Consiliul
Județean Cluj

România
100

Director fondator: Mircea Arman, 2015

Director fondator revista pe suport material: Ioan Slavici, 1884

weekly magazine in english,
romanian and italian

„Două voci într-o silabă”

„Două voci într-o silabă”

Filiala clujeană a Uniunii Scriitorilor şi Galeriile Revistei Steaua au găzduit în iunie 2017 un dublu eveniment cultural: lansarea volumului postum Trupul şi mâine al poetului Nicolae Kőmives (1956-1987) şi o expoziție de desene, anume create pentru această ocazie și care parțial se regăsesc în ilustrațiile cărții, semnată Andor Kőmives. Antologia, îngrijită de poetul Ioan Hădărig şi de pictorul Andor Kőmives, apărută în condiţii grafice excelente la editura Grinta, Cluj-Napoca, este cadrul/scena unui tip de comunicare aparte, este o dublă mărturie, foarte intimă, care vine la un număr rotund de ani de la trecerea lui Nicolae Kőmives dincolo de membrana sensibilă a lumii vizibile şi care vorbeşte despre profunde legături de sânge. Andor Kőmives este cunoscut în lumea culturală clujeană pentru proiectele colaborative pe care le-a realizat cu membri familiei sale, însă acest eveniment este unul cu totul special, în care pictorul şi poetul întră într-un metadialog, care trece dincolo de starea palpabilă, de barierele fiinţei sau nefiinţei, dincolo de cuvinte şi de imagine, „dincolo de hotarul pietrei”.Filiala clujeană a Uniunii Scriitorilor şi Galeriile Revistei Steaua au găzduit în iunie 2017 un dublu eveniment cultural: lansarea volumului postum Trupul şi mâine al poetului Nicolae Kőmives (1956-1987) şi o expoziție de desene, anume create pentru această ocazie și care parțial se regăsesc în ilustrațiile cărții, semnată Andor Kőmives. Antologia, îngrijită de poetul Ioan Hădărig şi de pictorul Andor Kőmives, apărută în condiţii grafice excelente la editura Grinta, Cluj-Napoca, este cadrul/scena unui tip de comunicare aparte, este o dublă mărturie, foarte intimă, care vine la un număr rotund de ani de la trecerea lui Nicolae Kőmives dincolo de membrana sensibilă a lumii vizibile şi care vorbeşte despre profunde legături de sânge. Andor Kőmives este cunoscut în lumea culturală clujeană pentru proiectele colaborative pe care le-a realizat cu membri familiei sale, însă acest eveniment este unul cu totul special, în care pictorul şi poetul întră într-un metadialog, care trece dincolo de starea palpabilă, de barierele fiinţei sau nefiinţei, dincolo de cuvinte şi de imagine, „dincolo de hotarul pietrei”.Întregul volum de poezie stă sub semnul alchimiei, post-modernului, suprarealismului, este un colaj de trăiri lăuntrice, poetico-vizuale condensate, instantanee golite de trivialitatea cotidianului care urmăresc călătoria spirituală în căutarea sinelui, în toată complexitatea lui.Arta poetică a lui Nicolae Kőmives este introspectivă şi ermetică, nu se lasă descoperită imediat, ci necesită o anume stare sufletească şi timp de așteptare, asemeni ochiului ce descoperă în bogăția penumbrei lucrurile ascunse, aşa cum bine spune Andor. Poezia sa se oferă în toată frumuseţea numai atunci când, cu urechea sufletului, îi poţi auzi muzicalitatea interioară.  În acest volum Nicolae Kőmives rămâne prin discursul său poetic acel tânăr, perpetuu tulburat de umanitatea sa, de fragilitatea trupului, de carne, de sânge, de pâine, pietre şi cenuşă, de trecere şi de moarte. Vizual în abordare el colează stări de spirit, revine obsesiv la anumite elemente cu semnificaţii tainice/ criptice, forţând materia să ia formă. Ilustraţia grafică a lui Andor Kőmives vine în întâmpinarea textului poetic. Artistul, receptiv la unde nevăzute se lasă pătruns de energia lor, receptează cu „ochiul inimii” aura cuvintelor şi, în asamblajul de imagini-stări, devine intercesor între fratele său şi lume. În desenele ce însoțesc poemele, pictorul Kőmives renunţă la culoare şi realizează lucrări care, prin transparenţe de alb-negru, devin naraţiuni poetice non-lineare, un soi de picto–grafii. În aceste lucrări Andor este analitic-evocator, întors cu faţa spre amintire, spre copilărie şi spre lumină şi îşi poartă mereu fratele cu sine, ca pe o umbră, ca pe o foşnet de înger aducător de inspiraţie. Nicolae Kőmives, preocupat de destin și firavitatea trupului şi, aproape premonitoriu, de ziua de mâine, iar Andor Kőmives, preocupat de spirit şi, neresemnat, de ziua de ieri, se întâlnesc în căutarea suprasensibilului – în „ploile albastre oglinzi”, în umbre, în bătăi de inimi, în ochi închişi, în portrete – autoportrete oglindite, în grădini cu îngeri, în „ochi de stea” şi în iubire. Ca într-un basm, amândoi fraţii, nu gemeni, dar de vârstă foarte apropiată, s-au născut însemnaţi cu stea în frunte, au fost dăruiţi cu o sensibilitate aparte: unul stăpân peste cuvinte, celălalt stăpân peste linie și culoare şi, tot ca în scrierea lui Slavici, aceşti doi fraţi au rămas într-un dialog continuu: doi paltini, două scântei, doi peşti aurii, doi copii care, conectaţi la aceeaşi matcă şi dincolo de coaja de formă, şoptesc împreună, pentru ei şi pentru noi.

Notă (1) Toate expresiile care se regăsesc în text între ghilimele aparțin poetului Nicolae Kőmives.

Leave a reply

© 2020 Tribuna
design: mvg