Securității (vezi Tudor Păcuraru, Jurnalul unui terorist. Non-ficțiune cu factografii, București,  Editura Curtea veche, 2018). Deținutul politic Noica a trebuit să completeze și să semneze un formular în care, sub amenințarea „rigorilor legii secretului de stat” își lua angajamentul să nu spună „la nimeni despre cele văzute și auzite” în închisoare, „nici chiar familiei” (vezi formularul în vol. II, Părintele Arsenie Boca în Arhivele Securității, Sibiu, Ed. Agnos, 2014, p.650). Din beletristica lui Mircea Eliade ( vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Eliade și detractorii lui, sau Răfuiala oamenilor de rând cu omul superior; https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabelavs-eliadedetractori4/ ) a fost mereu pusă în paranteză evocarea gulagului comunist, spre a se evidenția cât mai pregnant semnificațiile trans-istorice, arareori însă cele vizate de autor. Intr-un doctorat din 2013 s-a recurs si la „transdisciplinarizarea” lui Eliade prin sita unui fizician trimis oficial în Parisul studenților marxiști ai anului 1968.
E drept că universitarul Dumitru Micu a amintit cel dintâi de imaginea închisorilor politice din comunism în Noaptea de Sânziene, capodopera literară a lui Eliade. Dar el n-a putut ajunge cu imaginația în „trans-istoricul” experieței unor deținuți care trăiau simultan după gratii si în regatul lui Dumnezeu (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Misterul totalității la două personaje ale romanului „Noaptea de Sânziene”: Clugărul Anisie / (Arsenie Boca) și filozoful Petre Biriș(/Mircea Vulcănescu; https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/personajroman/ ).
Există o notație a trăiristului Cioran în care pune insuccesul său din Germania pe seama unor hotărâri de sus, cum se spunea în timpul dictaturii comuniste: „Je comprends très bien  qu’en Allemagne, pays où tout procède par décrets, et où on a décrété que seule compte l’avant-garde, je n’aie aucun succès” (Cioran, Cahiers,1997, p.336).
Dintre minciunile hotărâte de sus și vehiculate în comunism odată cu integrarea beletristicii fostului suplinitor la catedra de metafizică a profesorului Nae Ionescu, cea mai gogonată era că Nae Ionescu ar fi „combătut raționalismul”, într-o amplă luptă împotriva „oricărei morale constituite” (Dumitru Micu).
„Bunul-simț este cel mai sigur semn al minților clare și profunde” consemnase  Nae Ionescu în articolul „Emile Boutoux”. Se poate oare pretinde bun-simț celor angrenați în perpetuarea șabloanelor proletcultiste?
La descrierea trăirismului în wikipedia (confiscată de o mafie cu interese anti-românești) șablonul „raționalismului combătut” ia forma combaterii „filozofiei științifice”.
Constantin Noica punea pe seama “maliţiozităţii” editorilor comuniști prezentarea trăirismului drept “curent iraţionalist profascist”  în Dicţionarul de filosofie (al „bolșevicilor”, cum preciza Petre Țuțea), curent reprezentat de Nae Ionescu, Emil Cioran, Mircea Vulcănescu, filozofi ale căror opere, vezi Doamne, “ilogice” erau complet interzise de inchiziția comunistă (vezi vol. Convorbiri cu şi despre Mircea Eliade, Bucureşti, 1998, p.241).
Noica mai zicea că trăirismul lui Eliade nu are nici o legătură cu politica. In schimb este de natură filozofică, întrucât ar „raționaliza” iraţionalul întâmplărilor vieţii, prin nedisimulata preocupare de a găsi un sens pozitiv întâmplărilor nefericite ale ei (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Statul-închisoare și artistul adevărat; despre „Uniforme de general” de Mircea Eliade, pe hârtie fragmentar în rev. „Acolada”, Satu Mare, anul XV, ianuarie 2021, nr. 1 (158), pp.12-13; a se vedea și Isabela Vasiliu-Scraba, „Pelerina” lui Mircea Eliade, pe hârtie în rev. „Acolada”, Satu Mare, anul XIV, iunie 2020, nr. 6 (151), p. 12  si p.18, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabela-vasiliu-scraba-pelerina-lui-mircea-eliade/ ).
După spusele filozofului de la Păltiniș înregistrate în 1981, Mircea Eliade (ca şi ceilalţi reprezentanţi ai Școlii trăiriste) sar fi căutat pe sine, mai adânc decât îi îndemna veacul. Fostul asistent al lui Nae Ionescu sar fi urmărit până la izvoarele sale, româneşti ca şi străine, şi ar fi sfârşit, prin a preface iraţionalismul aparent în raţionalism” (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Cum l-a minimalizat Pleșu, un fals filozof al religiilor, pe Mircea Eliade,   https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabelavs-plesueliade10/ ).
Trăiristul Mircea Vulcănescu („cea mai frumoasă inteligenţă românească” după Titus Bărbulescu (vezi prefaţa la vol.: Mircea Vulcănescu, Războiul pentru întregirea neamului, Bucureşti, Ed. Saeculum I.O., 1999, p.17) spusese şi el în vara lui 1948 că gândirea îl ajută pe om la înțelegerea vieții oricât de nefericită. Dar numai credința  este cea care-l împacă cu viața: „drumul către Dumnezeu și pacea sa trece prin sufletul omului, nu prin cugetul său” reținuse Teodor Duțu (1923-1993) că a spus filozoful când a vorbit deținuților despre Sf. Augustin în coșăria închisorii din Aiud, șopronul unde Mircea Vulcănescu împletea coșuri din nuiele de răchită.
Din prostiile criticului George Călinescu lipsit de acces la lumea ideilor filozofice (vezi vol.:Isabela Vasiliu-Scraba, În labirintul răsfrîngerilor. Nae Ionescu prin discipolii săi: Petre Ţuţea, Cioran, Noica, Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu şi Vasile Băncilă, Slobozia, 2000, cuvânt înainte de Ion Papuc), universitarul Dumitru Micu reținuse că „trăirea” e „program în alb”. In mod didactic, prefațatorul exemplifică „sfidarea moralei” cuplată cu programul (călinescian) „în alb”, prin decriptarea „sfidării” ca „disponibilitatea permanentă pentru orice fel de faptă, de acțiune, aventură, experiență”.
Altfel spus, „primatul trăirii asupra intelectului”, cum le este propus neștiutorilor să înțeleagă trăirismul din Wikipedia confiscată.
Ideologii în serviciul ocupantului României ( i.e. responsabilii ideologici din garda veche a colonelului sovietic Ana Pauker), precum universitarii Leonte Răutu, tatăl directoarei Colegiului Noua Europă, Leon Tismăneanu, tatăl lui Volodea, cel cu „Raportul”, Crohmălniceanu, etc., au manifestat o adevărată alergie la autenticitatea din scrierile literare ale savantului Mircea Eliade. Ceea ce a făcut ca ani de zile, fragmente din romanele sale interbelice să fie rupte din context şi interpretate cu râvnă de slugă ce vrea să fie pe placul stăpânului.
După ce i-a deschis lui Noica porțile închisorii, universitarul Pavel Apostol (sau Paul Erdoes, sau turnătorul „Șerban”) scria de pildă în „Iluzia evadării” (1958) că Mircea Eliade ar fi fost un „apologet al huliganismului” (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Mircea Eliade și brațul lung al Inchiziției comuniste; https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabelavs-eliadewikipedii5/ ). Analfabeții funcționali, păzitori ai șabloanelor cripto-comuniste prin care este prezentat savantul de renume mondial cenzurează cu peseverență în Wikipedia interpretările Isabelei Vasiliu-Scraba la „Noaptea de Sânziene” și la nuvelele „Pe Strada Mântuleasa”,  „O fotografie veche de 14 ani”, „Pelerina”, „Dayan”, „Uniforme de general”, și „La Țigănci” și în general tot ce scrie despre membrii Școlii trăiriste și despre inițiatorul acesteia.
În comunism si în postcomunism “trăirismul” – considerat de Călinescu (pe urmele lui Petru Comarnescu) drept “experienţialism”, spre al reduce pe Mircea Eliade la Gide -, a căpătat conotaţia de “climat spiritual propice fascismului” ( în Dicţionarul de filozofie, Ed. Politică, Bucureşti, 1978 p.741). La aceeaşi editură, rebotezată din 1990 “Humanitas”, s-a publicat Raportul Tismăneanu (subiect de bacalaureat, examen nerecunoscut în Germania) unde găsim reciclate tezele inchiziţiei comuniste privitoare la așa-zisa „generaţie” trăiristă. Or, însăși includerea în zisa „generație” maschează refuzul recunoașterii unicei școli de gândire românească: Scoala trăiristă.

 

 

Note și considerații marginale
1. vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Contra factum non valet argumentum, sau, Cenzurarea cripto-comunistă a monografiei lui Mircea Vulcănescu despre Nae Ionescu scrisă între 1941-1944 și publicată în 1992.
2. Excepționalele traduceri din San Juan de la Cruz făcute de Horia Stamatu (1912-1989) ar trebui să se găsească în arhiva sa aflată la Biblioteca românească din Freiburg. Desigur dacă n-au fost „subtilizate” și distruse de cripto-securiștii interesați în marginalizarea acestui mare poet și traducător. Pentru că publicată n-a fost în Buletinul Bibliotecii decât o parte din corespondența sa, cu mare grijă de a nu fi scoasă la vedere scrisoarea de 27 de pagini scrisă de Horia Stamatu în toamna anului 1978 despre recenzia „turnătorului” Ioan Petru Culianu (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, „A fost Culianu turnător al savantului Eliade?”, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/secuculieliade/) referitoare la poezia sa.
3. vezi Horia Stamatu, 1878-1978: Independență, libertate, cultură, I-II, în vol.: Nae Ionescu în conștiința contemporanilor săi. Crestomație de Gabriel Stănescu, București, Criterion Publishing Co, 1998, pp. 326-348.
4. vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Despre Faustul lui Nae Ionescu; https://isabelavs2.wordpress.com/nae-ionescu/isabelavs-bacau5fausnae/.
5. Nae Ionescu îi scrie la Paris și lui Constantin Floru (aflat la studii post –universitare) că a murit părintele Nazarie care preda teologia morală si a rămas acest post vacant (17 mai 1926). Când l-a propus pe Floru să-i fie asistent la cursul de logică, Nae Ionescu a amintit (pe 21 febr. 1930) de studiile lui Constantin Floru de logică și de metafizică la Sorbona si de studiile de logică cu Husserl la Freiburg i. Brisgau (vezi Nae Ionescu, Scrisori și memorii, București, Ed. Muzeului Literaturii Române, 2006, p.66).
6. Ziarul „Cuvântul” fusese suspendat în ianuarie 1934 când Nae Ionescu a fost prima oară arestat pentru două luni. Profesorul și-a putut reîncepe cursul de logică abia pe 3 martie 1934 (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Contra factum non valet argumentum, sau, Cenzura cripto-comunistă în volumul lui Mircea Vulcănescu despre Nae Ionescu), dar ziarul său a rămas interzis de Carol al II-lea până în ianuarie 1938 pentru a fi din nou suprimat pe 17 aprilie 1938. Când „Cuvântul” și-a „redobândit” în ianuarie 1938 „dreptul de a exista”, Nae Ionescu a trimis o scrisoare de mobilizare prietenilor si admiratorilor ziarului său de informație în care preciza continuitatea de „rostuire morală” a acestui „ziar al gândului, al demnității și al adevărului” (vezi Nae Ionescu, Scrisori și memorii, București, Ed. Muzeului Literaturii Române, 2006, p. 180). Carol al II-lea scosese și el ziarul „România”, trimis gratis învățătorilor și preoților de la sate, care l-au retrimis pe adresa administrației cu mențiunea „Refuzat”. In 1938, după instaurarea dictaturii personale a regelui Carol al II-lea, între 8 mai și 21 decembrie 1938 filozoful Nae Ionescu a fost arestat si ținut (fără condamnare judecătorească) în lagărul de la Miercurea Ciuc. Aici a fost vizitat de un director din Ministerul de Interne venit să-l îmbie cu retipărirea „Cuvîntului”. Nae Ionescu i-a spus că ziarul „Cuvântul” încetează să-i aparțină, dacă nu poate să scrie liber si dacă i se „poruncește să debiteze ce vor alții”. A încheiat conversația spunând că nu poate „primi astfel de compromisuri nedemne” (Nae Ionescu, 4 iulie 1938, vezi vol.: Nae Ionescu în arhiva Securității, București, Ed. Mica Valahie, 2008, pp. 84-85).

 

 

Repere bibliografice
• Isabela Vasiliu-Scraba, Actualitatea filozofului Nae Ionescu, pe hârtie fragmentar în rev. „Acolada”, Satu Mare, anul XV, februarie 2021, nr. 2 (159), p.12, https://isabelavs2.wordpress.com/articole/3058-2/ .
• Isabela Vasiliu-Scraba, Statul-închisoare și artistul adevărat (despre „Uniforme de general” de Mircea Eliade, pe hârtie fragmentar în rev. „Acolada”, Satu Mare, anul XV, ianuarie 2021, nr. 1 (158), pp.12-13, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabela-vasiliu-scraba-statul-inchisoare-si-artistul-adevarat/ .
• Isabela Vasiliu-Scraba, Harismele Duhului Sfânt și fotografia „de 14 ani”(Mircea Eliade), pe hârtie fragmentar în rev. „Acolada”, Satu Mare, anul XIV, decembrie 2020, nr. 12 (157), pp.12-13, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabela-vasiliu-scraba-fotografie-mircea-eliade/ .
• Isabela Vasiliu-Scraba, Demnitatea metafizică a narațiunii (despre La țigănci de Mircea Eliade), pe hârtie fragmentar în rev. „Acolada”, Satu Mare, anul XIV, noiembrie 2020, nr. 11 (156), p.12, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabela-vasiliu-scraba-proza-mircea-eliade-la-tiganci/ .
• Isabela Vasiliu-Scraba, „Contra factum non valet argumentum” , sau, Cenzurarea cripto-comunistă a monografiei lui Mircea Vulcănescu despre Nae Ionescu scrisă în 1941-1945 și publicată în 1992, pe hârtie fragmentar în rev. „Acolada”, Satu Mare, anul XIV, octombrie 2020, nr. 10 (155), p.13, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-vulcanescu/contra-factum-non-valet-argumentum/ .
• Isabela Vasiliu-Scraba, Dayan, sau, Transparența matematică a realității sacralizată de pașii lui Iisus, fragmentar pe hârtie în rev. „Acoalda”, Satu Mare, anul XIV, nr. 7-8 (152-153), iulie-august 2020, p.12 și nr.9 (154), septembrie 2020, p.13, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabela-vasiliu-scraba-dayan-transparenta-matematica-a-realitatii/ .
• Isabela Vasiliu-Scraba, Demnitatea metafizică a narațiunii:Mircea Eliade, La Țigănci, fragmentar pe hârtie în rev. „Acoalda”, Satu Mare, anul XIV, nr. 11 (156), noiembrie 2020, p.12, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabela-vasiliu-scraba-proza-mircea-eliade-la-tiganci/ .
• Isabela Vasiliu-Scraba, Pelerina lui Mircea Eliade, fragmentar pe hârtie în rev. „Acoalda”, Satu Mare, anul XIV, nr. 6 (151), iunie 2020, p.12 și p.18, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabela-vasiliu-scraba-pelerina-lui-mircea-eliade/.
• Isabela Vasiliu-Scraba, Harismele Duhului Sfânt și fotografia „de 14 ani”, fragmentar pe hârtie în rev. „Acoalda”, Satu Mare, anul XIV, nr. 12 (157), decembrie 2020, pp.12-13, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabela-vasiliu-scraba-fotografie-mircea-eliade/ .
• Isabela Vasiliu-Scraba, Despre lipsa de individualizare a călăilor, sau Despre lipsa individualizării anchetatoarei din romanul eliadesc „Pe Strada Mântuleasa”, pe hârtie în rev. „Tribuna”, Cluj-Napoca, anul XII, 16-28 febr., nr.251/ 2013, pp.20-21, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabelavs-eliademantuleasa24/ .
• Isabela Vasiliu-Scraba, Martirii închisorilor în viziunea lui Mircea Eliade si a Părintelui Arsenie Boca (despre „Noaptea de Sânziene”) pe hârtie  în rev. „Tribuna” (Cluj-Napoca), nr. 255/2013, pp.9-10; https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/noaptea-de-sanziene/ .
• Isabela Vasiliu-Scraba, Două personaje ale romanului „Noaptea de Sânziene” : Călugărul Anisie (/Arsenie Boca) și filozoful Petre Biriș (/Mircea Vulcănescu) ; https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/personajroman/ .
• Isabela Vasiliu-Scraba, Misterul creaturii în hieroglifă vulcănesciană, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-vulcanescu/misterul-creaturii-hieroglifa-vulcanesciana/ .
• Isabela Vasiliu-Scraba, “Chintesența” Trăirismului, https://isabelavs2.wordpress.com/nae-ionescu/isabelavs-nae-chintesenta-trairismului/.
• Vintilă Horia, Considerazioni su un mondo peggiore, Roma, Ciarrapico Editore, 1982, trad. Claudio Cuarantotto.
• Mircea Eliade, Nuvele, Madrid, Editura Destin, 1963, 151 p.; cuprinde La Țigănci (iunie 1959), O fotografie veche de 14 ani (aprilie 1959), Ghicitor în pietre (martie 1959), Un om mare (febr.1945), Fata căpitanului (iulie 1955), Douăsprezece mii de capete de vite (dec. 1952), Adio! și Podul (1963).
• Mircea Eliade, Amintiri:I. Mansarda, Madrid, Editura Destin, 1966, 176 p.
• Mircea Eliade, Pe Strada Mântuleasa, Paris: Caietele Inorogului, II, 1968, 129 p.
• Mircea Eliade, In curte la Dionis, în „Revista Scriitorilor Români”, Muenchen, nr. 7/ 1968, pp.24-66.
• Mircea Eliade, Ivan, în rev. „Destin”, Madrid, nr.17-18/1968, pp.23-40 si în nr.19-20/ 1969, pp. 57-77.
• Mircea Eliade, Coloana nesfârșită, în „Revista Scriitorilor Români”, Muenchen, nr. 9/ 1970, pp. 82-127.
• Mircea Eliade, Noaptea de Sânziene, Paris: Ion Cușa, 1971, vol. I, 428p. ; vol.II, 319p.
• Mircea Eliade, La Țigănci și alte povestiri, București, 1969; apărută în 1970, după notațiile din jurnalul eliadesc; cuprinde Domnișoara Christina (1936), Sarpele (1937), Secretul Doctorului Honigberger (1940), Nopți la Serampore (1940), Un om mare (febr.1945), Douăsprezece mii de capete de vite (dec. 1952), Fata căpitanului (iulie 1955), Ghicitor în pietre (martie 1959), La Țigănci (iunie 1959), Adio! și Podul (1963).
• Mircea Eliade, Uniforme de general, în rev. „Ethos”, Paris, nr. 1/1973, pp.26-59.
• Mircea Eliade, Incognito la Buchenwald, în rev. „Ethos”, Paris, nr. 2/1975, pp. 85-106.
• Mircea Eliade, Le vieil homme et l’officier, Gallimard, Paris, 1977.
• Mircea Eliade, In curte la Dionis, Paris: Caietele Inorogului, IV, 1977, 280p; cuprinde Les trois grâces (1976), Șanțurile (1977), Ivan (1968), Uniforme de general (1971), Incognito la Buchenwald (martie 1974), In curte la Dionis (1968).
• Mircea Eliade, In curte la Dionis, București, 1981, peste 600p.; pe hârtie de ziar, din cea mai proastă calitate, cu pasaje cenzurate (de pildă la p.56 și p.63).
• Mircea Eliade, Le Temps d’un centenaure, suivie de Dayan, Gallimard, Paris, 1981.
• Mircea Eliade, Uniformes de general, Gallimard, Paris, 1981.
• Mircea Eliade, Les dix-neuf Roses, Gallimard, Paris, 1982.
• Mircea Eliade, Les Trois grâces, Gallimard, Paris, 1984.
• Mircea Eliade, A l’ombre d’une fleur de lys, Gallimard, Paris, 1985.
• Mircea Eliade, Nuvele inedite [în România], București, Ed. Rum-Irina, 1991, pe hârtie de cea mai proastă calitate; cuprinde Pelerina (aug.1975), Dayan (ian.1980), La umbra unui crin (titlul inițial fusese Exilul, aug.1982, în rev. „Ethos”, Paris, 1984), Într-o cazarmă (1963), Fratele risipitor (martie 1949) si o Addenda.
• Isabela Vasiliu-Scraba, În labirintul răsfrângerilor.Nae Ionescu prin discipolii săi : Țuțea, Cioran, Noica, Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu și Vasile Băncilă, Slobozia, Ed. Star Tipp, 2000, ISBN 973-8134-05-6; https://philpapers.org/archive/VASILR.pdf .
• Isabela Vasiliu-Scraba, Mircea Eliade în diverse wikipedii, pe hârtie în rev.„Tribuna”, Cluj-Napoca, anul XII, nr.269/ 2013, p.12 ; https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabelavs-eliadewikipedii5/ .
• Isabela Vasiliu-Scraba, Eliade și detractorii lui, sau Răfuiala oamenilor de rând cu omul superior, fragmentar pe hârtie în rev. „Acoalda”, Satu Mare, nr.4, aprilie 2014, p.15; https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabelavs-eliadedetractori4/ .
• Isabela Vasiliu-Scraba, Cenzurarea cripto-comunistă a monografiei lui Mircea Vulcănescu despre Nae Ionescu, fragmentar pe hârtie în rev. „Acoalda”, Satu Mare, anul XIV, nr. 10 (155), octombrie 2020, p.13, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-vulcanescu/contra-factum-non-valet-argumentum/ .
• Isabela Vasiliu-Scraba, Mircea Eliade, Vintilă Horia și un istoric răpit prin Berlinul de est, pe hârtie în rev. „Tribuna”, Cluj-Napoca, anul XV, nr.333/ 2016, pp.19-20 și nr.334/ 2016, p. 25; on-line https://isabelavs2.wordpress.com/isabelavs-auredecei/ .
• Isabela Vasiliu-Scraba, Eliade și unul dintre turnătorii săi anonimizați, în rev. „Acolada”, Satu Mare, Anul XI, nr.1 (110) ianuarie 2017, p.17, fragmente de articol ; https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/secuculieliade/ .
• Isabela Vasiliu-Scraba, Un al patrulea volum de Istoria credințelor si ratatele colaborări ale lui Eliade cu I.P. Culianu, pe hârtie în rev. „Argeș”, Pitești, Anul IX (XLIV), Nr.4 (322), aprilie 2009, p. 22, https://isabelavs2.wordpress.com/articole/culianu_in_colab3-2/.
• Isabela Vasiliu-Scraba, Martirii închisorilor în viziunea lui Mircea Eliade si a Părintelui Arsenie Boca, pe hârtie  în rev. „Tribuna” (Cluj-Napoca), nr. 255/2013, pp.9-10; https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/noaptea-de-sanziene/ .
• Isabela Vasiliu-Scraba, Cum l-a minimalizat Andrei Pleșu, un fals filosof al religiilor, pe Mircea Eliade,  pe hârtie în rev. „Tribuna”, Cluj-Napoca, anul XIII, 1-15ian., nr. 272/2014, pp.15-16; https://www.scribd.com/document/191358853/IsabelaVScrabaEliadePlesu sau https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabelavs-plesueliade10/ .
• Isabela Vasiliu-Scraba, Moartea spirituală în receptarea din țară și visul premonitoriu al lui Eliade,  o variantă pe hârtie în rev. „Argeș”, Pitești, Anul VIII (XLIII), Nr.12 (318), dec. 2008, p. 36, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/premonitia-eliade/;  si în „Revista Română”, Iași, nr. 55/ 2009, pp 16- 17, http://astra.iasi.roedu.net/pdf/nr55p16-17.pdf .
• Isabela Vasiliu-Scraba, Mircea Eliade într-o colaborare cu bucluc, în rev. „Jurnalul literar”, București, ian.- martie 2010;  https://fr.scribd.com/doc/226206379/IsabelaVasiliuScrabaEliadeCuliBeletristica.
• Isabela Vasiliu-Scraba, „Chintesența” trăirismului, https://isabelavs2.wordpress.com/nae-ionescu/isabelavs-nae-chintesenta-trairismului/.
• Isabela Vasiliu-Scraba, Nae Ionescu, sau credința creatoare de cultură, https://isabelavs2.wordpress.com/nae-ionescu/isabelavs-nae-credinta-creatoare-de-cultura/.
• Isabela Vasiliu-Scraba, Noica despre arherul istoric întrupat de Mircea Eliade,  pe hârtie în rev. „Tribuna”, Cluj-Napoca, nr. 253/2013, pp. 4-6; https://isabelavs2.wordpress.com/articole/8noica-tabor/ .
• Isabela Vasiliu-Scraba, Ceva despre Școala tăiristă inaugurată de Nae Ionescu, pe hîrtie în rev. „Tribuna” (Cluj-Napoca), nr. 258/2013, 1-15 iunie 2013, pp.4-5, sau https://isabelavs2.wordpress.com/articole/isabelavs-memorialistica2tribuna258/.
• Isabela Vasiliu-Scraba, ro confiscată de o mafie cu interese ascunse, pe hârtie în rev. „Vatra veche”, Anul VI, nr.2 (62), febr. 2014, pp.46-50; https://isabelavs2.wordpress.com/articole/isabelavs-wikipediaro19/
• Isabela Vasiliu-Scraba, Mircea Eliade la 25 de ani de la moartea acestuia și la 30 de ani după moartea discipolului său, Sergiu Al-George, pe hârtie în rev. „Acolada”, Satu Mare, nr.10, octombrie 2011, p.6, 7, si 26, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabelavs-11precizari-wendy_despreculianu/.
• Isabela Vasiliu-Scraba, Mircea Eliade și neo-iobăgia ideologică post-decembristă; în rev. „Acolada”, Satu Mare, nr.3 (100)/2016, p.14 ; on line https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabelavs-acadmieliade/.
• Isabela Vasiliu-Scraba, False dispute cu ideile lui Mircea Eliade și cu Nae Ionescu, pe hârtie în „Acolada”, Satu Mare, anul XI, nr 6 (115), iunie 2017 ; https://isabelavs2.wordpress.com/isabelavs-polemicaeliadenae/ .
• Isabela Vasiliu-Scraba, Mircea Eliade despre neo-platonismul din arta lui Camilian Demetrescu, pe hârtie în rev. „Tribuna”, Cluj-Napoca, nr. 264/2013, pp. 28-29; https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabelavs-eliade10-camilian/.
• Isabela Vasiliu-Scraba, Himericul discipolat de la Păltiniș, pretext de fină ironie din partea lui Noica; pe hârtie în rev. „Acolada”, Satu Mare, nr.4 (67),  2013, pp.16- 17; https://isabelavs2.wordpress.com/constantin-noica/isabelavs-himera2scoalapaltinis10/ ; fragmentar: https://blogideologic.wordpress.com/2013/04/08/isabela-vasiliu-scraba-himera-discipolatului-de-la-paltinis/ .
• Isabela Vasiliu-Scraba, Himera „Școlii de la Păltiniș”, ironizată de Noica; pe hârtie în rev. Acolada, nr.2 (65), febr. 2013, p.16 si p.22;  sau on-line https://isabelavs2.wordpress.com/constantin-noica/himera1scoalapaltinis9/ .
• Isabela Vasiliu-Scraba, Pelerinaj la Păltinișul lui Noica ; https://isabelavs2.wordpress.com/constantin-noica/pelerinaj-noica/ .
• Isabela Vasiliu-Scraba, Metafizica lui Nae Ionescu în unica și dubla ei înfățișare, Slobozia, Ed. Star Tipp, 2000, ISBN 973-8134-06-4; https://philpapers.org/rec/VASMLN ; a se vedea șI http://www.worldcat.org/title/metafizica-lui-nae-ionescu-in-unica-si-in-dubla-ei-infatisare/oclc/48753439 .
• Isabela Vasiliu-Scraba, „Orice mare inteligență basculează între filozofie și religie” sau Nae Ionescu și Petre Țuțea, pe hârtie în rev. „Tribuna”, Cluj-Napoca, nr. 296/2015, și nr. 304/2015 , https://isabelavs2.wordpress.com/nae-ionescu/isabelavs-tuteanae/ .
• Isabela Vasiliu-Scraba, Noica printre oamenii mici și mari ai culturii noastre la 25 de ani de la moarte; pe hârtie în rev. „Acolada”, Satu Mare, Anul VI, nr. 2 (52), febr. 2012, p.19;  http://www.totpal.ro/isabela-vasiliu-scraba-noica-printre-oamenii-mici-si-mari-ai-culturii-noastre-la-25-de-ani-de-la-moarte/ .
• Isabela Vasiliu-Scraba, Filozofia lui Noica – între fantasmă si luciditate, Slobozia, 1992; https://philpapers.org/rec/VASFLC .
• Isabela Vasiliu-Scraba, Noica în cifru „humanist”, pe hârtie în „Acolada”, Satu Mare, anul V, nr 4 (42), aprilie 2011, p.16; https://isabelavs2.wordpress.com/isabelavasiliuscrabanoicahumanitas5/ .
• Isabela Vasiliu-Scraba, Suspecta moarte a lui Noica, pe hârtie în rev. „Plumb”, Bacău, Anul V, nr.34, ianuarie 2010, p.4, https://isabelavs2.wordpress.com/articole/noicasfarsit4/.
• Isabela Vasiliu-Scraba, Despre G. Liiceanu și despre plagierea de tip „inadequate paraphrase” la H.-R. Patapievici, fragmentar pe hârtie în „Acolada”, Satu Mare, anul VI, nr 7-8 (58-59), iulie-august 2012, p. 19, https://isabelavs2.wordpress.com/articole/isabelavs_plagiatorulpata5/ .
• Isabela Vasiliu-Scraba, O carte premiată sub șocul „sperieturii cu termeni grecești”: Virgil Ciomoș, Timp și eternitate, București, 2000, pe hârtie în rev.„Tribuna”, Cluj-Napoca, anul XIII, nr.295/ 2014, pp.19-20; https://isabelavs2.wordpress.com/articole/isabelavs-ciomostimpeternitate5-2/; fragmentar în rev. „Clipa”, SUA, dec. 2014 ; http://www.clipa.com/print_a12738-O-carte-premiata-sub-socul-sperieturii-cu-termeni-grecesti%E2%80%9D.aspx
• Isabela Vasiliu-Scraba, Filozoful Noica, un marginalizat al culturii comuniste și postcomuniste, în „Tribuna”, Cluj-Napoca, nr.282/2014, pp.23-25 ; https://isabelavs2.wordpress.com/constantin-noica/isabelavs-noicalistaneagra8/.
• Isabela Vasiliu-Scraba, Dialoguri cu Eliade întrerupte printr-o colaborare ratată de Culianu, în „Poesis”, Satu Mare, Anul XXI, Nr. 228-229-230, ianuarie-martie, 2010, pp.74-78; https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/culianu-ratare-colaborare8/, sau, https://www.scribd.com/document/188003307/IsabelaVScrabaEliadeCuliBeletristica .
• Isabela Vasiliu-Scraba, Modelul Antim și modelul Păltiniș, în rev. „Clipa”, SUA, Anul XXV, iunie 2015; http://www.clipa.com/a13398-Modelul-Antim.aspx .
• Isabela Vasiliu-Scraba, Nae Ionescu despre superbia animi”, pe hârtie în „Acolada”, Satu Mare, anul X, nr 6 (103), iunie 2016, p. 10; https://isabelavs2.wordpress.com/nae-ionescu/isabelavs-creatiune/ .
• Isabela Vasiliu-Scraba, Concepte cheie la Nae Ionescu, https://isabelavs2.wordpress.com/nae-ionescu/concepte-cheie-la-nae-ionescu/.
• Isabela Vasiliu-Scraba, Platon la doi foști discipoli ai Profesorului Nae Ionescu: Mircea Vulcănescu șI Mircea Eliade, pe hârtie în „Tribuna”, Cluj-Napoca, anul XV, nr.342/ 2016, p.10 și p.31; https://isabelavs2.wordpress.com/vulceliadeplaton/ .
• Isabela Vasiliu-Scraba, Românismul lui Mircea Eliade și teroarea istoriei, pe hârtie în „Acolada”, Satu Mare, anul X, nr 10 (107), octombrie 2016, p.13; https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/romanismeliade/ .
• Isabela Vasiliu-Scraba, Suspendat în neantul unei noi „forme de remarcare” (Radu Boroianu, 2015); pe hârtie în „Acolada”, Satu Mare, anul XII, nr. 5 (126), mai 2018; https://www.academia.edu/36777972/Isabela_Vasiliu-Scraba_Suspendat_%C3%AEn_neantul_unei_noi_forme_de_remarcare_Radu_Boroianu_2015
• Isabela Vasiliu-Scraba, Mircea Eliade și brațul lung al Inchiziției comuniste; https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabelavs-eliadewikipedii5/ .