Consiliul
Județean Cluj

România
100

Director fondator: Mircea Arman, 2015

Director fondator revista pe suport material: Ioan Slavici, 1884

weekly magazine in english,
romanian and italian

Eveniment editorial

 

Jan Amos Comenius
Orbis Sensualium Pictus
Lumea sensibilă în imagini
Bilingvă (latină și română)
Ediție îngrijită, traducere, studiu introductiv,
tabel cronologic, notă asupra ediției și dicționar
de Marcela Ciortea. Cuvânt înainte de Eva Mârza,
Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2016

 

Am primit recent o carte deosebită, de educație și de erudiție, tipărită pe o hârtie parcă din „creton”, adică dintr-o țesătură imprimată din fire de in sau bumbac. Ilustrațiile textelor, prin coloritul variat, plăcut și incitant ne amintesc de acele „viniete”, gravuri mici, ornamentale, care încântă privirea cititorului și înlesnesc perceperea rapidă a conținuturilor, adresate școlarilor mici, care descoperă lumea minunată în care s-au născut. Cartea a fost gândită și îngrijită de Marcela Ciortea (absolventă a secției de limbi clasice de la Universitatea clujeană), actualmente conferențiar la Universitatea din Alba Iulia, titulara cursului de literatură pentru copii și tineret.
Autorul cărții este Jan Amos Comenius (1592-1670). Când se rostește numele învățatului ceh, automat este legat de principala lui operă pedagogică, Didactica magna (1632). În concepția lui, termenul de didactică este folosit în sens larg, echivalent cu cel de sistem pedagogic, de teorie generală a instrucției și educației. În gândirea modernă, didactica este considerat teoria instrucției școlare.
În ce mă privește, când citesc cărțile de acest gen, rețin mai ales afirmațiile cu caracter aforistic, pentru că ele denotă gândirea profundă a autorilor și adevărurile care îmi amintesc de scrierile anticilor. Iată, definiția didacticii, după Comenius, la timpul său: „arta universală de a învăța pe toți toate”! Astăzi, dimpotrivă, didacticile speciale (pe discipline școlare) recomandă învățarea „cât trebuie”, pentru ca școlarul să-și găsească personalitatea și să se adapteze rapid cerințelor societății moderne. În gândirea cehului, „a învăța toate pe toți” înseamnă a învăța „sigur, iute, cu plăcere, temeinic”, deci nu superficial, pentru ca școlarul să ajungă la o cultură științifică adevărată, completată cu dobândirea unor „moravuri curate și într-o religiozitate adevărată”. Astăzi, oare, se mai urmăresc chiar toate aceste deziderate? Mă îndoiesc.
Se știe că Jan Amos Comenius a dus o viață grea, adeseori îi lipseau paralele pentru a-și publica lucrările, dar, așa cum declară: cu „pâine cerșită” nu s-a hrănit niciodată. El și le-a tipărit pe meleaguri străine. Astăzi, autorii români sunt adeseori puși în situația de „a cerși”, pentru a-și publica operele.
Pe de altăparte, Comenius a scris și despre „bătrânețe” și despre imperativul ca oamenii să învețe „a muri cu înțelepciune”, fiind printre puținii cărturari preocupați de așa ceva. Apoi, dintr-o legendă despre ultima părăsire a patriei de către Comenius, aflăm următoarele: înainte de a se despărți de Cehia lui dragă, el a căzut în genunchi și s-a rugat Divinității să nu-i lase patria dragă „în voia sorții”, luând cu el un „pumn din pământul natal”! Oare, ce or fi gândit, românașii noștri care s-au despărțit, de cele mai multe ori, de țara lor „fluierând”? Multe amănunte despre Comenius se află în cartea regretatului universitar Voicu Lăscuș, Jan Amos Comenius, Viața și opera (2009).
Revenind la cartea despre Lumea sensibilă în imagini, ea este un original „abecedar” pentru clasele primare, conceput în vremea preiluministă pentru a înlesni copiilor însușirea unui bagaj de cunoștințe despre viețuitoarele terestre, acvatice și zburătoare din jurul lor. Sub forma a trei coloane verticale (de sus în jos), sunt redate (pe stânga) cuvintele latinești (care denumesc obiecte, ființe, caracteristici umane sau proprii viețuitoarelor), pe coloana din mijloc sunt înșirate denumirile românești (echivalentul termenilor latinești), iar pe coloana din dreapta se află un „mic dicționar” latino-român, util pentru înțelegerea semanticii acestora. Pe fiecare pagină, în partea superioară se află „vinieta” bicoloră, care ilustrează și ușurează înțelegerea cuprinzătoare a termenilor specifici ființelor respective.
Privind și înțelegând ceea ce se află în „coloane”, copiii învață jucându-se și admirând cât e de frumoasă și variată lumea în care ei viețuiesc. Chiar Comenius recunoaște că a intenționat să dea un nou ajutor pentru școli, adică cei mici să se obișnuiască treptat cu „imaginile și denumirea tuturor lucrurilor fundamentale din lume și ale tuturor acțiunilor din viață”. Autorul considera „cărticica” lui „o prescurtare a întregii lumi”, plină de tablouri (de imagini, numiri și de descrieri). Așadar o carte ilustrată pentru copii.
În „Notă asupra ediției”, Marcela Ciortea relatează pe larg travaliul depus în strângerea la un loc, pentru prima dată într-o carte de aproape 400 pagini, a fragmentelor publicate de diferiți așa ziși „editori”, traducând integral în limba română toți termenii latinești ai lui Comenius, utilizați aci. Apoi, a consultat, în succesiune cronologică, „edițiile” fragmentare precedente. De asemenea, a păstrat textul original în limba latină, înlocuind din coloana a doua versiunea în limba germană cu cea în limba română. S-a dovedit astfel că editoarea a făcut „risipă de erudiție”, încât subsolurile cărții, corelațiile intralingvistice, trimiterile bibliografice pe care le face – toate denotă că are calități reale de editor și cărturar, care ne amintesc de personalități precum Dan Simonescu, N. Cartojan, Perpessicius și alții din vechile generații. Așadar publicarea acestei cărți reprezintă un eveniment editorial și tipografic.

 

Leave a reply

© 2020 Tribuna
design: mvg