Folosința unui bun poate fi transmisă unei alte persoane prin încheierea unui act juridic. În funcție de bunul a cărui folosință este cedată și după cum se percepe sau nu un echivalent bănesc în schimbul folosinței, actul juridic va fi calificat ca un contract de locațiune, împrumut de folosință sau împrumut de consumație, fiecare având efecte și reglementări distincte.
Împrumutul de folosință este contractul cu titlu gratuit prin care o parte, numită comodant, remite un bun mobil sau imobil celeilalte părți, numite comodatar, pentru a se folosi de acest bun, cu obligația de a-l restitui după un anumit timp. Sunt incidente regulile care guvernează acest act juridic, când A împrumută autoturismul prietenului său B, sau când se împrumută un obiect de uz casnic, o râșniță de cafea, sau un obiect necesar efectuării unor reparații.
Împrumutul de folosință este un contract cu titlu gratuit, folosința bunului fiind transmisă fără a se percepe un echivalent bănesc, în caz contrar fiind aplicabile regulile de la contractul de locațiune. Astfel, dacă A permite lui B să folosească apartamentul său pentru o perioadă de trei luni, fără a pretinde o sumă de bani, înțelegerea părților întrunește caracterele contractului de comodat. În schimb, dacă A pretinde ca B să plătească lunar suma de 300 euro, contractul va fi unul de locațiune.
În toate situațiile enunțate, cel care împrumută are calitatea de comodatar, bucurându-se de folosința gratuită a bunului. Acest drept nu poate fi exercitat discreționar, fiind ținut să păzească și să conserve bunul, să îl folosească potrivit destinației sale și să îl restituie comodantului.
Obligația de conservare care incumbă comodatarului se apreciază după standardul abstract al omului prudent și diligent, acesta răspunzând și pentru cea mai ușoară culpă, fiind ținut să se îngrijească de bunul împrumutat chiar mai bine decât de bunul propriu. Astfel, în cazul în care o persoană împrumută autoturismul aparținând prietenului său pentru a merge într-o excursie la munte, acesta este ținut să repare orice defecțiuni survenite, să înlocuiască orice eventuală piesă defectă, iar dacă comodatarul conduce autoturismul într-o manieră necorespunzătoare, care face bunul inutilizabil, este ținut să plătească contravaloarea autoturismului. De asemenea, dacă B lasă autoturismul împrumutat de la A în parcarea din fața blocului, iar acesta este distrus de grindină, B nu se va putea libera de obligația de a plăti reparațiile autoturismului, arătând că a procedat la fel și cu autoturismul propriu.
Mai mult decât atât, comodatarul va fi ținut să răspundă de distrugerea bunului cauzată de forța majoră, dacă neputând salva decât unul dintre cele două bunuri l-a preferat pe al său. Astfel, dacă comodatarul parchează autoturismul împrumutat lângă autoturismul propriu și, văzând că furtuna de afară este pe cale să doboare copacul din aproprierea celor două autoturisme, salvează propriul autoturism, va fi ținut să plătească contravaloarea autoturismului împrumutat.
Acest standard folosit în aprecierea îndeplinirii obligației care revine comodatarului este fundamentat pe caracterul gratuit al contractului, comodatarul folosește bunul fără a plăti comodantului un echivalent bănesc pentru folosința bunului, contractul fiind încheiat în interesul exclusiv al comodatarului1.
În utilizarea bunului împrumutat, comodatarul va fi ținut să respecte destinația bunului, neputând transforma apartamentul care servește drept locuință într-un salon de cosmetică, sau în sediul unei societăți comerciale, decât cu acordul expres al comodantului.
De asemenea, comodatarul este ținut să folosească bunul personal, neputând permite unui terț să folosească bunul decât cu acordul prealabil al comodantului. Revenind la exemplul anterior, dacă A împrumută autoturismul prietenului său B pentru ca acesta din urmă să ajungă la locul de muncă, iar ulterior află că autoturismul este condus de C, colegul lui B, A poate cere restituirea bunului. Acest efect al contractului se explică prin aceea că folosința bunului este transmisă cu titlu gratuit, fiind necesar ca partea contractantă să fie o persoană ale cărei abilități și caracteristici sunt cunoscute, pentru a avea garanția restituirii bunului în starea în care a fost predat.
Dacă bunul împrumutat are anumite vicii ascunse, pe care comodatarul cunoscându-le nu le-a adus la cunoștința comodatarului este ținut să repare orice prejudiciu suferit de acesta din urmă din această cauză. Astfel, dacă autoturismul împrumutat are unele defecțiuni la sistemul de frânare, iar acesta sunt cunoscute de comodant și nu îi sunt comunicate comodatarului, iar acesta din urmă suferă un accident, comodantul va fi ținut să suporte atât reparațiile bunului, cât și să îl despăgubească pe comodatar de eventuale cheltuieli de spitalizare, după caz.
La încetarea contactului de comodat, comodatarul este ținut să restituie bunul împrumutat, iar comodatarul este ținut să restituie cheltuielile necesare angajate de comodatar și care nu puteau fi prevăzute la încheierea contractului.
Astfel, obligația de conservare care revine comodatarului în temeiul contractului, face ca acesta să suporte cheltuielile necesare conservării și folosirii bunului, de exemplu să suporte costul închirierii unui garaj pe timp de iarnă pentru autoturismul împrumutat. În schimb, dacă pe parcursul derulării contractului este necesară efectuarea unor cheltuieli care nu puteau fi prevăzute la încheierea contractului și în lipsa căror bunul ar fi pierit, comodatarul are dreptul să obțină restituirea acestora. De exemplu, comodatarul va putea obține restituirea cheltuielilor făcute pentru reparații privind motorul unui autoturism, care dacă nu erau efectuate de îndată ar fi dus la distrugerea autoturismului.
Această scindare în privința suportării cheltuielilor este justificată atât prin faptul că prin încheierea contractului comodatarul dobândește folosința bunului, fiind ținut să suporte cheltuielile rezultate din și pentru asigurarea acestei folosințe, iar cheltuielile aferente lucrărilor în lipsa cărora bunul ar fi distrus profită comodantului și având în vedere caracterul imprevizibil al acestora, nu se poate presupune că au fost asumate de comodatar la încheierea contractului.
Principala obligație a comodatarului este de a restitui bunul la împlinirea termenului convenit, sau, în lipsa stabilirii unui termen, după ce s-a folosit de bun potrivit convenției. Comodantul va putea solicita restituirea bunul chiar înainte de împlinirea termenului prevăzut în contract, dacă are el însuși o nevoie urgentă și neprevăzută de bun, de exemplu dacă după ce a împrumutat autoturismul unui prieten, comodantul a suferit un accident, până la repararea propriului autoturism poate cere restituirea autoturismului împrumutat, comodatarul neputând refuza înapoierea bunului prevăzându-se de termenul stabilit în contract. Un alt caz în care poate fi cerut restituirea anticipată este acela în care comodatarul își încalcă obligațiile, de exemplu permite unui terț să folosească bunul fără a avea acordul comodantului, nu își îndeplinește obligația de a conserva bunul, sau îi schimbă destinația fără a avea acordul prealabil al comodantului.
În ceea ce privește obligația de restituire, contractul de comodat încheiat în formă autentică, sau printr-un înscris cu semnătură privată cu dată certă, de exemplu un înscris sub semnătură privată înregistrat la o autoritate publică, constituie titlu executoriu în cazul încetării contractului prin decesul comodantului, sau prin împlinirea termenului. În acest caz, dacă comodatarul refuză restituirea bunului, comodatul se poate adresa direct executorului judecătoresc fără a fi necesar ca în prealabil să obțină o hotărâre judecătorească prin care comodatarul să fie obligat la restituire.
Specific contractului de împrumut de folosință este aceea că transmite folosința gratuită a unui bun individual determinat, un imobil, un autoturism, sau un aparat electrocasnic, privind în individualitatea sa. În schimb, dacă se transmite folosința unor bunuri mobile fungibile și consumtibile prin natura lor, de exemplu se transmite folosința unei sume de bani, a unei cantități de fructe, legume sau cereale, contractul va fi calificat ca împrumut de consumație.
Împrumutul de consumație este contractul prin care împrumutătorul remite împrumutatului o sumă de bani sau alte asemenea bunuri fungibile și consumtibile prin natura lor, iar împrumutatul se obligă să restituie după o anumită perioadă de timp aceeași sumă de bani sau cantitate de bunuri de aceeași natură și calitate.
Contractul are ca obiect bunuri fungibile și consumtibile prin natura lor, respectiv bunuri determinate prin caracterul lor generic și susceptibile de a fi înlocuite cu altele de același fel în executarea unei obligații, sunt astfel de bunuri sumele de bani.
Un alt element specific acestui contract este faptul că părțile încheie contractul cunoscând caracterul consumtibil al bunurilor, respectiv faptul că aceste bunuri se vor consuma prin întrebuințare, astfel că urmează a fi restituite bunuri de aceeași cantitate, natură și calitate. De exemplu, prin împrumutarea a 5 kilograme mere pentru un an, celui care acordă împrumutul nu îi vor fi restituite cu exactitate aceleași mere, ci 5 kilograme de mere, de aceeași natură și calitate. Astfel, dacă la împrumutul de folosință se restituie bunul împrumutat, același autoturism și unul de același fel, în cazul împrumutului de consumație nu se restituie exact bunurile împrumutate ci bunuri de aceeași natură, calitate și cantitate.
Contractul de împrumut de consumație transmite nu doar folosința bunurilor ci chiar proprietatea bunurilor care formează obiectul acestuia, căci așa cum am văzut, folosința bunurilor echivalează cu consumarea acestora, împrumutatul comportându-se ca un adevărat proprietar. Consecința fiind aceea că, riscul pieirii fortuite a bunului este suportat de împrumutat. Astfel, dacă A împrumută lui B 100 kilograme de porumb, iar întreaga cantitate este distrusă de inundație, B va fi ținut să restituie lui A 100 kilograme de porumb de aceeași cantitate și calitate, neputând invoca faptul că inundația care a survenit fortuit a distrus bunurile împrumutate.
Împrumutul poate fi acordat cu titlu gratuit sau cu titlu oneros, caz în care împrumutatul este ținut la plata unei dobânzi, care poate fi stabilită în bani sau în alte prestații de orice natură.
Dacă bunul împrumutat este o sumă de bani, dobânda datorată de la acordarea împrumutului până la împlinirea termenului de scadență este denumită dobândă remuneratorie. Cuantumul dobânzii poate fi stabilit de părți, în lipsa unei prevederi contractuale fiind datorată dobânda în cuantumul prevăzut de lege. În acest sens, în raporturile juridice dintre particulari, dobânda remuneratorie maxim admisă nu poate depăși dobânda legală cu mai mult de 50 % pe an, fiind instituită astfel o limită a libertății contractuale, având drept scop protejarea intereselor părților. Pentru a avea eficiență limita stabilită de legiuitor, se prevede că, orice clauză care stipulează o dobândă mai mare este lovită de nulitate, împrumutătorul pierzând dreptul de a pretinde chiar și dobânda legală.
Dacă împrumutul nu este plătit la termenul stabilit de părți, împrumutatul este ținut să plătească dobânda penalizatoare, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege.
Astfel, în cazul împrumutului cu titlu oneros, pentru perioada cuprinsă între încheierea contractului și împlinirea termenului de scadență, împrumutatul datorează dobânda remuneratorie. Dacă împrumutul nu este restituit la termenul convenit de părți, împrumutatul, indiferent de caracterul gratuit sau oneros al împrumutului, este ținut să plătească dobânda penalizatoare, de la scadență până în momentul plății.
La fel ca și în cazul contractului de comodat, și în cazul împrumutului de consumație, împrumutătorul este ținut să repare prejudiciul cauzat de viciile bunului vândut. Astfel, dacă A împrumută de la vecinul său 10 kilograme de porumb pentru hrana animalelor sale, dacă cerealele împrumutate, din cauza condițiile în care au fost păstrate, cauzează decesul animalelor, împrumutătorul va fi ținut să plătească împrumutatului contravaloarea acestor animale.
La împlinirea termenului prevăzut de părți, sau în lipsă, la termenul stabilit de instanță, împrumutatul este ținut să restituie aceeași cantitate și calitate de bunuri.
În cazul în care împrumutul se poartă asupra unei sume de bani, împrumutatul va fi ținut să restituie suma nominală primită, indiferent care ar fi variația valorii acestei, fiind consacrat astfel principiul nominalismului monetar. Astfel, dacă A a împrumutat lui B suma de 1000 euro, acesta din urmă va fi ținut să restituie 1000 euro, neputând invoca faptul că moneda are o valoarea mai mare sau mai mică în raport cu moneda națională față de data acordării împrumutului.
La fel ca și în cazul contractului de comodat, contractul de împrumut încheiat în formă autentică, sau printr-un înscris sub semnătură privată cu dată certă, de exemplu un înscris sub semnătură privată înregistrat la o autoritate publică, constituie titlu executoriu în cazul încetării contractului prin împlinirea termenului. În acest caz, dacă comodatarul refuză restituirea bunului, comodatul se poate adresa direct executorului judecătoresc fără a fi necesar ca în prealabil să obțină o hotărâre judecătorească prin care comodatarul să fie obligat la restituire.

 

Notă
1 Răzvan Dincă, Contracte civile speciale în noul Cod civil. Note de curs, Editura Universul Juridic, București, 2013, p.262