Ioan Baba s-a născut la 25 noiembrie 1951, Seleuş, Voivodina, Serbia. Poet, jurnalist şi publicist, lexicograf, istoric literar şi traducător. Licențiat al Școlii Politice Înalte „Josip Broz Tito” Kumrovec (1978). A publicat 44 volume de poezie, istorie literară şi lexicografie, monografii, antologii, proză memorialistică și 18 traduceri și tălmăciri din limba sârbă în limba română şi invers.
Jurnalist, redactor-șef adjunct și redactor şef şi responsabil al Programului în limba română al Postului de Radio Novi Sad (1980-1989) unde a redactat peste 1500 de emisiuni din domeniul culturii. În perioada 2005-2012, redactor responsabil al Programului în limba română al Televiziunii Voivodina unde a revigorat imaginile de pe micul ecran, programul fiind vizionat de cifre impresionante de telespectatori. Vreo 50 de emisiuni și filme documentare TV au fost titrate în limba sârbă, unele și în limba engleză, cu care redacția și autorii au participat cu succes la festivalurile de film documentar în România (Slătioara, Târgu Mureș, Drobeta Turnu Severin), Ucraina (Ujgorod), Republica Moldova (Chișinău) și în Serbia la Belgrad, Kučevo și Torac.

 

 

CUNUNĂ ŞI BOTEZUL CU LAURI

 

 

Prietenului Nedeljko Terzić de la Sirmium

 

 

După visul întruchipat cu Iisus Hristos
Deasupra soarelui în miez de zi
Lângă Roma s-a arătat un entrelacs
Care vibra ca un izvor de cruce divină
Dorință împănată cu stele

Era ca un semn epocal
Din predilecția lui Leonardo da Vinci
Cu fire de mister şi har
Din tablourile lui Albrecht Dürer
Clipa în care Dragostea Credința şi Speranța
Devenise o religio licita
Intrarea creştină ca o cheie
Găsită pe capul cerului la Botezul Europei

Episcopii n-au mai fost decapitați
Apa roşie din râul Sava devenise agheasmă
Romanii scormoneau prundişul prin limanuri
Ciopleau la stânci prin Alma Mons
Probus își plantase viile rămase-n dar

Din grăunțele de aur făceau spirale
Împletite-n opt multipli şi culcați
În şnur de lanț pentru cununa ca din basme
Forjată la Sirmium cu lauri
Pentru aureolatul Constantin cel Mare
Botezul lui creştinesc de la Rusalii
Sărbătoarea lanurilor coapte ca aurul
Pe monedele denar

 

 

PUTEREA IMAGINILOR CROMATICE

 

 

Când bunicul povestea cu dibăcie despre Miorița
Balade despre Iovan Iorgovan şi alte cele
Frontierele erau împodobite cu grilaje
În serile când unsprezece stăteam alături la o masă
Pentru curiozitate spunea că sunt copil de stirpe Dacică
Iar eu creşteam ca mugurul în oglinda vechiului opaiț

Din subconştient Întrebam dacă providența
Este vreun simbol magic Împotriva Legii Uitării
Iar el scotea fotografii din lada cu zestre

Era la vârsta fragedă
Alături de maică-sa din satul lui Petre
Iar semețul străbunic Vasile
Un chipeş ca tata parcă sculptat din porfir
Îmbrăcat într-o cămaşă lungă
Cu opinci şi-un brâu lat de piele

Într-o altă imagine cu patină cadmie
Pe cap avea o căciulă din blană de miel
Pe umerii lați un cojoc ornamentat
Cioareci şi cizme din piele lustruită

Vezi îmi spunea citind rădăcinile din podul palmei
Portul se trage din Dacia lui Decebal
Iar eu tot întrebam unde-i Dacia asta

A doua zi parcă deschise uşa inimii
Întinse mâna peste curtea casei spunând
Acolo locuieşte dragostea şi Dacia e dincolo de Deal
Că universul este un vulture-albastru Acum hiperbolă
Iar noi nişte grăunțe trezite în speranțe
Cu aripi dintr-un gălbenuş mai rafinat
Ce fâlfâie pe orizontul cel roşcat
Şi că mai avem acolo omniprezente neamuri

Dar zăbrelele s-au descuiat tardiv
Rudeniile de la Oradea Vinga Cluj şi Tibiscum
Au intrat în lumea heruvimă
Deşi trupul de copil lacrimogen
Le căuta prin jur-împrejur cu glasul sângelui

Odată cu primele linii şi litere de mână
Bunicul a plecat sexagenar
M-a lăsat cu neamul şi crezul
Iar vechile şi noile cromatice imagini
Cresc din călimară şi în Pomul vieții
Ca semn testamentar
Căci prin râurile roşii ale corpului nu se face apă

 

 

DIALOG CU LALA-LOLO

 

 

Pentru Doru, Lavi și Lola

Doamne din oglinda timpului
Ecoul se răsfrânge-n ochi și la urechi
Ca papagalul meu cel verde și isteț din tinerețe
Reîncarnat de pe o cruce
Revenind dinspre Telep de unde a plecat
Cândva din amiciție cu dоr seducător
Cu mine prin Panonia
Аcum cu movile-deșeuri pe holde mănoase
Și râuri ce cresc din lacrimi de pește prin locuri pustii

Ramura lui este acum
Degetul arătător ca de salcâm
Umărul meu fragil Genunchele uzat
Peste toate zboară ca râul străveziu apoi aterizând
Din amiciție îmi spune că m-a așteptat cu anii
Și tot privind realul și TV ecranul
Se Înfioară Plânge apoi Râde
Și mândru gângăvește cuvinte trainic ondulate
Pe care eu le descifrez în sârbо-română
Îi spun că unele-s Engleze Spaniole Chineze sau Arabe
Iar el răspunde mândru că e Lala-Lolo
De parcă ar fi prietenul la cataramă
Din copilăria pe care o revăd
Și oglindindu-mă cu el
Surprinși zburăm cu inima prin vremuri
El ciugulind apoi cu insistență Litere din părul argintiu

Testamentar îmi spune-n la ureche
Că faptele mărețe nu se uită
Precum nici clipele din cușca gărgăunilor vremelnici
După care pasărea ca omul descoperă libertateа
În care dorul se întinde tulburat
Dintr-un Adânc spre un Înalt
Apoi silabisind îmi spune că motoul Omului
— Li-ber-té Ega-li-té Fra-ter-nité –
Ar trebui să fie pentru Tine pentru Mine
Pentru toate păsările și ființele din lume
Dacă mințile și ușile nu sunt închise
Și dacă toate cuștile ar fi deschise

 

 

AFURISITE VREMURI

 

 

Vara de altminteri ardentă în dorințe
Cu şaizeci şi opt de clocote din Lumea veche
S-a transferat la semicentenarul ticsit
Într-o oală îngăurită a Bătrânei Europe

Copiii care țipau după un postacut
De la tribune înflăcărate Apoi pe bulevarde
Vara mergeau în tabere de muncă
Înviorați ca nişte patrioți Fără succesori
Unii dosnici au rămas în gara de plecare Alții au plecat dosiți
Viețuind pe mapamond cu dor de-o Afrodită neasemuită
Şi devenind moşnegi ca orbul şi bătrânul Homer
Pe semne nici că îşi mai văd urmaşii
Pe bulevardele străine îşi plimbă doar pudelii

E altă vară acum şi Alți copii vlăstare
Lipsiți de-o tribună ei cresc în Odisee
De-un căscat sunt copleşiți copiii
Au devenit răpiții industriei de gamble-ing
La fiecare colț de stradă Într-un cazinou
Ei cresc Malițioşi şi Dependenți la cursuri depresive
Ca jucătorii de noroc
Cu datorii la Bănci şi Cămătari
Cu tulburări tot alergând vertiginos
În maşina timpului cea liberal-globală
Mereu înspre abis Şi culmea că lipsiți de-o frână
Se întrevăd trăind ca lumea din Vegas

Copiii noştri Sunt vulnerabili şi totul lasă-n amanet
În vremea păcănelelor şi a bussinesului de noroc
Banii nu se mai câştigă în ruinatele uzine
Şi brazdele-aurite Se-ncarcă şi descarcă chiar haotic
Iar din tranziția bancomatelor
Industria de Noroc i-a transferat în cârca țării

Lumea globalismului se-ntreabă Unde e prevenția
Când vechile uzine se transformă în psihiatrii
Vai câtă perfidie umană şi ce afurisite vremuri