Consiliul
Județean Cluj

România
100

Director fondator: Mircea Arman, 2015

weekly magazine in english,
romanian and italian

Dați-mi viața înapoi!

 

Locul: o cameră.
Timpul: Facebook nonstop.
Personaje: Judy.

 

 

Pe pereții camerei sunt proiectate imagini de pe Facebook; neoanele emană o lumină rece, stranie; câteva scaune, de diverse forme, dispuse într-o ordine aleatorie, sunt îndreptate către pereți; pe podeaua neagră zac azvârlite aiurea pungi cu chipsuri, pop-corn, badoage de Coca-cola. Judy, o tânără supraponderală, vorbește și mestecă câte ceva tot timpul; e îmbrăcată cu o rochie scurtă, de un verde electric și în picioare poartă niște șlapi; părul vopsit în șuvițe rozalii e tuns cu creastă de cocoș; are cercei în urechi și în nas și e tatuată pe tot corpul; de gât îi atârnă o pereche de căști mari și o telecomandă; de-a lungul scenei vorbește continuu cu imaginile proiectate.

Judy (Ascultă muzică la căști, dansează ca o apucată, răcnește frânturi dintr-o melodie; pe pereți e proiectat un video cu o trupă de muzică): Bun solistul! Nici cu bateristul nu mi-e rușine! Bum-bum-bum! Și încă o dată bum-bum-bum! Viață, tată! Pe felie! Hai, băieți, make my day today! Hahaha! Cool! Ye-ye! Vă iubesc! Trăiască libertatea! Noi, tinerii, suntem pe val! Acum e timpul nostru! S-a terminat cu băbătâile! Viitorul omenirii suntem noi! Noi! O vom salva! Jos cu putregaiurile bătrâne! Jos! Cu botul în țărână! Ye-ye! Yupeee! (Se termină videoclipul și butonează; apare fotografia unei tinere superbe): Whoops! Asta, nu! Am spus nu! Iar îmi sare în față paparuda asta? Clanță! Ce vrei? Ce te holbezi așa? Suferi de anorexie și te pui în văzul lumii în pielea goală! Mă rog, aproape goală. Totuna e. Gata! Nu-ți mai dau like! Până acum ți-am dat deja două! Stai să te verific pe listă. Exact. Două. Enorm. Oricum până aici ți-a fost! Pur și simplu nu mai suport! Nesimțito! Zi de zi postezi poze cu tine! Egocentristo! Narcisisto! Cine te crezi, tu?! Nenorocito! Ai, cine? Aoleu!
Ți-am dat inimă din greșeală. Stai tu numai stai că acum mi-o iau înapoi. Așa. Ei, ce ți-aș trage un comentariu să mă ții minte. Ba nu! Mai bine te blochez. Hahaha! Scap eu de tine. Uite-acum! Hahaha! Doar n-o să-mi acrești tu mie fericirea! Destul! E super Facebook-ul! Dacă vrei să fii prieten cu cineva, ești, dacă nu, block pe loc! Ok. De una care mă enerva am scăpat! Drum bun, cretino! A! Stai să te tai și de pe listă! Byeee! Super! (Butonează, febril, cu degetele de la ambele mâini; în timp ce imaginile se derulează cu o repeziciune uluitoare turuie întruna) Ce spuneam? Ye! Acum nimeni nu ne mai poate comanda! Controla! Manipula! Avem acces la informație! Aici e schepsisul. (Butonează cu o plăcere sălbatică; apare imaginea unui tip la cârma unui vas.) Deci nu pot să cred! Iarăși! Afacerist împuțit! Miliardar de internet! Întinde-o! Tu niciodată nu-mi dai like pe poză! De ce? Ai?! De-al dracu și de ambițios! Să fii tu sănătos! Lasă că te înhață tipii de la finanțe! Pun Interpolul pe tine! Șobolanule! Și tu ești pe lista neagră…

Golește dintr-o sorbitură un badog de coca-cola, îl strivește între mâini și îl azvârle pe podea. Râgâie. Butonează mai departe. Apare fotografia unei femei cu un zâmbet luminos.

… Ia să spionez eu dușmanul! Intelectualii sunt cei mai periculoși! Mai ales scriitorii! Roșcata asta atâta gândește că, zău, așa mă plictisește. Bla-bla-bla! Îmi vine să vomez. Obosesc. Casc nonstop. Dar mă sacrific. Ce-i drept, cinci minute! Nicio secundă mai mult! Nu merită. Ia! Să văd ce i-a mai trecut prin biluță. (Apare textul proiectat.) „Adio-thought”. Ce titlu tâmpit! (Ronțăie.) Cum e aia domnule să gândești degeaba și ceilalți să te bage în seamă? Ia s-o pun pe listă. Uite! Din cauza uneia ca asta noi, tinerii, nu suntem lăsați să ne afirmăm! Suntem mii, sute de mii, eu cu cei din generația mea, care postăm pe Facebook capodoperă după capodoperă! Și? Nu ne ia nimeni în seamă! Dar, lasă! Punem noi mâna pe putere! Și-atunci ye-ye! Yupi! Mumia asta roșcată, marș la descreierisire! Ye! Sau nu! La decapitare! Scurt. Ai! N-am cum să scap! Trebuie să mă informez. (Judy citește textul aproape silabisind; tonul ei e arogant, disprețuitor, impregnat de o superioritate falsă.) „Mă întâlnesc, ieri, cu o prietenă de-a mea revoltată foc pe un tip care îi plăcea și pentru care nutrea anumite gânduri. Mă înhață de braț, mă târăște până la o cafenea din apropiere. Nici n-apucăm să dăm comanda și răbufnește: E îngrozitor! Știi tipul cu care mă întâlneam? Cum nu știi?! Doar ți-am povestit de el. Unul frumușel și curățel, care îmi lua flori și ciocolată. Îți amintești? Lasă! Nici nu mai contează! Oricum am rupt orice relație cu el. În fine, și-a dat arama pe față. Aseară m-a invitat la o cină romantică. Vorbeam de una de alta, ne aruncam ocheade dulci. Era perfect. Briza adia, păsărelele ciripeau, noaptea se lăsa. Ce? A, să trec la subiect. Bine! Deci. După ce am băut vreo două pahare de vin roșu, ce crezi că-mi spune? Hî? Habar n-ai! Nici nu ți-ar putea trece prin cap! Oribil! Așa. Mă țintește cu o privire în flăcări, mă ia de mână, cu sfială, și zice: Nu știu cum să-ți spun, dar eu nu am răbdare să citesc o carte. Mergem la mine sau la tine? Incredibil! Nu mi-am revenit preț de câteva secunde. Și, pe urmă, i-am înfipt în inimă cuvântul fatal: Adio! Adio, de ce? mi-am întrebat prietena. Răspunsul ei m-a pus pe gânduri. Cum, de ce? Dacă tipul nu are răbdare să citească o carte, cum are răbdare să facă dragoste?!” Phui! Bleah! Babornițo, du-te la pensie! Și ia-ți și cărțile cu tine! Lectură plăcută! Sex? Uită-l! Hai, dispari!…

Ronțăie de zor. Golește un badog de cola. Râgâie. Butonează. Apare figura unui tinerel care are un zâmbet larg cu strungă.

… Ye-ye! Bună, poețașule! Ce faci, iubi? (Apare textul.) A! Astea sunt versurile tale de dimi? (Recită în timp ce ronțăie.)

„Când amurgul te prinde singurea,
tu nu uita,
iubirea nu e rea.”…

… Super! Sunt pe spate! Mai vreau! Mai dă-mi! Ye!

„Minune dulce,
de ce nu ești cu mine
să ne zbenguim prin poienițe
ca niște oițe?
Sunt vinovat,
te-am supărat,
m-ai abandonat.
Of-of, de-ai știi,
lecția mi-am învățat,
fete sunt multe,
dar multe nu sunt fete”…

… Ye-ye! Cool! Mă inspiri! Stai așa că vine! Fii atent! Ți-o zic pe-a mea: Nu contează cine te rănește, contează cine te oblojește. Ye-ye! Ce tare! Stai-stai! Mai vine una: Femelele umblă să se ajungă și masculii umblă după ele să le ajungă! Ye-ye! Ți le trimit diseară colega, în privat.

Ronțăie. Bea pe nerăsuflate două badoage de cola. Râgâie. Butonează. Derulează, la rapid, imagini cu tineri în tot soiul de ipostaze.

… Ok. Și-acum să trec la treburi serioase, că doar o tânără mai are și de muncit. Dacă îmi găsesc azi hombreroul, vipesă m-am făcut! Nu trebuie decât să am răbdare. Să caut, pagină de pagină, chilot cu ouă după chilot cu ouă. Așa, îi iau așa, rând pe rând. Deodată, zbang! Îl dibuiesc! Arunc năvodul, îl prind, îl mușc de nas, îl târăsc la ofițerul stării civile, și-l bag în storcătoare! Și? Și-acum ce mai aștept? Să-mi dau drumul! Să pornesc într-o nouă aventură! Palpitantă, periculoasă, plină de neprevăzut! Deci. Să recapitulez. Cum am zis că trebuie să fie alesul vrăbioarei mele? Simt eu că profilul ar trebui revizuit. (Butonează. Deschide un file în computer; apare un tabel cu trei coloane; prima conține caracteristicile unui soț model, celelalte sunt căsuțe în care Judy a bifat deja obligatoriu sau opțional.) Ye-ye! Tânăr: obligatoriu. Rămâne. Mușchiulos: obligatoriu. Rămâne. Brunet cu ochi căprui migdalați: obligatoriu. Nu rămâne. Dacă dau de un șaten cu ochi verzi? Merge și unul șaten! Bifez opțional. Ok! Cool! Mai departe! Bogat: obligatoriu. Rămâne. Cult: opțional. Rămâne. Manierat: opțional. Rămâne. Cu sex-appeal: Obligatoriu. Rămâne. Ye-Ye! Am terminat! Un chilot cu pomponele tot găsesc eu pe Facebook!

Închide file-ul. Deschide pagina ei de Facebook. . Ronțăie. Golește un badog de cola. Râgâie.

Ce frumi e pagina mea! Sute de poze cu mii de likeuri! Mai am un pic de muncit și ajung la zeci de mii, sute de mii, milioane de likeuri! Și de inimi! Ia să-mi fac un selfie și să-l postez! Unul sau două? Hai, unul! (Își face un selfie cu buzele țuguiate.) Ye-ye! Ce frumi am ieșit! (Postează selfiul.) Hai! Dați cu likeuri în Judy, hai, dați, tânără e, frumoasă e, hot e! Wow, cinci likeuri o dată! Hai, hai, dați dați! A! Șase, șapte, zece likeuri în două minute. Cam puțin. Hai, like-like-like! Viteză! Ce stați? Mai vreau să-mi pun un selfie! O sută de likeuri în șase minute treizeci și nouă de secunde! Bat recordul! Asta-i lumea mea!

Imaginile dispar brusc.

… Nu! Ce-i asta? Ce se întâmplă? S-a luat curentul? Hei, ce faceți acolo? Stai un pic! Neoanele-s aprinse! Și atunci? Nu, nu puteți să-mi faceți una ca asta! N-aveți dreptul! Câte likeuri am acum? Câte?! Înnebunesc! Asta e mâna băbătâilor! Au oprit computerele din toată lumea! Vor să distrugă tineretul! Să-l țină în beznă! Boșoroagelor, fac orice! Orice! Dați-mi viața înapoi!

Imaginile reapar brusc. Judy înhață un badog de cola. Îl dă gata într-o secundă. Râgâie.

Leave a reply

© 2018 Tribuna
design: mvg