Consiliul
Județean Cluj

România
100

Director fondator: Mircea Arman, 2015

Director fondator revista pe suport material: Ioan Slavici, 1884

weekly magazine in english,
romanian and italian

Conferințele „Tribuna”

Conferințele „Tribuna”

 

Prima zi: „Constantin Brâncuşi. Opera şi efectele ei”

Numeroşi oameni de litere, precum şi simpli iubitori de literatură au fost prezenți, vineri, 12 şi sâmbătă, 13 februarie a.c., în saloanele hotelului clujean „Seven” cu prilejul noului ciclu de conferințe organizate de revista „Tribuna”. Prima zi de dezbateri, reunite sub titlul „Constantin Brâncuşi. Opera şi efectele ei”, a fost dedicată vieții şi creației părintelui sculpturii moderne, de la naşterea căruia se împlinesc 140 de ani. Profesorul Andrei Marga a fost primul din invitații de marcă ai evenimentului, prezentând studiul „Eliberarea la Brâncuşi”, axat pe ideea că Brâncuşi deține o operă universală iar eforturile noastre, ale românilor, ar trebui direcționate tocmai spre a demonstra această universalitate a lui Brâncuşi. Pe parcursul prelegerii sale, profesorul Marga a descris modalitatea efectivă prin care Brâncuşi a ieşit din tradiția sculpturii mondiale, propunând un nou tip de sculptură, detaşată de „culoarea contextului”, orientată „spre mişcarea ascendentă, spre eliberarea de gravitație, de orice altă condiționare, ca orizont asumat de sculptor, al lucrărilor sale”, pe care unii le consideră „monade închise în sine”. Iar concluzia profesorului Marga, după o trecere în revistă a marilor lucrări şi teme brâncuşiene, este următoarea: „În mod evident, opera lui Constantin Brâncuşi s-a născut dintr-o privire altfel a lumii, plecând de la o intuiție şi o temă proprie ce țin, de fapt, de o viziune, pe care a şi propus-o celor care-i contemplă lucrările. […] Este, în definitiv, menirea marii arte, în particular a sculpturii, să arate noi posibilități de a privi realitatea, iar Constantin Brâncuşi o reprezintă, la rândul său, în ceea ce are mai izbutit”.
A doua prelegere a zilei, „Brâncuşi, între tradiție şi universalitate”, a aparținut cercetătorului Sorin Buliga, doctor în estetică, brâncuşiolog de la Centrul de Cercetare, Documentare şi Promovare „Constantin Brâncuşi” din Târgu-Jiu. „Brâncuşi a fost un artist independent care a creat o artă universală şi o mare parte din opera sa are influențe certe din arta populară românească, cu specificația că artistul a luat din arta folclorică simboluri sacre şi universale, pe care le-a stilizat conform unor concepte avangardiste”, a arătat vorbitorul. În continuare, cercetătorul a adăugat că – în ciuda faptului că tehnica lui era pariziană, avangardistă, sursele, într-o mare măsură, proveneau din mitologia Gorjului natal. Un exemplu de îmbinare a tradițiilor cu universalitatea este sculptura „Regele Regilor – spiritul lui Buddha”, care are aparența unui stâlp țărănesc din filonul românesc, dar care integrează şi concepte filosofice indiene. Un alt exemplu care ilustrează această idee este planul templului de la Indore, pe care Brâncuşi îl concepuse, de asemenea, utilizând elemente de folclor românesc, dar care intrau în perfectă consonanță cu preceptele filosofiei indiene. Concluzia cercetătorului este că Brâncuşi folosea elemente arhaice din folclorul românesc, multe având un caracter universal. Însă – nuanțează Buliga – nu toate lucrările sale au ca sursă folclorul românesc.
A urmat Mihai Plămădeală, istoric şi teoretician de artă, din Bucureşti, preşedintele Asociației Culturale „Nomen Est Omen”, cu prelegerea „Critica criticii lui Brâncuşi”. În esență, prelegerea sa a conținut următoarele idei: majoritatea creatorilor, artişti vizuali sau de altă natură beneficiază, în cel mai fericit caz, de două-trei cronici pertinente. Toate celelalte, care eventual se mai fac, sunt constituite prin compilarea surselor preexistente. Cronicile lui Barbu Brezianu şi Petre Comarnescu au fost redactate într-un moment istoric, în care era nevoie să se insiste asupra dimensiunii româneşti, populare a creației lui Brâncuşi. Acest adevăr a stat de atunci încolo la baza a nenumărate texte care au exaltat latura populară a artei brâncuşiene, fapt pe care autorul prelegerii îl consideră un adevăr supradimensionat.
Ultimul vorbitor al zilei a fost scriitorul Constantin Barbu din Craiova, cercetător la Institututul de Istorie şi Studii Cantemiriene din cadrul Universității Creştine „Dimitrie Cantemir” Bucureşti. Acesta a susținut o conferință pe două teme majore: „Brâncuşi în două documente capitale” şi „Atelierul din urmă al lui Brâncuşi. Lucrări pierdute şi/sau distruse”. La primul punct, Constantin Barbu a descris câteva documente inedite despre marele sculptor, găsite în Arhivele Naționale din Craiova. Apoi a vorbit de existența şi conținutul unor scrisori inedite ale acestuia cu V. G. Paleolog, Sydney Geist, Constantin Noica, dar şi a unor facsimile, cu traducerea lor, din „Autobiografia Brâncuşi”, în 47 de texte, precum şi publicarea inventarului Bibliotecii de la Şcoala de Arte şi Meserii de la Craiova, frecventată de Brâncuşi. „Punem în joc un proiect fundamental pentru Brâncuşi: ultimul proiect de atelier şi casă, aşa cum apare în 10 documente autografe semnate de el, atelier care va trebui populat cu cele 74 de lucrări pierdute şi/sau distruse ale sale. Vă prezint câteva zeci de fotografii din acest tezaur Brâncuşi”, a concluzionat cercetătorul.

A doua zi: „Poezia de astăzi”

Cea de-a doua zi a, dedicată poeziei, s-a bucurat de prezența poeților de la „Direcția 9”, reprezentați de Adrian Suciu, Marius Dumitrescu, George Asztalos, Dan Herciu, iar discuțiile şi, mai ales, recitalurile lor au iscat un real succes în rândul celor prezenți, din nou, în număr mare. A spart gheața filosoful Mircea Arman, managerul revistei „Tribuna”, recentul premiat cu Premiul Academiei, posesor şi al unui doctorat în poezie. În opinia sa, „dincolo de orice concept filosofic, poezia este mai mult decât filosofia, iar dacă un poet spune Adevărul, atunci este superior filosofului şi poezia este la fel de puternică precum filosofia, în sensul că poezia vorbeşte despre Om, este o raportare la lume, este adevăr şi autenticitate”. La rândul său, poetul Adrian Suciu, preşedintele mişcării „Direcția 9”, a comentat, în stilul său caracteristic, tentativa celor prezenți de a teoretiza: „Poezia este o formă de cunoaştere coordonată prin simțuri! Despre poezie, ca şi despre femei, cu cât ai de-a face mai mult cu ea nu înțelegi nimic. Să vorbeşti despre poezie este o stupizenie. Eu, de pildă, după ce am absolvit Filologia clujeană nu am scris nimic, nicio poezie, timp de cinci ani de zile, pentru că în toată această perioadă am încercat să uit ce am învățat, din punct de vedere teoretic, despre ea. Dacă ştim ce-i poezia, n-are rost să mai scriem, iar dacă noi credem că poezia e o competiție – cine-i mai bun, sau mai slab poet – greşim profund. Poezia este un miracol care se întâmplă aici şi acum!” Şi, apoi, miracolul s-a produs: au urmat minute întregi de recitaluri ale poeților Marius Dumitrescu, Ionuț Țene, Sorin Grecu, George Asztalos, Constantin Barbu, Dan Herciu, Ştefan Manasia, Ioan-Pavel Azap, Alexandru Petria, Adrian Suciu, Vasile Muste, Raluca Oana Ciceu, Raoul Weiss. Momente emoționante a produs Gheorghe Moiş, poet ucrainean de limbă română, originar din localitatea Peri, „unde viețuiesc 30.000 de suflete româneşti”.
O apreciată luare de cuvânt a avut şi scriitorul Grigore Zanc, care a tranşat conflictele dintre generații: „Un lucru mi s-a părut vrednic de atenție, acela că până la urmă toate generațiile şi-au găsit rostul, setul lor de valori – mai bune sau mai rele. Personal, trec printr-o stare de nedumerire, nu ştiu încotro merge societatea sau ce parte mai există din ea, însă rămâne nădejdea că noile generații îşi vor găsi calea şi vor avea scări de valoare care să se impună”.

Leave a reply

© 2020 Tribuna
design: mvg