Consiliul
Județean Cluj

weekly magazine in english,
romanian and italian

Conferințele „Tribuna”

Conferințele „Tribuna”

O nouă manifestare de marcă a revistei de cultură Tribuna s-a desfăşurat în perioada 28-30 aprilie 2017 la Cluj-Napoca, în generoasele spații ale Hotelului „Seven”. Cu acest prilej, oameni de cultură şi artă din întreg spațiul românesc şi chiar din țara vecină, Ungaria, au urmărit în cele trei zile următoarele prelegeri: „Metaforă şi mit în geneza formelor culturii”, susținută de Acad. Alexandru Boboc – vineri, 28 aprilie, „Virgil I. Bărbat – gânditor de referință”, susținută de Prof. Univ. Dr. Andrei Marga – sâmbătă, 29 aprilie, şi „Filmul românesc în comunism”, susținută de scriitorul şi criticul de film Ioan-Pavel Azap – duminică, 30 aprilie. De asemenea, au avut loc şi mai multe lansări ale unor cărți de poezie, toate apărute la Editura „Grinta” (director Gabriel Cojocaru), precum şi reuşite recitaluri ale poeților.
Conferința susținută de academicianul Alexandru Boboc, „Metaforă şi mit în geneza formelor culturii” a fost centrată, în spiritul activității de o viață a cărturarului, pe ideea „culturii ca fenomen uman, parte integrantă a unui univers configurat în funcție de cultura omului în cosmos” şi „un fenomen cu totul nou în lume, un proces ale cărui rezultate nu pot proveni nicicând de la natură”. Arată mai departe acesta: „Pe acest fond al înțelegerii poziției omului în cosmos, mai exact al specificului universului uman, putem să situăm şi înțelegerea culturii, urmând câteva definiții celebre ale conceptului de cultură. În acest sens, una din cele mai simple definiții ne-o oferă Rickert, în bună tradiție kantiană, sub călăuza principiului (de sorginte kantiană) ireductibilității şi autonomiei domeniilor culturii: „Cultura este conținutul bunurilor pe care la cultivăm în virtutea valorii lor”. Şi s-a referit la acest concept din perspectiva scrierilor mai multor autori, precum: Nietzsche, Spengler, Lucian Blaga şi alții. Iar cultura – prin prisma gândirii lui Blaga, cu care intră în consonanță – este văzută de autor drept „semnul vizibil, expresia, figura, trupul acestei variante existențiale. Cultura ține deci mai strâns de definiția omului, decât de conformația sa fizică, sau cel puțin aşa de strâns (…) iar operele omeneşti se înlănțuiesc cu procesele naturii, dar în acelaşi timp i se opun acesteia”. Prelegerea sa a avut darul de a impresiona pe cei prezenți prin cultura enciclopedică şi puterea uriaşă de sinteză – dovadă a unui spirit scrutător şi neliniştit, pregătit să găsească răspunsuri la permanentele provocări apărute în domeniu.
La rândul său, în cea de-a doua zi a „Conferințelor TRIBUNA”, profesorul Andrei Marga a evocat figura lui Virgil I. Bărbat, un intelectual clujean de frunte, interesat în scrierile sale (Imperialismul american. Doctrina lui Monroe – 1920 şi Dinamism cultural – 1928) de cultura, viața socială şi performanțele Americii, pe care a cunoscut-o bine de tot, cu prilejul vizitei în numeroase universități americane, şi nu numai. Din complexa prezentare a vieții lui Virgil I.Bărbat, stins din viață în 1931, desprindem o idee: cel căruia i se datorează şi extensiunea Universității clujene, din 1926, a fost mai mult decât un sociolog obişnuit, a fost un gânditor care dacă n-ar fi murit la 52 de ani până şi istoria universității clujene ar fi evoluat altfel, după cum s-ar fi dezvoltat şi viziunea sa sociologică şi filosofică, bazată pe absorbția neobişnuită a culturii literare, istorice şi ştiințifice a vremii. Tot lui Bărbat – arată Andrei Marga – i se datorează şi teza de doctorat despre Friedrich Nietzsche. „Prin aceasta Bărbat nu numai că inaugurează monografiile de pondere ale biografiei lui Nietzsche, ci face şi o altă inaugurare: e printre cei dintâi din Europa care examinează America după Primul Război Mondial şi după prăbuşirea Europei, încercând să înțeleagă fenomenele de pe cele două continente în noul context, inclusiv reorganizarea Europei”. Arată profesorul, în încheiere, după o minuțioasă analiză a aspectelor operei şi vieții marelui clujean: „Când am publicat Profilul Americii clasice mi-am dat seama de importanța operei lui Bărbat şi de asemenea, când l-am studiat pe Nietzsche, am realizat că lucrarea lui despre filosoful german trebuie luată în seamă. Dar, mai târziu am înțeles că şi cartea Dinamism cultural trebuie şi ea luată în seamă, Virgil I.Bărbat fiind unul dintre cei mai fecunzi autori care oferă o perspectivă asupra lumii care urma să vină”. Completările scriitorului Grigore Zanc – în studenție acesta realizase o teză despre Bărbat – a adus noi amănunte despre personalitatea sociologului şi filosofului clujean, acesta fiind printre puținii cercetători care i-au cunoscut familia şi i-au studiat opera. De altfel, scriitorul a întâlnit-o mai târziu pe Corina, fosta soție a lui Bărbat, cu prilejul vizitei acesteia în țară, dar şi pe fiul marelui om, în S.U.A., unde beneficiase de o bursă de studii în anii `80. Au urmat lansările cărților poeților Luminița Potârniche (Galați) – Despre zboruri căzând, Eugen Pohonțu (Bucureşti) – În sensul copilului, Liliana Filişan (Constanța) – Egophobia Lilith Evei, Valer Puia (Deva) – Cioburi de ape, Ileana Nemeş Pop (Sighetu-Marmației) – Pasăre nebună, Silviu Dachin (Alba Iulia) – Bilet în lojă.
Ziua de duminică, 30 aprilie, a cuprins prelegerea scriitorului şi criticului de film Ioan-Pavel Azap, „Evoluția filmului românesc în perioada comunistă: 1949 – 1989” şi, la final, recitalului poeților. Azap, în deschiderea prelegerii sale a făcut prezentarea efectivă a începuturilor cinematografiei româneşti, participanții aflând astfel, cu uimire, că primul film ştiințific din lume, intitulat Tulburările mersului în hemiplegia organică a fost realizat, în 1898, de către dr. Gheorghe Marinescu, cu ajutorul operatorului Constantin M. Popescu, şi că filmele sociologice ale lui Dimitrie Gusti, turnate începând din anl 1928, sunt şi ele primele de acest fel din lume. Din cuprinzătoarea sa comunicare mai reținem un fapt, acela că în comunism, după înființarea în 1950 a Institutului de Artă Cinematografică şi a Institutului de Teatru „I.L. Caragiale”, unificate în 1954, s-au „şcolit” cei mai importanți regizori de la noi, reprezentând „trambulina” pentru cinematografia de azi: Andrei Blaier, Mihai Iacob, Malvina Urşianu, Iulian Mihu, Manole Marcus, Lucian Bratu, Gheorghe Vitanidis, Mircea Drăgan, Savel Ştiopul, Mircea Săucan, Ion Popescu-Gopo, Elisabeta Bostan, Mircea Mureşan, Geo Saizescu, Alecu Croitoru, Virgil Calotescu, Lucian Pintilie, Dinu Cocea, Sergiu Nicolaescu, Şerban Creangă, Radu Gabrea şi alții, deşi din interbelic (pro)veneau Jean Georgescu, Paul Călinescu, Jean Mihail, Victor Iliu şi Liviu Ciulei. Azap prezintă scăderile inerente ale cinematografiei după promulgarea „Tezelor din iulie” 1971 (cinematografia fiind deturnată de pe făgaşul relativ de normalitate) şi dificultățile debutului datorate cenzurii, pigmentate însă cu filme „neverosimile” gen Croaziera lui Mircea Danieliuc, precum odinioară Reconstituirea lui Lucian Pintilie. Comentarii pertinente la adresa acestei comuncări au făcut Grigore Zanc – autorul ecranizării, cu dramatice peripeții, a cunoscutei sale cărți, Cădere liberă, pe care le-a descris într-o manieră savuroasă – dar şi scriitorul Adrian Țion sau artistul plastic maghiar Vasarhelyi Antal. La final, au delectat sala cu poeziile lor: Nicoleta Băcilă, Ştefan Drăgan, Luminița Potârniche, Ioan Pavel Azap, Sorin Grecu, Irina Lazăr, Maria Vaida – din creația Ivonnei Rossignon, Maria Pal, Ion Cristofor, Ani Bradea, Gabriel Cojocaru, Silviu Dachin, Liliana Filişan, Ileana Pop Nemeş. În concluzie, felicitări managerului revistei „Tribuna”, Mircea Arman, pentru succesiunea de reuşite evenimente culturale organizate, pentru creşterea continuă a revistei şi a activităților pe care le organizează!

 

Leave a reply

© 2017 Tribuna
design: mvg