Dan Crecan își invită rar prietenii pe la atelierul său. Prin ,,rar” înțeleg cam o dată la 60 de ani. E drept că și atelierul artistului e mai greu de găsit, căci are ceva dintr-un ,,han zburător”, ca să parafrazez celebrul titlu al cărții lui G.K. Chesterton. Dar atunci când are ,,an de primire”, poți fi sigur că ,,masa” va fi cât se poate de bogată și că te așteaptă, cu o expresie a lui Ioan Groșan, o „mare bucurie a nervului optic”.
Cum starea de încântare, se știe, prin întrebări se lecuiește, m-am întrebat și eu ce conferă unitate viziunilor lui Dan Crecan, care este „desenul din palmă” al artistului. Ei bine, pictura lui Dan Crecan stă sub semnul unui vers, genial, al lui Virgil Mazilescu: „eu de sus de pe deal nu știu cum privii pentru totdeauna”. – „Asta este!” – am exclamat, după ce am trecut încă o dată pe ecranul din cap pânzele pictorului. Căci impresia dominantă cu care rămâi este aceea că nimic nu mai poate fi adăugat și nimic nu poate fi scos din lumea tabloului. Că pictorul a privit de pe dealul său o dată „pentru totdeauna”. Pe scurt spus, tablourile lui Dan Crecan îmi par a fi nu atât o restaurare a unei lumi vechi, cât o privire spre o lume imuabilă, lumea formelor și a simbolurilor eterne: cupa, crucea, pasărea, cuptorul de copt pâine, lemnul, peștele etc. De fapt, nu știu ce-l face pe pictor (ca și pe mine de altfel) să creadă că formele, structurile, în care ne-a fost turnată în minte lumea copilăriei noastre de la țară sunt cele veșnice.
Sigur, simbolistica tablourilor e ușor de descifrat în cheie creștină. Dar simbolurile prea ușor descifrabile sunt, cred eu, o invitație „într-o mănăstire arsă” (G. Coșbuc). Tocmai de aceea eu am preferat o mult mai profitabilă „vânătoare de detalii”: pe banda de jos a unui tablou o păpușică își scoate capul dintr-o căniță, prin ușa împărătească a altarului se vede, drept preot, un violoncel, în centrul unui tablou de mari dimensiuni se sumenește capul unui păun ce „pâlpâie” „albastru și cald”… „ca pânzele alcoolului, în ceașcă”(Ion Barbu), păsărelele înșirate pe fire imaginare ca mărgelele la gâtul unei femei de aer, ardeii iuți înșirați la uscat pe sfoară te fac să-ți imaginezi o colecție de gloanțe trase din puști de soc într-un străvechi și inutil război… Și călătoria poate continua mult și bine.
Atâta doar că încă nu am apucat să vorbesc decât despre partea eleată, statică a picturii lui Dan Crecan. Însă tablourile sale sunt pline de viață, fierb, mișcă, se agită și îți prind ochii în ochiuri de vârtejuri. Căci, și asta cred eu, e calitatea de căpătâi a pictorului nostru, e un mare colorist. Nu știu rețeta, dar în tablourile sale nu există culori care să se certe. Culorile din tablourile lui Dan Crecan aduc aminte de bețiile ultimative de la ora închiderii cârciumilor din vremea tinereții: vis și armonie.
Atâta doar că încă nu am apucat să vorbesc despre relația dintre culoare și formă (obiecte, animale, plante etc.). În pictura lui Dan Crecan, ei bine, culoarea e atât de pregnantă încât impresia este că nu ea este un atribut al obiectivului (cărămida este roșie), ci că obiectul apare din pântecele culorii, culoarea este cauza, originea, obiectului. E limpede că Dan Crecan crede că dacă nu ar exista culorile, nu ar exista lumea.

***

Dan Crecan s-a născut la Bălan, județul Sălaj și a absolvit Institutul de Arte Plastice și Decorative din Cluj Napoca în anul 1980. Tot de atunci locuiește la Alba Iulia, unde este membru al Filialei U.A.P.R., filială pe care a condus-o din 2005 până în 2011 și o conduce și în prezent, din 2021. Este, de asemenea, membru al A.I.A.P. Unesco.
De-a lungul anilor a avut numeroase expoziții personale și de grup, în multe orașe din țară, în galerii de artă și spații muzeale. Printre acestea se numără: Galeria de Artă a Muzeului Cultural din Târgu Mureș, Bienala de Pictură și Sculptură București, Muzeul de Artă din Cluj Napoca, Galeria de Artă Sibiu, Salonul Național de Pictură – Palatele Brâncovenești, Muzeul Național al Unirii Alba Iulia, Casa de Licitații „Vikart” – București etc.
Lucrările pictorului Dan Crecan au putut fi admirate și în străinătate, printre evenimentele din afara granițelor la care a participat numărându-se: Expoziția Filialei Alba Iulia în Annesberg, Germania, în anul 1988; „Trilogie der Steine” în Schrems, Austria, în 1994 sau, mai recent, în 2022, la Muzeul Național de Artă al Moldovei din Chișinău.
Artistul participă cu regularitate la Saloanele Anuale cu invitați, expoziții organizate de Filiala Alba Iulia a U.A.P.R. cu ocazia zilei Unirii.