Ne aflăm în prag de primăvară: Renaștere, Bucurie, Optimism, Speranțe pentru o nouă viață mai bună! De aceea, am ales un film renumit, care să ne insufle toate aceste „dispoziții” minunate – o superbă comedie clasic-Hollywood din 1952, cu o locație neobișnuită (Otawa), realizată de unul din cei mai „variați” regizori; Richard O. Fleischer. Născut în Brooklin, se bucură de o carieră extrem de variată, ce se întinde pe patru decenii: de la începutul Epocii de Aur hollywood-iene (1910-’60) până la American New Wave (mijloc anii ’60-început ’80). O scurtă lista ne oferă mari favorite a multor milioane de spectatori: 20,000 mile sub mări (1954), Vichingii (1958), Barabas (1961), Călătorie fantastică (1966), musical-ul Doctor Dolittle (1967), filmul de război Tora! Tora! Tora! (1970), thriller-ul SF Soylent Green (1973), Mandingo (1975), Prinț și cerșetor (1977), Amityville 3-D (1983). Actorii cu care a lucrat sunt who’s-who mondial: Kirk Douglas, Robert Mitchum, James Mason, Charles Boyer, Robert Wagner, Tony Curtis, Louis Jourdan, Jean Hagen, Victor Mature, Orson Welles, Diane Varsi, Anthony Quinn, Stephen Boyd, Rex Harrison, Mia Farrow, George C. Scott, Charles Bronson, Richard Attenborough, Charlton Heston, Lee Marvin, Glenda Jackson, Arnold Schwarzenegger…
Inspirat din romanul omonim de Robert Fontaine / 1945, e adaptat pentru scenă / 1951 de un excelent scenarist, Samuel A. Taylor, căruia îi datorează mult Earl Felton cu varianta marele ecran. Pentru a vă da seama la ce „categorie” sunt: lui Taylor îi datorăm renumitele Sabrina (1954), The Monte Carlo Story (și regizor, 1956), Vertigo-ul lui Hitchcock (1958) sau Cui îi place Brahms (1961)! Afișul aparent macho-ist al vremii ascunde, de fapt, previziunea mișcării feministe și ascensiunea femeii în societate, în toate domeniile. Muzica lui Dimitri Tiomkin, bazată mult pe chanson-ul (titlul și laitmotiv) à la Maurice Chevalier, ne introduce, de la început, în atmosfera cvasi-magică, intercalând și subtile nuanțe swing și jazzistice.
Primele imagini arată cum dimineața unei Eterne Primăveri „vrăjește” până și pe seniori: Bunicul familiei Bonnard / Marcel Dalio (elegant, șarmant și plin de umor) cumpără flori, „țopăie” pe străzi ca un june, se întâlnește cu nepotul încă imberb Bibi / Bobby Driscoll, oferindu-i o nostimă secvență de ”întinerire” cu femeile întâlnite. Îi explică, „experimentat”: Oamenii, animalele, peștii, păsările și insectele… Tout le monde parle d’amour și fiecare briză e o mângăiere… Lumea e îndrăgostită și Iubirea e oarbă! Seniorul cumpărase un canar în colivie și-i dă drumul în casă – va zbura afară! Se va întoarce, anticipând trama: orice bărbat e un Don Juan până își găsește „perechea” și se „așează” la casa lui! Fiecare scenă e un deliciu de actorie, dialoguri cu subînțelesuri inteligente, slap-stick delicat etc. Familia franco-canadiană vorbește anglo-americana cu fermecătorul accent franțuzesc, limbajul iubirii! Actorii francezi erau foarte prezenți la Hollywood – Nota Bene: când Franța a ieșit din NATO / 1959, americanii i-au „scos din schema”! Ca să știe cei mulți că nu doar în România era propagandă și manipulare în cultură!
Colegei de clasă și vecinei Peggy / Marlene Cameron îi place mult de Bibi, dar băieții nu prea observă lucrurile „insignifiante”! Acasă îl așteaptă superba familie: Tatăl Jacques / (marele actor) Charles Boyer (!) cu Soția Susan / Marsha Hunt (n. 17.10.917; încă trăiește: 104 ani (!) fiind cel mai în vârstă actor al Erei de Aur și cel mai în vârstă membru al influentei Academii Americane de Film; a luptat (cu Bette Davis) pentru drepturile actrițelor și cetățenești, fiind trecută pe „lista neagră” a sinistrului Mc Carthy / anii ’50), cărora li se adaugă mucalitul Uncle Louis / Kurt Kasznar care e mereu cu „canistra” de apă rece, în realitate plină cu vin din care „degustă” generos! Un incident la teatrul de revistă (și cinema), unde e dirijor și violonist (cântă el însuși, așa actori compleți erau) Tatăl Jaqcues, îl face pe acesta să aibă milă de tânăra Mignonette / Linda Christian (mexicană!), rămasă fără slujbă, și-i oferă găzduire în spațioasa lor casă. Linda e partenera lui Johnny Weissmuller în ultimul Tarzan /1948 și apetisanta Bond-Girl în primul film al faimoasei serii James Bond. Mai interesant: a fost căsătorită (1949–56) cu popularul idol de atunci, Tyrone Power (decedat de atac de cord, la doar 44 de ani) și ei sunt părinții Rominei Power, soția lui Al Bano, cu care a făcut un duet celebru: 1976-1999 – în 1984 câștigă la San Remo cu Ci sarà.
Fratele Tatălui, Uncle Desmond / (alt actor celebru) Louis Jourdan, e un notoriu Don Juan, comis-voiajor mereu pe drumuri, cu mult succes la vânzări și… femei! Desigur, „biata refugiată” urma să fie noua victimă… Dar năstrușnicul Cupidon îi face festa: se va îndrăgosti și, după o serie de întâmplări hazoase și răsturnări de situație, va „acosta” în „portul” liniștit al mariajului. Până atunci vom asista la dramatice probleme, dar nostim și rafinat tratate: nepotul e prins cu o revistă „ușor licențioasă”, un coleg gelos pentru Peggy desenează unei dame trăsăturile severei lor diriginte și spune că Bibi a făcut-o! Necazuri mari cu directorul, rezolvate în tipic savurosul stil marivaux-dist, ca fiascou-ul vizitei unui pretendent Alfred / Richard Erdman la mâna fiicei unchiului Louis, sfârșită într-o mare ceartă, și „conțopistul” bancar, scrobit și anti-alcoolic, pleacă beat turtă, după ce băuse șase pahare din șprițul „camuflat” în apa rece din canistră!
Multe asemenea scene antologice, filmate în medi-planuri care pun în valoare jocul excepțional al tuturor actorilor, până în cele mai mici roluri. Transpus alb-negru, folosește inteligent valențele sale stilistice în scene de noapte, sala de cinema și, mai ales, când Bibi, fascinat de Mignonette, o uită pe Peggy, se strecoară în cameră când doarme și o sărută, chipul fiindu-i „tăiat” simetric în două – „lumină-întuneric” aluzie la ambivalența din noi: dr. Jackyll & Mr. Hyde! Ca în orice comedie care se respectă, totul e bine când se termină cu bine, inclusiv „civilizarea” scorțosului Alfred la savoir-vivre-ul culturii franceze: se întoarce cu Uncle Louis, bine „făcuți” și cântând Je te allouette!, la fiica sa. Băiatul Bibi intră în rândul tinerilor adulți și știe pe cine dorește, iar ceilalți sunt toți, finalmente, fericiți!
Nu pot decât să vă îndemn a vă bucura inimile și spiritul cu această comedie-capodoperă, pregătindu-vă de Primăvara care vă doresc să vă aducă numai bucurii, ca în acest film mereu proaspăt și etern valabil!