Consiliul
Județean Cluj

România
100

Director fondator: Mircea Arman, 2015

Director fondator revista pe suport material: Ioan Slavici, 1884

weekly magazine in english,
romanian and italian

Dansul ghiduș al Micului Prinț

Dansul ghiduș  al Micului Prinț

Nu e o întreprindere deloc facilă să transpui exclusiv în văz o poveste al cărei farmec rezidă exact în narativitatea sa, ca Micul Prinț de Saint-Exupéry. A făcut-o, însă, cu un spirit ludic remarcabil, regizorul Vadas László la Teatrul de Păpuși „Puck” din Cluj, în Prin ochii Micului Prinț (premiera în 23 noiembrie).
Asistat de o echipă de virtuozi – de la actori la scenograf, compozitor, coregraf etc. –, Vadas a asamblat un spectacol nonverbal care comprimă alert și alegru, dacă pot spune așa, punctele nodale ale celebrei nuvele. Firește, trebuie să știi povestea ca să recunoști întâmplările și personajele, gustând astfel mai cu savoare spectacolul, dar chiar dacă n-ai citit Micul Prinț, șarmul reprezentației se va simți suficient.
Scenariul atinge și redă cu mult umor și rafinament momentele semnificative ale intrigii, de la cel cu vulpea la cel cu bețivul – figurat foarte plastic de un „dans” al sticlelor (vizual și sonor), la cel cu păsările – de o mare frumusețe vizuală, devenit apoi un leitmotiv al „moralei” meditativ-nostalgice din final, ori la cel cu regele, transformat ca într-un fel de gag de film mut, cu o edificare speculară (personajele se imită/„îngână” reciproc).
Prin ochii Micului Prinț este în cel mai înalt și evident grad un spectacol de echipă, iar asta se vede în toate elementele sale constitutive. Albert Alpár a construit un decor foarte eficient, dar nu lipsit de plasticitate, un ansamblu de planuri înclinate translucide, imaginând Pământul, care permite un ecleraj generos, care să dea prin culoare un plus de dinamică scenei (video-design: Lepedus-Sisko Péter). Costumele lui Borsos Viola au acea amprentă fantezistă care să accentueze personalitatea eroilor.
Spectacolul are însă două linii de forță care asigură un joc precis, bine calibrat, dar și fin, al actorilor: excelenta coregrafie a lui Jakab Melinda, care dă mereu nerv reprezentației, destul de amplă ca impact, deși derulată pe spațiul foarte redus al dreptunghiului-Pământ, și muzica lui Domokos Előd, poznașă, vie, perfect sincronă cu ansamblul spectacular.
În cadrul ăsta, foarte inspirat creat prin viziunea regizorală a lui Vadas László (e notabilă foarte acuta perspectivă artistică, prin care toate elementele sus-menționate se coagulează), actorii se mișcă precum peștele în apă: fluent, flexibil, ludic, natural, cuceritor. Vedeta distribuției este, indiscutabil, „mica prință” Jakabfi Ivett – o fetiță care își ia rolul nu doar foarte în serios, ci îl și joacă foarte firesc, cu un șarm și o prospețime irezistibile. Alături de ea, Urmánczi Jenő este aviatorul care „învață” viață, ghidat de micul său prieten. Minunat acest duo de interpreți, secondat în ipostaze multiple de Balogh Dorottya, Bondár Tibor, Domokos Szabolcs, Erdei Emese și Mostis Balázs, cei care joacă toate celelalte personaje ale spectacolului, cu o convingătoare știință actoricească. O producție din seria montărilor memorabile de la „Puck”, cred.
Prin ochii Micului Prinț este un spectacol cu foarte puține cuvinte. De văzut, adică. De ascultat. De plăcut. De râs mult, dar nu fără emoție…

Leave a reply

© 2020 Tribuna
design: mvg