Ce poate fi mai potrivit la debutul estival?! Renumita peliculă americană – regia Mel Stuart, 1969, 98min., turnată în locuri originale din Europa, e un spumos feel-good cu subtile ironii de nuanță socială, etnică, pshilogică. În plus, pe lângă actorii principali pot fi „gustate”, în apariții „fulgurante”, multe vedete internaționale: Senta Berger vânzătoare în magazin fashion Flower Power și Joan Collins (brunetă!) pasantă la Londra, Ben Gazzara și John Cassavetes la un joc de cărți, Robert Vaughn fotograf și Virna Lisi o verișoară, Anita Eckberg cântăreață la un local și Vittorio De Sica într-un încântător mini-rol de „pantofar Geppetto” care nu știe engleza pentru clienți de lux americani la Roma, Donovan cântă Lord of the Reedy River la un local hippyot din Elveția, tot el autorul titlului If it’s Tuesday, this must be Belgium interpretat de J.P. Rags, Catherine Spaak (rol principal în Il sorpasso celebra comedie regizată de Dino Risi – capodopera genului commedia all’italiana) cu Vittorio Gassman și Jean-Louis Trintignant) și Miss Belgia „în funcție” atunci, Sonya Doumen.
Povestea pare simplă: un grup de turiști americani (o „diagonală” socială și caracterologică) pleacă 18 zile și vizitează într-o cursă nebună, cu autocarul, nouă țari din Europa, obligați să treacă prin experiențe și întâmplări hazlii, relatate alert-lejer. Vom constata că e doar un pretext de a reda comportamente individuale și sociale, tipologii naționale. Cât de serios e, „în profunzime”, realizăm din replica: Nu sunt doar ghid, ci și mama, tată, profesor, psiholog! sau cea subsidiară la magazinele londoneze: Totul e ca acasă! anunțând, incipient, Marea Globalizare viitoare! E epoca valurilor de americani pentru care erau foarte ieftine excursiile la 450$/persoană – azi 10.000! Ce e un film fără o aventură amoroasă și alte aluzii sentimentale: ghidul englez Charlie / Ian McShane (va juca Iuda (!) în Isus din Nazareth, 1977, de Franco Zeffirelli) e un „împătimit” donjuan care a pus ochii pe frumoasa Samantha / Suzanne Pleshette (jucase în Aventură la Roma, 1962, Păsările de Alfred Hitchcock, 1963), dar va fi „pedepsit” de Cupidon! Fiecare are altă motivație în „trupa” eterogenă: Sam vrea să știe dacă dorește logodna, un soț face soției, fără chef, pe plac, altul speră o „puicuță” în fiecare țară, Bert / Marty Ingels „vânează” poze erotice cu localnice și e mereu pălmuit, Harry / Aubrey Morris șterpelește suveniruri („mut” tot filmul, e cel mai „serios”!) din hoteluri, restaurante, tânărul John Marino / Sandy Baron își cunoaște rudele venețiene, la o pereche middle age tatăl Fred / Murray Hamilton (soțul dnei. Robinson / Anne Bancroft în renumitul Absolventul cu Dustin Hoffman, 1967) nu-și lasă fiica să-și împlinească visul: primul amor, ex-sargeant Jack / Michael Constantine din al 2-lea Război Mondial, necăsătorit, încă iubește flama sa de atunci, la Roma (rol principal un român / Ștefan Groza (!) fugit din România în California, în drama Deadly Harvest, 1972, cu Richard Boone / Anton Solca, alt roman care trebuie să-l lichideze!), vesela Jenny / Mildred Natwick (jucase Mrs. Banks în Desculț în parc, 1967) ș. a.
Se începe cu obișnuitele reticențe anglo-americane (amis sunt aroganți și inculți – englezii săraci și șmecheri) fiind actualizate și aprofundate constatările tipice asupra turiștilor americani (la sosire, vreme splendidă: Dacă e Londra, de ce nu plouă?!) și nativilor europeni de Mark Twain, Henry James sau Woody Allen… Inspirația a venit, cum observa criticul Vincent Canby în New York Times, de la un apreciat serial cartoon anii ’50: „ca un documentar care explorează… acest fenomen”. Filmul rămâne și azi proaspăt-distractiv la înalt nivel datorită scenariului solid cu personaje ușor „îngroșate” ironic, dar veridice și pline de caldă umanitate prinse într-o sarabandă de scene pline de umor și dialog sprințar-inteligent, cu actori talentați în mare formă. La Bridge Tower văd locul unde au fost decapitate două din soțiile lui Henric al VIII-lea – cineva întreabă De ce? R: Au sugerat să se facă așa o excursie prin Europa! Sau antologica scenă în care veteranul povestește, gesticulând înfocat, la Mauzoleul din Belgia închinat Marii Bătălii de la Bulges, cum a fost și au câtigat; se intersectează cu un neamț care spune, în „delir”, soției aceeași bătălie și ei au învins! Ne încântă și Norman Fell / Harve cu soția Irma / Reva Rose (pierdută într-un grup de japonezi prin Europa!), Pamela Britton / Freda, Aubrey Morris / Harry, Hilarie Thompson / Shelly (fiica doritoare de deflorare), Peggy Cass / Edna. E ca un „Shakespeare light”, un Visul unei… vacanțe de vară în care oamenii își pot descoperi sau pierde adevăratul Eu așa cum un pahar de șampanie în plus poate lua mințile ori, dimpotrivă, revelează… adevărul!
Pentru a demonstra habarnamiștilor care susțin că „producțiile românești ante-1990 sunt pline de propagandă și centrate pe figura conducătorului ideal” (vezi Dragoste la 0 grade – film „furat” de italieni, Tribuna, 1-15.6.2022), cum susține tânărul „istoric” Bogdan Jitea, să ne delectăm și cu Vacanță la mare – regia Andrei Călărașu, 1962/lansat martie ‘63, roluri principale: Iurie Darie / Stadion (și chitară), Alexandru Munte / Stiță (contrabas), Alexandru Repan / Florin, Ana Seleș / Magda, Melania Cîrje / Irina și Ileana Sandu / Anca – studente la construcții. Subiectul e simplu și adevărat: orchestra studenților la arhitectură câștigă concursul național și o săptămână la munte sau la mare – mai toți vor marea, însă șiretlicul lui Stadion și Stiță (ei nu suportă marea!) aduce biletele de munte. O comedie bună (scenariu marele umorist H. Nicolaide și Cezar Grigoriu) e un șir de qui-pro-quo-uri: se urcă în trenul de Eforie: ce nostim să vezi trupa cu schiuri spre mare. Desigur, se cântă mult (musical bine mascat) într-o poveste frumoasă dând o „replică feroviară” (swing-)autohtonă (Frumoasă-i viața de student) orchestrei feminine din Unora le place jazzul (1959) cu Merlin Monroe la ukulele condimentată cu travestiții Jack Lemmon / contrabas și Tony Curtis / saxofon. M-am întrebat de ce e un intro de 6 minute (la Ateneu!) cu melodia clasic-modernă: cam plictisitor, că-ți vine să renunți la rest, când vezi prima dată! Un truc să eludeze și „adoarmă” cenzura care n-a mai fost atentă la subtilul și non-conformistul „Mare Rest” fără legătură cu epoca de atunci, fiind o pledoarie pentru libertate, bucurie, sinceritate, sentimente frumoase și valori autentice! Așa n-au observat nici replica subversivă a lui Ion Finteșteanu / Asistent la Directorul ONT Constanța / Costache Antoniu (monștri sacri cu Jules Cazaban / Pescarul din tren jucând cu tinerii viitori mari actori, mulți încă studenți atunci!): E cam occidental! Inteligent ca un film de „dincolo”, „plasabil” fără probleme în orice Zonă Vestică: sosirea e subliniată cu o panorama aeriană (marketing perfect: acum răsărit, la final pe înserare, plaje cu fete frumoase, schi nautic etc.) a frumoasei Mamaia în construcție și aflăm ce se va realiza repede în următorii ani, nu ca minciunile sfruntat-politicianiste de azi: Să vezi ce litoral va fi până la Mangalia! Una din cele mai frumoase zone litorale din Europa și lume, decenii la rând vizitată de toți românii, dar și de mulți străini din țările socialiste și Occident! Filmul a lansat un val de simpatie și turism estival, cum e cazul Jandarmii la Saint Tropez cu Louis de Funès. Eterna poveste de amor începe cu „antipatie” și se termină… Gustăm melodii superbe, demne de clasamente internaționale (George Grigoriu) din epocă: (swing-bossa nova) Cred că m-am îndrăgostit cu Aurel Giurumia (și clarinetist) imitând la telefon (și centralistele se alătură!) solista pe care n-o au la concertul promis în schimbul cazării gratuite, swing-jazz-ul Marinar demn de Duke Ellington cântat pe bărci, la malul mării, Serenada tinereții cu Ana Seleș, Melania Cîrje și Ileana Sandu etc. Alți interpreți: Willy Ronea, George Demetru, Haralambie Boroș, Ștefan Moisescu, H. Polizu, Puiu Călinescu, Dem. Rădulescu, Marius Pepino, Gioni Dumitriu, Ștefan Bănică, Zephi Alșec, Mircea Constantinescu, Paul Sava, Al. Lulescu, Nicu Constantin. Tuturor le-a făcut, vizibil, mare plăcere jucând cu talent și improvizând inspirați în unul din multele filme românești ce sfidează regimul și greutățile de atunci, ridicându-se la standardele calității cerute de publicul larg de pretutindeni.