Consiliul
Județean Cluj

România
100

Director fondator: Mircea Arman, 2015

Director fondator revista pe suport material: Ioan Slavici, 1884

weekly magazine in english,
romanian and italian

Gândirea contemporană în monografii: Habermas și Ratzinger

Ponderea pe care o dețin Jürgen Habermas, cel mai profilat filosof pe scena lumii de astăzi, și Joseph Ratzinger, cel mai influent teolog din ultimele decenii, sunt binecunoscute. Anvergura lor îi plasează în succesiunea lui Kant, Hegel, Peirce, Husserl, Dewey, Wittgenstein, Heidegger, respectiv Schleiermacher, Rosenzweig, Bultmann, Romano Guardini, Barth, Henri de Lubac. Aproape în orice țară s-au publicat traduceri din opera lor, monografii sau măcar articole.
Profesorul Andrei Marga lansează două monografii elaborate pe parcursul ultimilor cincisprezece ani. Este vorba de monografia filosofică Filosofia lui Habermas (Editura Rao, București, 2017, 672 pagini) și de studiul monografic Absolutul astăzi. Teologia și filosofia lui Joseph Ratzinger, Editura Meteor, București, 2017, 3o4 pagini).
Sunt monografii bazate pe cercetarea întregii opere a lui Habermas și, respectiv, a lui Joseph Ratzinger – Benedict al XVI-lea și a exegezei ce li s-a consacrat. Cercetarea a fost întreprinsă de Andrei Marga în calitate de profesor de istoria filosofiei contemporane. Monografiile se bazează și pe contactele personale pe care autorul le-a avut în timpul pregătirii doctoratului în Germania federală și în anii ce au urmat cu cele două personalități care au urcat necontenit în avanscena culturii contemporane. Pe parcursul anilor, Andrei Marga a publicat traduceri din scrierile celor doi gânditori și studii, precum și o examinare în cadrul gândirii contemporane, mai ales în amplul volum Introducere în filosofia contemporană (Editura Compania, București, 2014).
Considerațiile sale Andrei Marga le-a prezentat, în timp, în cursuri susținute la Universitatea Babeș-Bolyai și la Universitatea din București, precum și în universități și institute de cercetare din afara țării.
Reporter

 

 

Monografia Filosofia lui Habermas (Rao, București, 2017, 672 p.) este o cuprinzătoare monografie filosofică și una din monografiile ample consacrate filosofului pe plan universal. Redăm coperta cărții și un fragment din introducerea lui Andrei Marga la volum.
“Războaiele mondiale şi alunecările în totalitarism din secolul XX nu au fost evenimente oarecare ale lumii moderne. Acestea au pus la încercare filosofiile moştenite. Nu s-a mai putut face filosofie ca înainte. Pe de altă parte, ştiinţele au cunoscut o dezvoltare explozivă, au adus noi perspective asupra omului şi lumii, schimbând, prin intermediul tehnologiilor, mediul înconjurător al vieţii oamenilor. Mai recent, biotehnologiile pun în discuţie chiar înţelegerea de sine consacrată a umanităţii. Puţine dintre filosofiile trecutului au păşit pragul dincoace de aceste experienţe fără să li se poată arăta dependenţa de istoria anterioară şi uzura sau, cel puţin, inadecvarea. Filosofic, nu se poate trăi doar din trecut….
Jürgen Habermas a arătat că ne aflăm dincoace de experienţe cruciale ale umanităţii, la un nou nivel al reflexivităţii, şi a dovedit, prin însăşi opera sa, că mari iniţiative filosofice şi viziuni cuprinzătoare ţin, de asemenea, de timpul nostru…. Nici un filosof al erei moderne nu a fost promotorul atâtor controverse cruciale pentru evoluţia cunoaşterii precum Habermas. El a declanşat noua dezbatere asupra filosofiei foarte influente a lui Heidegger, la începutul anilor ‘50. Habermas l-a secondat pe Adorno în faimoasa „controversă a pozitivismului (Positivismusstreit)” din anii ‘60. În contextul protestelor studenţeşti de la sfârşitul acelor ani, Habermas a lansat acuzator formula „fascismului de stânga (Linksfaschismus)”, care a obligat la delimitări în politicile europene. La începutul anilor ‘70 Habermas a deschis confruntarea cu funcţionalismul lui Luhmann, după ce pusese în mişcare dezbaterea privind hermeneutica filosofică a lui Gadamer. Deja la începutul anilor ‘80, Habermas a lansat critica postmodernismului şi a intrat într-o polemică cu Foucault şi Derrida. Nu peste mult timp el avea să intre în „controversa liberalismului”, avându-i ca oponenţi pe Rorty şi alţi filosofi americani. La mijlocul anilor ‘80, Habermas a provocat „controversa istoricilor (Historikerstreit)” în Germania şi a intrat în confruntarea asupra metafizicii cu Dieter Henrich. Anii următori îl găsesc în fruntea dezbaterilor privind evoluţia democraţiei germane după căderea Zidului de la Berlin şi reunificare. El a rămas în avanposturile disputei privind direcţia de urmat în unificarea europeană, în succesiunea Acordurilor de la Maastricht (1993). O dezbatere cu John Rawls a contribuit la dezvoltarea filosofiei politice de astăzi. La sfârşitul anilor ‘90, Habermas a intrat în polemică cu Peter Sloterdijk asupra tehnologiei genetice. Recent, împreună cu Cardinalul Ratzinger, Habermas a deschis dezbaterea asupra capacităţii statului de drept, democratic, de a-şi genera resursele de motivare a cetăţenilor….
Opera lui Habermas este, mai mult decât opera oricărui savant de la Einstein încoace, o „continuă depăşire a frontierelor”. Mai întâi, această operă este „depăşire a frontierelor abordărilor” profilate în disciplinele pe care Habermas le-a cultivat (economie, psihologie, drept, lingvistică, sociologie, antropologie, filosofie) şi un efort de a aduce la o „convorbire” fructuoasă optici la prima vedere ireconciliabile. Apoi este „depăşire a frontierelor disciplinelor” înseşi şi un efort, cu puţine echivalente, de a realiza acea interdisciplinaritate pretinsă de obiectul însuşi al investigaţiei. Urmează o „depăşire a frontierelor filosofiilor” aflate în concurenţă pe terenul acelor discipline sau în relaţia disciplinelor şi instaurarea unui efectiv dialog al filosofiilor de astăzi. Mai departe este o „depăşire a frontierelor culturale” pentru punerea într-un contact viu şi productiv a tradiţiilor europene cu viguroasele filosofii americane. În sfârşit, este vorba de „depăşirea frontierelor” în relaţia dintre elaborările intelectuale şi acţiunile umane, considerându-le pe primele ca soluţii-tentative la problemele reproducerii culturale a vieţii şi observând „infrastructura” culturală a acţiunilor. Efectele de primă instanţă ale efortului de continuă „depăşire a frontierelor” sunt, neîndoielnic, „stilul ecumenic” al abordărilor şi, desigur, cum s-a spus, <aproape nelimitata influenţă a lui Habermas> asupra desfăşurărilor intelectuale ale epocii” (Din volumul Andrei Marga, Filosofia lui Habermas, Rao, București, 2017).

Leave a reply

© 2020 Tribuna
design: mvg