Întreaga lună Ianuarie, Muzeul Național al Literaturii Române din București a prezentat o excepțională expoziție semnată de extraordinara artistă vizuală, binecunoscuta Suzana Fântânariu.
Beneficiind de un public ales, expoziția a fost vernisată de Ioan Cristescu, directorul MNLR, Pavel Șușară, critic de artă, academician (mc) Mircia Dumitrescu și curatoarea Cristina Simion (Germania).
Titlul expoziției, „Sic transit…” face trimiterea la sintagma latină „Sic transit gloria mundi”, „Așa trece gloria lumii”, sau simplificat „Toate trec” sau și mai terestru „Totul e deșertăciune”.
Suzana Fântânariu și-a dedicat întreaga viață creației, dar a cunoscut din plin gloria numeroaselor expoziții și premii, poate și tristețea. A trăit arta cu dăruire de sine deplină, cât și succesele deosebite care i-au jalonat magistral opera. Gravor, desenator, pictor, sculptor, creator de obiecte și artist inventiv, capabil să valorifice deșeuri și fragmente găsite, să le modeleze și să le integreze în structuri compoziționale complexe, aceasta este artista Suzana Fântânariu. Arderea și amprentarea pânzei necălcate este un procedeu personal (ar putea fi brevetat) folosit cu deosebită iscusință în arhitecturări nondecorative, modulare, completate de semne și scrieri participative. Artista este de fapt un iscusit creator de obiecte.
Opera sa a fost recompensată cu premii de prestigiu, în țară, în Orient și Occident. Fosta bursieră Brâncuși a obținut, ca exemple succinte, Marele Premiu al UAP și, relativ recent, medalia de aur la Bienala de la Schio.
Profesoară la Universitatea de Vest Timișoara, Facultatea de Arte și Design, conducătoare de doctorate, doctor Honoris Causa la Universitatea de Arte din Iași, creator de școală, cu discipoli în țară și în diaspora, Suzana Fântânariu este pe lângă o mare artistă și un slujitor al școlii desăvârșit.
Expoziția „Sic transit…” ne-o redă în calitatea sa de artist deosebit de complex. Expoziția e constituită din două mari cicluri, „Jurnale utopice” și „Portrete arborescente”, o continuare a unor preocupări mai vechi, a sertarelor memoriei, dar ca noutate și realizarea unor hibrizi umano-vegetali, marcați de o metamorfozare decrepit- kafkiană.
Expoziția este un labirint, însă artista știe să ne conducă, delimitând spațiul în diverse camere. Așa sunt compartimentele: Camera-Zbor, Camera-Trup, Camera-Lumină (cu colaborarea artistului video Andrei Cozlac), Camera Portretelor, Camera Jurnalelor, având ca pandant un poem al Suzanei.
Totodată cu expoziția s-a lansat și cartea „Exces de melancolie”, Suzana fiind autor și poet, lansare însoțită de o lectură a actorului Mihai Răzuș.
O expoziție excelentă, datorată unei mari și multiple artiste, beneficiind de aportul unei curatoare deosebite, Cristina Simion, extrem de competentă și care a înțeles pe deplin demersul artistic al Suzanei Fântânariu. În fond, prin întreaga sa viață și operă, artista se opune trecerii, încât expoziția s-ar putea denumi Anti Sic transit…

 

 

Acest număr este ilustrat cu imagini din expoziția „Sic transit…” a Suzanei Fântânariu,
Fotografii de Radu Igazság.