Consiliul
Județean Cluj

România
100

weekly magazine in english,
romanian and italian

FIT 2018 – „o emblemă a Transilvaniei”

FIT 2018 – „o emblemă  a Transilvaniei”

Între un festival şi o frumoasă aniversare, Teatrul „Aureliu Manea” din Turda se prezintă ca o instituție culturală performativă, la concurență cu alte teatre din țară care aspiră la notorietate şi prestigiu în plan profesional. Dorind să ducă „numele Turzii departe (…) ca viața culturală a oraşului nostru să atingă un alt nivel”, primarul municipiului, domnul Cristian Octavian Matei, s-a angajat să susțină demersul tânărului director al teatrului, actorul Cătălin Grigoraş, în vederea organizării unui festival internațional de teatru la Turda. Astfel că, după spusele primarului, FIT a devenit, de la a doua ediție deja, „o emblemă a Transilvaniei (…) un magnet de atragere a turiştilor iubitori de artă dramatică”. O realizare şi o realitate dincolo de orice fetiş, pe care le consemnăm ca atare, obiectiv, fără parti-pris-uri circumstanțiale.
Inițiativa directorului Cătălin Grigoraş se poate spune că se bazează deja pe o tradiție. În timpul directoratului actriței Narcisa Pintea au avut loc câteva ediții ale Festivalului de Teatru şi Arte Performative „Teatru pe Drumul Sării”, care au marcat un progres pe calea afirmării valorilor locale în domeniu, confruntate cu mişcarea teatrală națională. Desigur, deschiderea spre lumea fascinantă a teatrului contemporan are altă amplitudine în actuală conjunctură. La a doua ediție a Festivalului Internațional de Teatru Turda, Cătălin Grigoraş şi-a propus literalmente „să mobileze oraşul cu evenimente culturale majore, cu spectacole ce pot deveni poli de atracție turistică”. Aşa se face că în zilele festivalului (29 iunie-8 iulie 2018), polul de atracție al oraşului a fost spațiul din fața teatrului şi „pietonala”, ambele împodobite sărăbtoreşte cu ghirlande de flori şi statui vivante, maşină de epocă, car alegoric împodobit cu simboluri ale teatrului, costume de epocă etalate ca miraj poetic vestimentar oferit ochiului nesățios să descopere frumosul şi tihna relaxării. Cu alte cuvinte, teatrul şi-a extins pe străzi şi prin alte spații neconvenționale ademenitoarele sale mijloace de seducție. Un evantai de invitații la divertismente artistice, un veritabil Vidago, soluții pentru un loisir citadin.
Palmaresul FIT 2018 conține o salbă de evenimente remarcabile, dificil de ierarhizat valoric din cauza diversității impresionante a formei de manifestare, a stilului, a construcției, a scopului urmărit de realizatori. De la Caragiale la Shakespeare, de la subtilul umor englezesc la şarja neaoşismului, de la commedia dell’arte la limbajul non verbal, toate şi-au găsit loc în cele zece zile de festival. Surprizele n-au întârziat să apară, chiar în cazul unor regizori de la care ştiam la ce să ne aşteptăm, cum este Marcel Țop. De la Teatrul Municipal Baia Mare, el a venit cu o montare personalizată în exces după piesa lui Dejan Dukovski Butoiul cu pulbere. Problemele Estului european țâşnesc violent într-o succesiune de scene conflictuale susținute de Valeriu Doran, Marcel Mârza, Andrei Dinu împreună cu o întreagă echipă dirijată spre expresivitatea realismului şi naturalismului brut, dezbărate de convenționalisme desuete. Umorul şi muzica maramureşeană completează un spectacol de puternic impact asupra publicului. Plăcerea de a-i vedea pe Catrinel Dumitrescu şi Constantin Cotimanis în Totul e relativ de Alan Ayckbourn devine muzică surdinizată a nuanțelor comice tratate cu rigurozitate englezească în montarea de la Teatrul Nottara aparținând lui Felix Alexa. Regizorul se axează exclusiv pe dinamica replicilor şi pe nuanțarea conotațiilor cu efect comic.
Printre „piesele grele” date de spectacole bazate pe text, s-au derulat o serie de spectacole scurte nonverbale, concerte, expoziții şi lansări de carte, acrobații şi teatru atelier. Pe amintita „pietonală” au evoluat actorii turdeni în Origini (program de exerciții scenice coordonat de Cătălin Grigoraş) şi Teatro dei Venti din Italia cu Il Draaago, evoluție pe catalige a artiştilor, ce a evocat apariția spectacolului de bâlci într-o coregrafie ritmată, impresionantă, încă viabilă. În evolutivă legătură cu acest segment preluat din commedia dell’arte, în noua sală studio a teatrului a năvălit însăşi Tinerețea teatrului turdean într-o desfăşurare fulminantă de forțe actoriceşti numită enigmatic TRIX Show, spectacol dinamic fără limite, conceput şi regizat de Mihai Gruia Sandu. Iată un minunat prilej pentru a pune în valoare coeziunea de simțire şi acțiune a unei trupe. Numele actanților prinşi în iureşul jocului trebuie neapărat menționate, mai ales că tot ei (în mare) au interpretat şi incitantul dialog între generații cu titlul Noi nu!, de fapt o dezbatere despre adolescență şi responsabilitate, despre şcoală şi relația profesor-elev (scenariul Andreea Radu, regia Laura Moldovan). Promițătorii, admirabilii tineri actori din TRIX Show, care au făcut de toate şi au vorbit mai puțin, reuşind să fie extrem de expresivi, sunt: George Sfetcu, Miky Paicu, Călin Mihail Roajdă, Valentin Oncu, Ioan Alexandru Savu, Alex Condurat, Maria Salcă, Alexandra Duşa, Raluca Maria Radu, Ioana Repciuc, Ingrid Neacşu.
Teatrul de Nord din Satu Mare a venit la Turda cu o altă montare muzicală din Caragiale (după D’ ale carnavalului de anul trecut) statornicind un stil personal de a-l percepe pe Nenea Iancu, stilul Andrei Mihalache îmbibat în nostalgice cânticele din mahalaua bucureşteană şi nu numai. Regizorul a distribuit în Spiridon pe Szekely Tibor şi în Chiriac pe Sorin Oros, pioni reprezentativi ai jocului cu mărgelele întâmplării.
Deja e clar: specialitatea lui Sorin Misirianțu sunt comedioarele în puține personaje cu priză sigură la public. Deviza lui e limpede: jucăm să ne amuzăm şi să amuzăm. La Turda a venit cu 3 ciudați înnodați, încrâncenați şi debordanți într-o dispută despre artă. Cei trei sunt: Ioan Isaiu, Sorin Misirianțu însuşi şi Şerban Georgevici de la Teatrul de Comedie din Bucureşti. Tabloul din piesa scrisă de Yasmina Reza e doar un pretext pentru exteriorizarea capacităților interpretative ale celor trei… excentrici inofensivi. Pe bulevardul comediei s-a înscris şi marele succes de casă Dragostea durează trei ani de Frederic Beigbeder, de la Teatrul Godot-Cafe din Bucureşti. Amuzanta înscenare, aparținând lui Chris Simion-Mercurian, a adus ropote de aplauze, organizatorii fiind obligați să mai propună o reprezentație în aceeaşi seară ca să facă față solicitărilor publicului. Pe scenă, Tania Popa şi Cristi Iacob cotrobăie cu tact prin labirintul umorului bulevardier, făcându-l suculent şi parcă mai puțin strident, în orice caz natural şi expansiv, într-o învârtejită „megapetrecere de divorț”. „Ziua Shakespeare” a festivalului a oferit un recital Shakespeare de zile mari, susținut de Emil Boroghină la 78 de ani, monumentala montare a teatrului turdean cu Visul unei nopți de vară în regia sever constructivistă semnată de Muriel Manea, Shakespeare’ inception la secțiunea Universități din partea Departamentului de Arte Craiova şi lansarea cărții de sonete Sufletele „Lebedei de pe Avon” de Traian-Marcel Bartoş, alte „sonete închipuite ale lui Shakespeare”.
Un bilanț de festival bogat în manifestări în registre multiple, un total de 65 de spectacole integrale, plus alte evenimente, jucate de 58 de companii de teatru, din care am reuşit să evidențiez doar câteva din cele văzute, fireşte, pe cele mai reuşite. Dar savoarea adevărată a unui festival se poate simți numai în atmosfera pe care o răspândeşte în jurul lui, nu în consemnări ce se vor obiective. De aceea, invitația de a participa la ediția următoare rămâne valabilă pentru orice iubitor de teatru. Ediția FIT 2018 marchează nivelul profesional dobândit în timp de instituția turdeană ce urmează să sărbătorească 70 de ani de la înființare.

Leave a reply

© 2018 Tribuna
design: mvg