Cobor din tren la Gara Bruxelles Noord… Forfotă, lume, agitație… E ora 14:45. Obiectivul meu este să găsesc La Poissonnerie, pe Rue du Progrès nr. 214. În stânga Gării găsesc strada cu pricina: clădiri noi, de sticlă, strălucitoare, oameni în costume închise la culoare care merg grăbiți şi vociferează. Dar numerele indică faptul că nu sunt pe calea cea bună. Mă întorc, trec pe sub pasajul destul de sordid al Gării şi îmi continui drumul pe partea dreaptă. Mă întâmpină un peisaj nou, cu fațadele înguste din cărămidă roşie caracteristice caselor belgiene. Pe stradă, lume diversă: cineva vorbeşte armeneşte, pe terasa unei berării aud nişte cuvinte în italiană, trece o mamă cu un cărucior şi aud – Uite, vrăbiuța!, un bunic cu doi nepoți vorbesc repede în arabă… Un adevărat Turn Babel!
În sfârşit ajung în fața unei vitrine pe care scrie cu litere mari Poissonnerie. Prin cele două uşi de sticlă încerc să ghicesc ce este înăuntru: nişte canapele confortabile, cu perini mari, un colț dintr-o bucătărie, cu oale de inox atârnând pe un perete de faianță, cutii de plastic pline cu dovlecei, mere şi roşii, nişte haine atârnând în ordine pe o rudă de oțel, ca într-un magazin… Mai în spate zăresc doi stâlpi cu aplicații colorate care scot şi mai tare în evidență originalitatea întregului spațiu. În prima secundă, nimic nu mă face să mă gândesc la un spațiu expozițional. Am greşit, a fost primul meu gând. M-am învârtit atât şi nu am ajuns nicăieri. Totuşi, în vitrină este pus afişul!!! Aici ar trebui să fie! îmi spun.
Simt o mână pe umăr şi o voce mă întreabă dacă mă poate ajuta. E Cédric, un francez care stă de câțiva ani la Bruxelles. Îi explic că am venit să văd expoziția „Minorități etnice în cultura vizuală – focus România” şi îl întreb mirată dacă e cumva acolo. Politicos, mă conduce în fața unei case situate cam la 50 de metri de la Poissonnerie, sună şi mi-l prezintă pe Rareş Augustin – un tânăr rubicond, cu un zâmbet larg şi prietenos care mă ia imediat în primire. Ia o cheie şi ne îndreptăm din nou către Poissonnerie. Pe drum îmi spune povestea lui: este din Cluj şi se află la Bruxelles din 2013, fiind secretarul general al unei organizații care oferă servicii pentru tinerii care activează în diferite domenii la Bruxelles. Timpul liber şi-l dedică proiectelor de scenografie şi performance, bazându-se pe construcția identității unei comunități şi pe activism social.
Ajunşi la Poissonnerie, intrăm în spațiul dedicat expoziției, în „camera comorilor” dedicată proiectului „Minorități etnice în cultura vizuală – focus România”. Proiectul inițiat de PostModernism Museum din România aduce în prim plan reflectarea în cultura vizuală a tipologiei minorităților de pe teritoriul României, pe parcursul secolului XX, până la începutul secolului XXI, cât şi aportul acestora la constituirea României Mari. Proiectul de cercetare expus la Bruxelles, derulat în intervalul 1 iulie – 15 octombrie 2016 şi finanțat de Institutul Cultural Român prin programul CentenArt, evocă 100 de ani de la formarea României Mari, punând în discuție conceptele de identitate etnică, diversitate culturală şi naționalitate sub accepțiunea lor artistică din decursul acestei perioade.
Expoziția rezultată în urma cercetării şi organizată la Bruxelles în perioada 20 august-4 octombrie 2016 se structurează pe reprezentările minorităților „vechi”, istorice (evrei, greci, lipoveni, maghiari, turci, tătari, țigani) şi a celor „noi”, de după Revoluția din 1989 (chinezi, englezi, francezi, indieni, libanezi), în cultura vizuală românească. Proiectul vizează şi o componentă de cercetare continuă prin identificarea şi centralizarea fragmentelor de istorie orală recentă (comentarii, mărturii) din partea vizitatorilor, care vor fi integrate ulterior în expunerile viitoare şi în catalogul expoziției. (Cosmin Năsui, inițiatorul proiectului).
Alegerea spațiului La Poissonnerie pentru prezentarea acestui proiect nu a fost deloc întâmplătoare, acesta fiind situat în partea de vest a sectorului Schaerbeek, o zonă locuită de o populație de imigranți: turci, marocani, spanioli, congolezi, asiatici, români etc. Zona este administrată de Asociația ASBL Woninge 123 Logements VZW, propunând soluții concrete crizei locuințelor pentru imigranți: spațiile părăsite de foştii proprietari sunt recuperate şi, contra unei sume modice, sunt puse la dispoziția celor care au nevoie de o locuință. Aceştia se ocupă de întreținerea spațiului şi dezvoltă în paralel proiecte şi evenimente pentru comunitatea din cartier şi din Bruxelles.
La Poissonnerie aparține aceleiaşi Asociații, fiind un spațiu colectiv de viață unde se întâlnesc frecvent locuitorii acestei zone, construind în jurul lui proiecte şi evenimente culturale. Pe lângă evenimentele culturale pe care La Poissonnerie le promovează, în jurul acestui spațiu sunt dezvoltate o serie de programe sociale pentru comunitate. Prezentarea expoziției „Minorități etnice în cultura vizuală – focus România” în această comunitate diversă se datorează faptului că aceasta vorbeşte despre felul în care noi percepem majoritatea şi construcția identității majorității. Cred că foarte multe din problemele cu care ne confruntăm astăzi la nivel social vin dintr-o zonă de falsă uniformitate, care „arde” ca o baie de acid cele mai importante aspecte care țin de identitatea personală şi etnică. Expoziția propusă de Postmodernism Museum aduce o reparație în acest sens, amintind că „majoritatea” este în realitate un compus şi numai în cazul unor generalizări pripite putem considera majoritatea ca fiind omogenă şi având aceleaşi surse şi acelaşi discurs. (Rareş Augustin)
Cea mai mare parte a dezbaterilor contemporane cu privire la multiculturalism se centrează în jurul imigranților, multiculturalismul devenind sinonim cu schimbările sociale şi demografice survenite într-un areal geografic în jurul ideii de migrație. Acesta reflectă pluralitatea din societatea în care trăim, cu toate implicările politice, sociale, lingvistice, etnice şi culturale pe care aceasta le implică. Multiculturalismul înseamnă mai mult decât plurarism demografic, ținând de o seamă de politici sociale şi culturale orientate către grupurile minoritare care formează societatea. Oferind o perspectivă originală asupra unei identități naționale închegate şi totuşi deschise, a unui multiculturalism firesc integrat, proiectul „Minorități etnice în cultura vizuală – focus România” demonstrează că termenul de minoritate (etnică, religioasă etc.) rămâne în continuare de o actualitate sociologică, antropologică, politică şi economică extrem de dificilă în contextul existenței în România actuală a 18 minorități cu reprezentare parlamentară şi a unor negocieri europene de integrare a noilor valuri de imigranți. (Cosmin Năsui)

 

Link: www.postmodernism.ro