Consiliul
Județean Cluj
Distihuri

1
Și-atunci văzui acolo la răscruce
o cruce răstignită pe-altă cruce…
2
Treceau pe cer nori lungi și sidefii
și toți aveau în mână pălării!
3
În Munții Lunii, între două văi,
se-aude-o sanie cu zurgălăi.
4
Ca lacrimile de salmastre ape
degete albe alunecau pe clape…
5
Un vânt venit din tulburile astre
poartă-n văzduh balenele albastre.
6
În fiecare gară și canton
un tren oprea departe de peron!
7
La Târgul Zodiilor dinspre Taur
cometa-și vinde pletele de aur.
8
’nainte de-a se stinge, jarul zise:
dă-mi, Doamne, iar văpăile promise!
9
Cuie-nroșite poartă racu-n clește,
să-l scoată din muțenie pe pește.
10
Te voi ierta, îmi spune-a mea iubită,
doar când va trece pajura prin sită!
11
Sosit la ora asta din Sahara,
asinul meu nu nimerește scara.
12
Pe vremea nemților, bunicul meu
se îmbăta în pod cu un evreu!
13
Trecea prin ierburi un coșar nebun
și mirosea a iască și tutun!
14
Ca fluviul aflat în disperare,
se varsă turma mică-n turma mare!
15
Haita de câini ce traversa câmpia
a fost învinsă lângă Medgidia!
16
Mi-ntinde Andromeda brațul ei
să trec această punte către zei!
17
Trei zile-n mai va fi aproape noapte,
iar norii vor ploua din șapte-n șapte!
18
Sub Tronul Regelui, o bombă dulce
așteaptă tot Palatul să se culce!
19
Cuvintele mele ard luminând,
gândul iese afară din gând!
20
Am pierdut cheia zilelor, orelor,
blestemată fie fiara ne-ndurătorilor!
21
Ca o erată a vieții de-apoi
e lumea care se surpă în noi!
22
Îmi scrie un mesaj un crocodil
și mă invită să-notăm în Nil.
23
Nimeni nu știe care-s clepsidrele
pe care le-ntorc noaptea hydrele!
24
Ca să se-arate printre cei cuminți,
motanul meu spărgea alune-n dinți…
25
S-a descoperit că pe Valea Bahluiului
se află originea cuiului!
26
Nu toți cei care urcă în vagon
se vor întoarce teferi pe peron!
27
Frontul de-apus cu cel de răsărit
la o beție s-au împrietenit.
28
În buncăr se-ntâlniră iar cei doi
și hotărâră Ziua de Apoi!
29
Când bate pas de front miriapodul,
ca un timpan se arcuiește podul!
30
Degeaba alergi, degeaba te ascunzi,
lumea e plină de muribunzi!
31
La proră, la proră,
o umbră sonoră!
32
Sunetul mării este al apei, sunetul ochiului meu
este al genei care cade pe marginea clapei!
33
Hermafrodită zi de joi,
nici n-ai venit și pleci de la noi!
34
Nimeni nu știe de câte ori
intră-ntr-o zi soarele în nori…
35
Trecea un preot pe câmpie,
el urmărea o ciocârlie!
36
Distinsul domn cu părul nins
se-nzăpezise dinadins!
37
Deși trăiești mai jos de mine,
îmi tulburi apele, străine!
38
A ajuns urgia și pe la noi.
Adam își cere coasta-napoi!
39
Judecă-mă după limba ta
înainte de-a mă judeca!
40
Îți las ție moștenire pianul
la care a cântat la fluier ciobanul!
41
În latul lumii și-n tot întinsul
trăiește o fiară numită plânsul…
42
Destinul mare și destinul mic
beau ceai din același ibric.
43
Chiar acum aflăm că-n Olimp
a avut loc o surpare de timp!
44
Un lup bătrân, înspăimântat și blând
cutreieră zăpezile din gând!
45
Orgolios ca un asin nebun,
numai luminii negre mă supun…
46
Aruncă, Doamne, peste focul meu
o lacrimă din ochiul drept al Tău!
47
Când terminăm adâncul de-adâncit,
ne va rămâne încă pe atât!
48
Pipa mea albă din spumă de mare,
mă-nșeală cu fumul în care dispare.
49
La casa ostașului poștașul bate la ușă
și-aduce o urnă grea, cu cenușă!
50
Atâta pace a dat peste noi
încât cred că va fi un război!
51
Câinele meu a-nvățat de la cuc
să-și înece necazu-n trabuc.
52
În apa memoriei mele
noaptea se scaldă trei cucuvele.
53
Și-au rupt aurele cuvintele
și s-au unit sfintele cu nesfintele!
54
Când cobori din patul tău și atingi podelele reci,
atunci începe ceasul de veci!
55
Nu știe nimeni în câte se poate sparge o oră
și de ce moartea ei e atât de sonoră!
56
După o dragoste mare și nepedepsită,
m-am călugărit c-o iubită…
57
Între mângâiere și atingere,
cât întuneric a fost, câtă stingere!
58
Beau apă ca gheața din fântână cu cana
și ascult Cantata Profana…
59
Undă cu undă, apele gloriei
spală de dragoste țărmul memoriei!
60
Ies cârtițele în gura bordeielor
să miroasă florile teilor.
61
Până am tras în piept, cu sete, țigara,
fulgerul a ars toată gara.
62
La Abu Ghurab, în Cuibul Corbilor,
se termină de scris Cartea Orbilor!
63
Departe-n înalt, în miezul Olimpului,
Hermes mai clocește ouăle Timpului!
64
Trece căruța prin colbul drumului, fără stăpân,
calu-i pe moarte, corbu-i și el bătrân…
65
Vacile sfinte, sterpe și triste
vând în Piața din Delhi batiste!
66
Lângă cetatea pe moarte din Făgăraș
urlă câinii scheletici spre norii grași.
67
În Fontamara, la Fontamara
ca ghilotina se lasă seara.
68
Colind Sevilla, lângă Columb,
ziua-i ușoară, ora-i de plumb!
69
Oameni-piranha ies din Atlantic,
sunt mercenarii Eonului Antic.
70
De fluturii galbeni m-apropii mai greu,
sunt garda regală a crinului meu!
71
La moara de apă, lampa mea veche
face cu mine pereche…
72
Trece prin ochii tăi un râu fierbinte,
și spală spaima de ce-a fost ’nainte.
73
Deposedat de suflet și de trup,
mi-a mai rămas doar urletul de lup!
74
Gând mânios, cu coroană de fum,
nu-mi sta în cale, nu-mi ieși-n drum!
75
Arcada cerului, iată, se frânge,
ultimul clopot plânge cu sânge…