Trei zile pline la „Conferințele Tribuna”, desfăşurate între 2-5 decembrie în saloanele Hotelului „Seven” în prezența unui numeros public şi a unor nume cunoscute ale culturii naționale! Programul conferințelor a cuprins lansări de carte, prelegerea prof. univ. dr. Andrei Marga, „Globalism şi globalizare. Clinton şi conservatorismul lui Trump”, cele ale managerului revistei Tribuna, dr. Mircea Arman, „Poezia românească de după 1989” şi „Critica literară românească contemporană” – cu referire directă la calitatea îndoielnică a criticii de poezie de la noi.

Prof. Andrei Marga: „Trump s-a adresat clasei muncitoare”!

Prima zi a Conferințelor Tribuna a fost dedicată studiului prof. univ. dr. Andrei Marga, „Globalism şi guvernare. Clinton şi conservatorismul lui Trump”, o analiză extrem de pertinentă, bazată pe cunoaşterea în cele mai mici amănunte a vieții politico-economice americane, definitivată cu prilejul stagiilor sale de şedere în S.U.A. Pornind de la globalizare şi de la fraza „Deciziile Americii schimbă lumea, iar schimbarea conducerii la Casa Albă are consecințe peste tot în lume”, reputatul profesor a trecut în revistă strategiile de campanie ale celor doi candidați la postul de preşedinte, Hillary Clinton şi Donald Trump şi a prezentat argumentele forte ale câştigătorului în fața alegătorilor, precum şi punctele slabe ale campaniei lui Hillary Clinton. Rezumând, Trump a câştigat, potrivit profesorului Marga, „pe voturile unor oameni din fabrică, a ceea ce numim, în engleză, „working class”, folosind argumentul: trebuie să vină înapoi în țară firmele americane şi numai statul care se îngrijeşte de bunăstarea cetățenilor săi va reuşi”! Pe când Hillary Clinton a continuat strategia începută de soțul său, globalizarea, promovată ca politică de stat începând din timpul guvernării acestuia, care a sporit inegalitățile şi tensiunile din interiorul societății americane – ca şi în al celorlalte state competitive din punct de vedere economic. Astfel că Donald Trump, o personalitate eminamente conservatoare, a convins votanții dându-le semnalul „tragerii unei linii, căci corectura globalizării a devenit necesară”. După prelegerera profesorului Marga au urmat vii comentarii pe tema abordată de acesta.

Dr. Mircea Arman: „După 1989 s-a produs hemoragia de poezie”

Ziua de sâmbătă din cadrul Conferințelor Tribuna a început cu prelegerea managerului revistei organizatoare, Mircea Arman, intitulată „Poezia românească de după 1989”. După ce a făcut un istoric amănunțit al noțiunii de poezie, vorbitorul a adăugat că în opinia sa „acesta este un act fundamental de întemeiere, de creație, nu o închipuire, nu o reprezentare – în sens kantian – ci rod a ceea ce numesc eu capacitate imaginativă, acea vocație proprie omului de a crea lumi posibile”. Apoi, trecând în revistă noțiuni, autori şi teorii legate de poezia antică, Mircea Arman a ajuns în final la cea românească, arătând – în stilul său neconvențional – că „lirica noastră începe sub auspicii proaste în concordanță cu posibilitățile limbii şi ale culturii noastre „tinere”: cu imitații venite din poezia franceză, cu balade cântate cu vocea etc.” Şi, în acest „deşert” cultural, s-a „sărit brusc la cel mai important creator al nostru de limbă, Eminescu, într-o sinteză uimitoare”. Apoi urmează Arghezi, Ion Barbu – alți doi mari creatori de limbă – şi Lucian Blaga, „cel cu care poezia românească merge la filonul gândirii”. Iar după fenomenul Nichita Stănescu – „apărut în ciuda abundenței de imitații şi a balastului din literatură” – Mircea Arman arată, dezamăgit: „Urmează poeziile generațiilor noi, au o problemă, scriu la fel, se trasează nişte clişee pe care o anumită generație încearcă să le impună, apar anumite raportări şi ale conceptului de abordare a poeziei în literatura română. Iar poezia de după 1980 – dincolo de unele voci care aduc un suflu nou, nu mi se pare a veni cu ceva esențial, mai degrabă vorbim de diferite jocuri de imagini, de cuvinte, clişee. Lucru neinteresant, pentru că nu toată lumea care produce imagini şocante înseamnă că are valoare poetică”. Iar concluzia lui Mircea Arman e necruțătoare: „La această oră nu avem un poet reprezentativ, iar asta nu se va întâmpla până nu ne va ieşi din cap imaginea – formele fără fond ale lui Maiorescu”! Totul, pentru că ne lipsesc enciclopediile, tratatele şi am sărit peste etape înainte de a intra în modernitate, lucruri care în cultură nu pot fi acoperite. Iar după 1989, odată cu dispariția cenzurii şi autocenzurii, s-a repetat problema perioadei interbelice: au apărut şi apar foarte multe cărți – hemoragia de poezie – scrise de foarte mulți poeți, atât de mulți încât e imposibil să le citeşti.

Eseu literaro-filosofic, poezie, prozo-poezie

Partea a doua a zilei a doua a aparținut prezentărilor de carte. A spart gheața Marius Dumitrescu din Bucureşti, cu cartea de eseuri literaro-filosofice „Con(texte)”, apărută la Editura Tribuna, autor caracterizat de filosoful Mircea Arman drept „un judecător atipic”. „În literatura română, ca stil, l-aş situa în genul lui Benjamin Fondane, unul dintre cei mai mari eseişti europeni, precursor al existențialismului, iar cartea lui Marius Dumitrescu se referă la condiția scriitorului. Sunt perfect de acord cu el atunci când vorbeşte despre conflictul intern al scriitorului şi despre cel cu realitatea, cu lumea, iar temele tratate de acesta sunt diverse: de la Primăvara de la Praga sau Paul Goma, până la Iustinian Marina ori Emil Cioran. O carte – subiectivă, fiindcă nimic nu e obiectiv în ea – care trebuie citită”, a afirmat Mircea Arman.
A urmat prezentarea cărții de debut în poezie a Irinei Lazăr din Bucureşti, „Fragment de joc”, făcută de poetul Adrian Suciu. Volumul, apărut la Editura Grinta, reprezintă premiul oferit de această editură la cea de-a VII-a ediție a Concursului Național de Poezie „Mircea Ivănescu” de la Sibiu. „Irina Lazăr scrie o poezie ciudată: foarte carnală şi cu o metafizică intrinsecă profundă”. Apoi, a invitat-o pe poetă să vorbească despre „resorturile” poeziei sale şi să citească publicului câteva poeme. Modestă, aceasta le-a mulțumit descoperitorilor săi, Adrian Suciu şi Gabriel Cojocaru, editorul cărții, specificând faptul că a scris aceste versuri „fără centură de siguranță, nebănuind că acestea vor ajunge să fie publicate într-un volum”.
Al treilea volum prezentat a fost din nou unul de poezie, „Monşer” – tot de debut – al clujencei Ioana Haitchi, la aceeaşi Editură Grinta. „Volumul – ca şi cel al Irinei Lazăr – nu are mențiunea de debut, pentru că se caracterizează printr-o calitate care depăşeşte nivelul obişnuit al debuturilor literare. Şi, vorbind de poezia Ioanei Haitchi aş vrea să fac o comparație cu o partidă de spadă care are loc în fața unei oglinzi imaginare, iar poeta câştigă competiția trecând printr-un labirint la capătul căruia reuşeşte să puncteze tuşele respective”, a afirmat poetul Gabriel Cojocaru. La rândul său autoarea a remarcat că şi-a scris cartea numai cu sufletul – fiindcă „scrisul cu sufletul nu are egal” – iar personajul volumului său „e un monşer veritabil, îndrăgostit iremediabil” surprins într-o sută de poeme, împreună cu care iese în lume cu fruntea sus.
Apoi, acelaşi Gabriel Cojocaru, editorul cărții următoare prezentate în cadrul evenimentului – „Începuturi. 101 prozo-poeme” – aparținând etno-filosofului maramureşean Ioan Hotea, a rostit câteva cuvinte despre ea şi despre autorul său arătând că „avem de-a face cu un gen mai puțin încercat în literatura noastră, iar Ioan Hotea, fiind la început de drum reuşeşte să surprindă o mulțime din preocupările sale ca etno-filosof”. Iar pentru o mai bună dumirire a publicului, poetul Adrian Suciu a citit, în stilul său inconfundabil, un poem din volumul proaspăt apărut.

Prezentarea cărții „Ieşirea din trup” de Sorin Grecu

La finalul zilei a urmat prezentarea cărții de poezie, „Ieşirea din trup”, a jurnalistului şi poetului Sorin Grecu, apărută recent la Ed. Grinta. Despre autor a vorbit Bogdan Eduard, realizator de televiziune („omul Sorin Grecu este el însuşi o poezie”) –, iar despre volum tânărul filosof Ormeny Francisc. Acesta a afirmat despre cea de-a cincea carte de poezie a autorului, următoarele: „Poezia lui Sorin Grecu ridică la fileu, acum, în contextul Zilei Naționale, o întrebare valviformă: Poate lumea începe din nou? Această primă parte a întrebării se ramifică în alte 3 întrebări: a) Dacă putem avea un nou început, putem avea și un ciclu diferit al vârstelor? b) Dacă îi putem da morții o lecție de înviere? c) Dacă are cineva cu adevărat o monedă de schimb cu ajutorul căreia să poată răscumpăra țapul ispășitor?…sau – partea a doua a întrebării – nu cumva noi ca români suntem inexorabil predestinați să fim niște cuci care se lasă fals-pre-făcuți, fals-pre-lucrați sub autoritatea altor specii (nații, izvoare, buzunare). Volumul Ieșirea din trup propune un ritual de dez-încercănare oximoronic: prin îngroșarea și prin adâncirea liniilor de colaps se încearcă o tehnică de exorcizare a cărei miză este rezistența psihologică. Volumul propune o poezie ferită de gratuitățile și de abuzurile adjectivale (lucruri care angrenează demagnetizarea, dispersarea și eroziunea sensului) și axată pe furia și pe lipsa de măsură a cuvintelor (adică pe strigăt), în situații ca atare. Iar acest ca atare relevă o „spectralitate refractară”, necruțătoare și inevitabilă, înspăimântătoare prin chiar voracitatea autenticității ei. Avem de-a face aici nu cu cuvinte (semne ale morții, în sensul că vorbim doar despre ceea ce ne lipsește) ci cu strigăte, cu încercări ale Vieții de a intra în creație (de a se naște) sau de a părăsi creația („de a ieși din trup” – de unde și titlul volumului), cu „tăceri” violente și avide (deoarece strigătul nu se exprimă, contrar credinței încetățenite, pe frecvențe înalte, ci pe frecvențe joase – a se vedea poezia cu același nume) venite din partea unui om care dă de înțeles la tot pasul că s-a uitat pe vizorul altor dimensiuni ale realității.”

Alexandru Petria: „Am respins textele multor aşa-zişi scriitori”

Ultima zi de „conferințe” a fost dedicată lansării antologiei „Cele mai frumoase proze ale anului”, apărută în „regia” scriitorului Alexandru Petria la Editura Tribuna, urmând să apară foarte curând şi „Cele mai frumose poezii ale anului”. Acesta a arătat, în cuvântul său că a fost nevoit să respingă o mulțime de texte, a circa 40 de aşa-zişi scriitori, membri ai Uniunii Scriitorilor din România, care – în special la poezie – i-au trimis texte de-a dreptul penibile. „Principalul criteriu care a stat la baza alegerii prozelor a fost cel al valorii, iar în această antologie sunt prezenți 22 de autori din toate generațiile, pe când la poezie, 32. Scriitorul Liviu Antonesei, cu care am început în urmă cu doi ani această întreprindere mi-a spus atunci că n-ar strica să apară şi un volum bazat pe criterii de valoare – şi nu de conjunctură. Aşa că ne-am pornit noi, dar pe parcurs Liviu a abandonat, aşa că am rămas doar eu să duc mai departe proiectul, cu încăpățânarea tipică ardeleanului. Iar rezultatul a fost că mi-am făcut şi prieteni – dar şi duşmani, iar textele, deşi nu toate sunt neapărat pe gustul meu, reprezintă ceva şi cred că reprezintă – aşa cum va fi şi în cazul antologiei de poezie – o „fotografie” a momentului literar actual din România. Acest lucru reprezintă în opinia mea şi o suplinire a lipsei acute a criticii literare, care se manifestă din plin, la această oră, la noi”. Fraze care – împreună cu următorul moment, conferința amfitrionului evenimentului, dr. Mircea Arman – au reprezentat „ridicarea mingii la fileu, pentru discuțiile care s-au dezlănțuit după aceea, pe tema „stării” actuale a criticii literare româneşti şi, prin extensie, a Uniunii Scriitorilor din România.

Adrian Suciu: „Majoritatea criticilor, nişte curve care se vând”

Declară Mircea Arman: „Valoarea criticii de întâmpinare din România e una dintre cele mai jalnice, e de speriat. Eu văd acolo tot felul de autori care sunt de toată jena dar lăudați de critici şi văd autori buni care sunt înjurați de către aceştia. După câte am auzit şi am tot citit prin presa literară, cronicile au ajuns să se facă pe bani – iar lucrul acesta se numeşte prostituție. Practic, ierarhia e aruncată, azi, în aer, în totalitate. Meseria de critic literar nu există, după cum nu exista nici pe vremea lui Ceauşescu – dar e imposibil să nu văd că pe atunci scriitorul era o persoană respectabilă, iar beneficiile de a fi membru al Uniunii Scriitorilor erau consistente. (…) Totodată, am fost şocat mereu citind critica literară, de folosirea unor cuvinte fără sens. Delirăm în voie, că e permis orice. Iar când iau în mână o carte de critic literară mă îngrozesc de platitudini şi furturi”. Moment în care poetul Adrian Suciu, preşedintele mişcării poetice „Direcția 9” – după ce a citit în cadrul evenimentului şi câteva proze din cartea sa „Un roman de rahat”, adevărat best-seller național, a preluat frâiele discuției, arătând, printre altele. Lucrurile astea țin de breaslă şi ar fi nevoie de o curățenie – însă imposibilă acum fiindcă nu mai are cine să îndrume. Majoritatea criticilor noştri sunt nişte „curve” care se vând de la sume de 200 de lei pentu un articol, iar cei cu marcă se întind până la 1.000 de lei. Ce mai, critica a murit astăzi irevocabil”. La care Al. Petria a ținut să menționeze şi motivul pentru care se petrec toate aceste anomalii în cadrul culturii române: „Decredibilizarea criticii a început de când a apărut sporul de pensie la Uniunea Scriitorilor, dându-se semnalul pentru astfel de practici fiindcă noii membri sunt aceptați în funcție de recenziile care se scriu despre cărțile lor”. Scriitorul şi filosoful Grigore Zanc a fost cel care a „liniştit” până la urmă lucrurile, arătând că aceste practici sunt vechi de când lumea în cadrul breslei scriitoriceşti. „Ar trebui găsite nişte modalități prin care grupările literare să găsească o instanță care, în ciuda intereselor, să mai trieze în domeniul aparițiilor editoriale. Poate că şi editurile ar trebui să-şi facă planuri economice mai amănunțite prin care să evite să publice operele îndoielnice”, a mai afirmat Grigore Zanc.