Martin R. Baeyens este un pictor, grafician şi designer belgian. S-a născut în 1943 la Melle (Belgia) şi a studiat arta grafică. De peste 40 de ani este profesor la Academia Regală pentru Arte Frunoase, Colegiul Universitar din Gent. A fost profesor-invitat la Centrul pentru Grafică Frans Masereel (Belgia), la Universitatea Tehnică din Texas (Lubbock, USA) şi la universităţi din China, Turcia, Cipru, Spania, Portugalia, Polonia, Irlanda etc.Martin R. Baeyens este un pictor, grafician şi designer belgian. S-a născut în 1943 la Melle (Belgia) şi a studiat arta grafică. De peste 40 de ani este profesor la Academia Regală pentru Arte Frunoase, Colegiul Universitar din Gent. A fost profesor-invitat la Centrul pentru Grafică Frans Masereel (Belgia), la Universitatea Tehnică din Texas (Lubbock, USA) şi la universităţi din China, Turcia, Cipru, Spania, Portugalia, Polonia, Irlanda etc.Martin R. Baeyens este o personalitate marcantă în lumea ex-libris-ului, realizând până în prezent 815 lucrări din acest gen pentru colecţionari. A realizat 123 de expoziţii personale în Belgia şi în străinătate şi a participat la 1043 de expoziţii de grup naţionale şi internaţionale, unde a fost premiat cu 151 de medalii.
Silvia Suciu: — Când aţi început să realizaţi primele ex-libris-uri?
Martin R. Baeyens: — Primul ex-libris l-am realizat în 1966, la îndemnul profesorului meu Gerard Gaudaen, şi a fost o xilogravură cu o compoziţie abstractă. Eram foarte tânăr. Ceva mai târziu am participat la un schimb de lucrări şi nimeni nu s-a arătat interesat de lucrarea mea. Pentru un tânăr artist a fost o experienţă frustrantă. Aceeaşi reacţie am avut-o când am prezentat prima serigrafie. Şi apoi, prima grafică digitală. Din toate aceste experienţe am tras colcluzia că, în general, publicul nu răspunde într-un mod favorabil la noutate şi preferă să rămână fidel tehnicilor tradiţionale şi artiştilor deja consacraţi. Cu timpul, am intrat şi eu în circuit…
— Există vreo tehnică pe care să o preferaţi?
— Nu cred. În peste 50 de ani de activitate, am realizat lucrări în diverse tehnici, precum xilogravură, aquaforte, litografie, serigrafie, iar pe măsură ce mijloacele tehnice au evoluat, utilizarea computerului a devenit inevitabilă. Este foarte important ca un artist să fie „la zi” cu tehnologia. În prezent, folosesc mai ales serigrafia şi tehnica digitală; aceasta este reprezentativă pentru vremurile actuale, iar posibilitatea tipăririi pe hârtie de mari dimensiuni îmi oferă multiple posibilităţi de creaţie şi mă îndeamnă către experiment şi aplicaţii noi. Cu toate acestea, indiferent dacă e vorba de tehnici tradiţionale sau contemporane, procesul grafic urmează aceleaşi etape.
— O temă frecventă din lucrările dvs. este natura. Cum vă raportaţi la aceasta?
— În lucrările mele există două elemente care revin constant: natura este indispensabilă, iar tehnica este la fel de importantă. Esenţialul este să găsesc o armonie între acestea, să le integrez în lucrările mele. Deoarece una nu poate să existe fără alta.
— De-a lungul carierei dvs., aţi participat la peste 1000 de expoziţii de grup şi aţi obţinut peste 150 de premii internaţionale…
— Întâi de toate, vreau să menţionez faptul că acele competiţii care nu sunt deschise tuturor tehnicilor de gravură ar trebui excluse, deoarece ele nu reprezintă diversitatea vremurilor în care trăim astăzi. Acest „trend” negativ l-am întâlnit în Italia, unde nu sunt acceptate la concursuri lucrări realizate prin tehnici contemporane. În Belgia, cel mai important centru pentru gravură se află la Sint-Niklaas, unde a avut loc cea de-a 28-a ediţie a Bienalei de gravură. În Polonia, cele mai importante concursuri de gravură au loc la Malbork, Gdansk şi Gliwice. De asemenea, Asociaţia de Ex-libris din Turcia organizează un concurs de o înaltă ţinută. În ultimii ani apar competiţii interesante în China şi în viitor se va dezvolta ca unul dintre cele mai importante centre pentru ex-libris.
— Aţi pomenit mai devreme de centrul de gravură de la Sint-Niklaas. Ce activităţi se desfăşoară aici?
— Bienala de Gravură de la Sint-Niklaas are o istorie de peste 50 de ani; aceasta se numără printre cele mai importante bienale din lume. Am fos invitat în câteva rânduri în calitate de membru al juriului şi subliniez faptul că numărul participanţilor a fost întotdeauna impresionant, iar calitatea lucrărilor a atins un nivel înalt. De asemenea, aici este redactată Revista “Boekmerk”, care este una dintre cele mai frumoase reviste specializate în promovarea ex-libris-ului din lume. Eu sunt unul din membrii redacţiei, iar grafica este realizată de Sebastiaan Geeraert, unul dintre studenţii mei. Dorim să le creăm cititorilor revistei o idee asupra producţiei actuale de grafică şi ex-libris şi, de asemenea, să le oferim artiştilor tineri posibilitatea de a-şi promova lucrările prin această platformă. La Sint-Niklaas grafica primeşte valoarea pe care o merită.
— Scena plasticii româneşti vă este cunoscută în urma mai multor participări la evenimentele de aici şi a contactului pe care l-aţi avut cu artiştii români.
— În ultimii ani, am participat la mai multe evenimente în România. Amintesc aici de Expoziţia Internaţională de ex-libris George Bacovia – Plumb 1916, care a avut loc la Bacău, în 2016. A fost un eveniment organizat cu mult profesionalism, în urma căruia a rămas un catalog de o înaltă ţinută şi calitate grafică. Calitatea catalogului este importantă, deoarece după încheierea expoziţiei acesta este singurul document care rămâne. Am mai participat la Bienala Internaţională de Gravură Mică de la Timişoara – Graphium 2006, unde am luat Marele Premiu. În 2010, am participat la Tribuna Graphic de la Cluj-Napoca, manifestare realizată de Ovidiu Petca, un grafician ale cărui realizări artistice le apreciez mult. Se cuvine să amintesc aici şi de manifestarea Diplomatic Art organizată la Timişoara de graficianul Ciprian Chirileanu şi de Bienala Internaţională de Gravură Contemporană „Iosif Iser”.
— De 40 de ani sunteţi profesor la Academia Regală de Arte Frumoase din Gent. Ce înseamnă, pentru un artist, să împărtăşească studenţilor cunoştinţele sale?
— Când eram copil, îmi doream să ajung să predau într-o şcoală de artă. Visul acesta s-a înfăptuit 40 de ani mai târziu. În prezent, sunt fericit când sunt invitat să predau la diferite universităţi, sau să conduc ateliere. Am avut privilegiul să fac aceste lucruri în treizeci de universităţi din întreaga lume. Tocmai m-am întors din China, unde am susţinut conferinţe la Universităţile din Dalian şi Taiyuan. A fost o experienţă specială deoarece acolo am intrat în contact cu valori diferite de cele europene, şi cu o cultură variată. Studenţii şi profesorii chinezi au fost extrem de încântaţi să participe la cursurile pe care le-am ţinut şi s-au arătat deschişi la cunoştinţele pe care le-am transmis. De altfel, aceasta este esenţa educaţiei.
— Care este artistul dvs. preferat?
— Evident că, din trecut până în prezent, există o pleiadă întreagă de artişti remarcabili pe care îi apreciez. Există, însă, un artist care a fost mereu preferatul meu; este vorba despre Pierre Alechinsky (n. 1927) care a făcut parte din mişcarea COBRA, cu o viziune apropiată de suprarealism. Am descoperit în creaţia lui o mulţime de „bijuterii”. Din 1950, când s-a mutat la Paris, Alechinsky devine pasionat de gravură; chiar şi în picturile lui, predomină elementul grafic, iar linia joacă un rol important în toate lucrările sale. De asemenea, în lucrările sale există numeroase influenţe chineze, punând accent pe semnificaţia elementelor caligrafice. Ca şi mine, urmăreşte să creeze o punte între Orientul îndepărtat şi arta din Occident. Trebuie să-l amintesc aici şi pe Gerard Gaudaen. I-am admirat mult creaţia şi, în ciuda abordării sale tradiţionale, a continuat să mă inspire în experimentele mele mai moderne.
— Cum influenţează noile tehnologii evoluţia şi răspândirea gravurii?
— Ca artist, trebuie să fii mereu un inovator, un „copil al timpului tău”; este inutil să copiezi stiluri din trecut şi să imiţi alţi artişti. Te impui prin stil şi viziune. Sigur că trebuie să faci apel la tehnologiile contemporane care oferă noi oportunităţi, şi să fii „pe val”. Ca pedagog, trebuie să ştii că educaţia nu înseamnă doar acumularea de cunoştinţe, dar şi o evoluţie continuă şi clădirea unei relaţii cu cei cărora le transmiţi cunoştinţele tale. Cercetarea este importantă şi necesară. Luând în considerare toate aceste elemente, te adaptezi în mod automat la necesităţile şi realităţile contemporane, profitând de avantajele şi multiplele posibilităţi oferite de tehnică.
— Între realitate şi ficţiune, unde v-aţi plasa lucrările?— Ficţiunea începe acolo unde realitatea dispare! Şi invers: când ficţiunea dispare, ea face loc realităţii. La această intersecţie trebuie să căutăm izvorul creaţiei. Un artist nu poate să strălucească decât atunci când ştie să-şi pună în valoare personalitatea. În lucrările pe care le realizez caut întotdeauna să pun în valoare propriul meu univers, care nu are limite. Fiecare zi este o nouă experienţă şi privesc întotdeauna înainte.
— Dacă ar trebui să daţi cinci sfaturi unui colecţionar, care ar fi acestea?
— 1. Colecţionaţi ceea ce vă place, nu ceea ce vă spun alţii că ar trebui să colecţionaţi! 2. Valoare unei opere constă în calitatea ei grafică, nu în preţul plătit pe aceasta! Chiar şi un artist mare poate realiza lucrări minore.3. Încurajaţi-i pe tinerii artişti!4. Lăsaţi-i artistului libertatea de creaţie!5. Rămâneţi conectat la tot ce e nou!
— Care sunt preocupările dvs. plastice actuale?
— Toate proiectele mele artistice sunt la fel de importante. Preocupările mele actuale sunt centrate în jurul ideii de integrare a artei în cadrul clădirilor de utilitate publică, alături de pictură, grafică şi crearea de ex-libris.
Smetlede, Belgia, mai-iunie 2017Interviu realizat de Silvia Suciu