Consiliul
Județean Cluj

România
100

Director fondator: Mircea Arman, 2015

Director fondator revista pe suport material: Ioan Slavici, 1884

weekly magazine in english,
romanian and italian

Constantin Brâncuşi inedit – Poeme dadaiste

*
[Un gând pe zi, de la DodonaDodoica!]
Plecat de cel mai de jos! Însă ajuns, iată, cel mai sus!…

*
POEZIA!… Dacă vom privi poezia ad literam, ea nu va mai reprezenta nimic!…
Că ştim un lucru este ceva, însă că noi suntem, că ființăm înseamnă cu totul altceva!…

*
[DodoicaDodona]
Mişcarea DADA va întoarce, din nou, lucrurile spre vremurile noastre!…
Manifestările DADA sunt, de fapt, afişe!… („Imagini”, „reflexe”).
DADA vă aduce bucuria!…
DADA nu face afaceri!…
DADA vă distrează!… DADA vă şlefuieşte creierele!…
Zeul DADA vă oferă cheile Paradisului!…
DADA este calin!…
DADA este feroce!… DADA este bună şi rea!…
Pentru că, de când sau inventat artiştii, Artele au fugit!…
DADA nu este decât ideea care este DADA. Restul este sclavie! Sau este… sculptură!…
…………………………………….
Fiindcă DADA reprezintă tot ceea ce trăieşte, fără nici un fel de piedici!…
…………………………………….
Mişcarea DADA rămâne inteligentă!…
Idioată!… Regină!… Şi sclavă!…
…………………………………….
Pentru că DADA lăcrămează! DADA face pipi!… DADA face caca!…
……………………………………………
Şi DADA iubeşte!… DADA face totul!…

*
Peştele (precum sculptură şi simbol), reprezintă o creație (şi o creatură – vegetală). Ea se mişca prin apă!…
Şi este o făptură, o vietate taciturnă, care nu ne spune, niciodată, nimic!…
Un animal cu sânge rece!…
Dar dacă el se încinge – îl şi înfulecăm, deîndată ce…
(Poem neterminat, scris pe o filă galbenă de carnet italian, format mic).

*
[Despre o femeie şi o operă: Negresa blondă.]
Când am văzuto, pentru întâia oară, era desigur neagră!…
Am mai văzuto, apoi, întro piață, prin anul 1923; şi mia creat o senzație!… Şi abia mai târziu am reuşit să surprind acea reminiscențăsenzație, în alabastru. Şi, cum alabastrul est alb, am intitulato… Negresa blondă!… Dacă aş fi sculptato, în jad, aş fi putut să o numesc: Negresa… verde!…
Iar dacă aş fi reprezentanto, în bronz, aş fi numito tot o… Negresă blondă!…

*
[DESPRE EXISTENȚĂ ŞI ESENȚĂ – DUPĂ URMUZ]
(Existența) ne apare precum o pâlnie!… Începem călătoria prin acea pâlnie, dinspre partea cea mai largă a ei! Apoi, intrăm, penetrăm, pătrundem – în mijloc, cu diverse lucruri (sic!), care constituie însăşi taina vieții noastre!…
Trebuie să intrăm şi să pătrundem, prin şi spre partea cea mai îngustă a pâlniei!…
Spre a putea țâşni, a ajunge la esență!…

*
[Poem dadaist:]
Moartea este greva generală!
Vă expediez, iată, o fotografie,
Cu trei vederi, suprapuse dinspre port.
Ca şi gândurile şi pietrele.
Sunt o rugăciune!…
(Cinci cuvinte tăiate)
Ramurile sunt pentru căsătorire
Iar florile pentru Fericire.
Sunt, este (în original, în româneşte),
Tralala!… Tralala!… Tralala!…
Vă trimit, vă expediez, iată,
Trei fotografii suprapuse.
Ca gândurile.
Pietrele sunt rugăciuni.
Florile sunt ale Fericirii
Ramurile sunt pentru ideea căsătoririi.
Este (în original, în româneşte)
Tralala!… Tralala!… Tralala!…
Lemnul bucuriilor!…
Chilipirul spinilor
…………………………..
Trei fotografii, iată, suprapuse,
Vă trimit, dinspre port,
Precum gândurile.
Pietrele sunt pentru rugăciune
Florile, de Fericire şi Căsătorire.
Ramurile, mariajul
Chilipirurilor
şi al spinilor!…

*
[Portret literar – scris de un poet]
Imaginațivă căl vizitați pe un anume poet şi că îl rugați să vă scrie portretul. Iar acel poet vă urmăreşte tot timpul, de dimineața şi până seara! Şi că vă vede, începând din zori, trezinduvă şi având ceară în urechi. În sfârşit, că aveți ochii lipiți şi pieile obrajilor vă atârnă, precum nişte pânze înmuiate. Pe urmă, imaginațivă că mergeți să faceți pipi, ori tare, ori slab!…
Şi că, intrând în baie,
Poetul
Vă vede ca pe un om de paie!
Şi mai având şi o burtă umflată
Şi gelatinoasă
Şi că, ieşind deacolo,
Veți arăta ca un cap de vițel, gras.
Şi cu ceva tare în nas!…

*
[Poem fără punctuație]
Socrate Crist Oreste
Verther
Fasolelala Fasolele
Secile – Uscatele!…
Şi care ucid vacile!…

*
[O strofă criptică]
Deschideți porțile ciumelor
Şi ale tuturor flagelurilor
Spre a putea elibera pământul
De mizeria lumilor –
OMENIREA – RÂIE A PĂMÂNTULUI
(„La galle de la terré”)!…

*
[Egalități, toleranțe]
Când purecii
Vor fi tot atât de uriaşi
Pe cât sunt vacile,
Şi noi vom fi cei care ne vom urca pe ei!…
Aviz, prin urmare, tuturor celor care
Îi conservă, îi cresc!… Îi sporesc!…
Şi ei ar putea, atunci să se înțeleagă
Şi să se tolereze
Cu toți cei care tund (sau taie)
Frunze
La câini!…

*
[Variante]
Dacă Soarele ar fi ochiul enorm al Cuiva,
Acela sar dovedi neputincios să ne mai vadă!…
Şi să ne spună că îl zărim, şi noi!…
(Cuvânt şters).
Dacă purecii ar fi tot atât de mari
Precum suntem, ori părem a fi
Noi, oamenii,
Nu near mai putea face nici un rău!…
Dacă vacile, dacă lupii…
(Spațiu gol, apoi cratimă).

*
[Un poemrețetă]
Parapliuri („parasoles”), oneste
Se deschid, chinuite,
Între puitoripunători –
Pe partea din spate
A genunchiului
Boului rece
(La ceaşcă!…)
Susținătorul rămâne cârlionțat
Pe gogoşi fierte, în apă!…
(Înveşmântate
Concorde)!…
Jousente!…
Variate, toate!…

*
[Răvăşiri]
Dacă Dumnezeu ar trebui să pedepsească pe cineva,
Ar fi
Săl pedepsească pe acela care a gândit!… – A gândit
Înainte de a concepe!…
Dacă lupii şi câinii sunt răi,
Este pentru că nu mai au vreme
Să mănânce!… Ci, doar să „latre”!…
Cine, oare, îmi răvăşeşte sufletul?
Cine îmi încătuşează inima?…
Încât, iată,
Mă face să mă simt nenorocit?…
Amărât
De este omul
Nul mai sprijină nici Domnul.
Zadarnic,
Aleargă în deal
Şi în vale.
Binele nui mai iese în cale
*
[Un poem paralogic, bizar, avant la lettre]
A băut Costică apă,
Până cea devenit fată!…
Şi, ducânduse la baie,
Santâlnit cu Niculaie!…
Şi de vorbă cât a stat,
Ia venit de măritat!…

*
[Zâne şi prinți]
America rămâne Țara
Basmelor cu zâne.
Însă, aceste zâne sunt sclipitorii arginți!…
Zâna noastră e reprezentată de o prințesă
Şi de un prințişor –
Care nu întreprind, nu pun la cale nimic!…
Iată de ce nui întâlnim!…
Şi nici nui găsim!…

*
[O epigramă – pentru canto, vioară şi piano]:
Allegretto:
Lui RĂDUȚ!…
Căi drăguț
Şi sa cocoțat pe munți!…
Tralala!… Tralala!… Tralala!…
Tolănit întrun cerdac
Sangrăşat ca un malac!…
Tralala!… Tralala!… Tralala!…
Manuscris, pe portativ
(Composition musicale – de Marcel Mihalovici.
Copyright americain: by C. Brancusi, Paris, 1923)

*
[Un poem francogeometric]
J’aime le rond
Parce qu’il roule!…
Et j’aime le carré,
Parce qu’il ne bouge pas.
Brancusi
Iubesc cercul!…
Pentru că se mişcă, se roteşte!…
Şi iubesc pătratul –
Pentru că nu se… rostogoleşte!…
Brâncuşi

*
[America – şi credința în ARTE]
AMERICA!… America!…
Ea se află întrun progres, ce a început
Prin ideea de Necesitate!…
Europa?…
A început şi a continuat
Prin lux!…
Acela care îngrădeşte progresul!…
Învățarea principiului sigur – Credința în ARTE!…
Un temei al Omenirii Întregi!…
Şi, atunci, orice didacticism near rămâne fals!…
Şi la antipodul tuturor imperativelor
Vremurilor Noastre!…
(Text scris pe o filă, galbenă, purtând antetul celebrului hotel „Beervorth”, din NewYork, 1926).

*
[DodonaDodoica]:
Cea care a plecat de cel mai de jos!…
Şi, iată, care a ajuns cel mai sus!…
Să munceşti, să trudeşti, să istoveşti
Fără de oprire!…
Să îți cauți şi să îți găseşti fericirea –
Atât a ta, cât şi a celorlalți!…
Iubire!… Glorie!… Şi Arginți!… (Cuvinte şterse)
Şi, iată, să nu poți să le păstrezi!…
……………………………………………..
Întro disperare extremă,
Un anumit disc, o melodie, pe carbon,
La fonograf,
Îți poate revela ecoul unei mici umanități,
Vai, reale!…
Al unei comunitățiactuale!…
Care se duce, piere –
De mult împiedicată întru a trăi şi supraviețui
De către Civilizație!…

*
Este, poate, şi pentru aceea că toate palatele, edificiile Oraşului, fără să îşi dea nici cea mai mică osteneală, ne împiedică să vedem cerul!…
(Recto:) Vom pieri!… Vom muri!… Şi, poate, cu mult mai rapid, decât o credem noi!… Tiratira!… Tiritiri!… Tira!… Bla!… Bla!… Bla!…
Omenirea sa tot stafidit („farcié”), în propriul ei suc, pe care şi la pregătit singură, oho, îndelung!… Şi, conştient, sau poate că inconştient, ar râvni să iasă, să sară deacolo!…
Sunt lucruri văzute şi nevăzute, şi încă altele, revăzute, ori revizuite; sau, încă, nevăzute şi nerevăzute; şi totul este sortit; şi iarăşi, şi din nou, rânduit; şi noi ostenim şi trudim, tot timpul; o, în toate vremurile – îndelung, trudim!… Ostenim, istovim, răbdăm!…
— Şi ne martirizăm!… (Fraze cu aer profund tragic, sincopate. Neterminate).
(După Aforismele lui Brâncuşi, Ediția a VII-a definitivă, sub tipar; Structuri şi traduceri de Constantin Zărnescu)

 

Leave a reply

© 2020 Tribuna
design: mvg