Consiliul
Județean Cluj

România
100

Director fondator: Mircea Arman, 2015

Director fondator revista pe suport material: Ioan Slavici, 1884

weekly magazine in english,
romanian and italian

Gest și culoare în arta contemporană

Gest și culoare în arta contemporană

Dialog între pensulă și daltă este titlul primei expoziții vernisate la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca (17.06.2020) după perioada de restricții impuse de grija pentru starea de sănătate a concetățenilor noștri, în ultimele trei luni. Pictorul Mircea Popițiu și sculptorul Ioan Șeu au venit la Cluj încărcați cu lucrări noi, în cea mai mare parte, lucrări ce demonstrează modernitatea demersului lor artistic. Este meritul directorului Muzeului de artă Cluj, Lucian Nastasă Kovacs, și a curatorului Florin Gherasim că au reușit să selecteze și să expună pe simeze acele lucrări prin care artiștii dialoghează, realizând împreună o meditație asupra actului creator și asupra condiției artistului într-o lume al cărei prezent pare din ce în ce mai marcat de vizual; o lume în care indivizii năzuiesc spre posibilitatea de a se exprima într-o modalitate creatoare. Lucian Nastasă Kovacs și Florin Gherasim au subliniat în cuvântul lor la vernisaj etapele de creație parcurse de cei doi artiști din Deva, înainte de a fi invitați să expună la Cluj; sensibilitatea față de natură și mediul social, trăirile sufletești intense au concurat la realizarea unor lucrări viguroase și/sau delicate, care au forța de a surprinde și provoca publicul iubitor de artă contemporană.
De altfel, titlul comentariului meu poate sugera o meditație asupra tehnicii folosirii culorii și importanței gestului în arta contemporană. Și nu se poate discuta despre artă la ora actuală fără să amintim câteva repere ale artei gestuale spontane și fără să subliniem rolul pe care îl are culoarea în transmiterea trăirilor artistului și în exprimarea libertății regăsite după secole de căutări în sensul instituirii unui dialog cu publicul. Mai putem aminti că artistul contemporan nu demonstrează și nu arată, ci propune prin arta sa o meditație asupra spațiului și timpului și oferă deschiderea necesară pentru a descoperi starea de spirit a vremurilor și a artistului. Acesta nu mai este preocupat să reproducă realitatea, nici să urmeze moda sau o anumită tehnică de desen sau de folosire a culorii. Mai importantă pare acum transmiterea trăirlor și dialogul cu publicul care este invitat la reflecție, la imersiune în lumea artistului pentru a construi semnificația operei. Aceste considerații pot fi aplicate și lucrărilor care se regăsesc în expoziția recent vernisată la Muzeul de Artă din Cluj.
Ancorat în realitatea contemporană, sculptorul Ioan Șeu demonstrează o tendință spre esențializare, spre reducerea concretului la idee, prin supunerea volumetriei la exigențele pretinse de conceptul asumat de artist în opera sa. Șlefuirea atentă a lemnului combinată cu expunerea materialului neprelucrat și culoare oferă uneori publicului posibilitatea de a vedea, a înțelege și a contribui la semnificația exponatelor din orice unghi ar privi sculpturile lui Ioan Șeu.
Artistul Mircea Popițiu mărturisea recent că preocuparea sa principală a fost aceea de a transmite propriile trăiri relativ la anumite obiecte, fenomene, experiențe, de interacțiunea cu semenii și provocările vieții. Iar ceea ce te izbește la primul contact cu lucrările expuse este forța acestor trăiri exprimată prin gest, culoare și forme.
Tabloul Nocturnă în portul Tomis, de pildă, este acoperit în cea mai mare parte de un roșu stacojiu care aproape îneacă silueta abia sugerată de tușele negre care creionează conturul unei ambarcațiuni trase pe malul mării incendiate de apusul soarelui. Forța copleșitoare a compoziției și a culorii direcționează interpretarea în sensul înțelegerii și asumării puterii pe care o degajă spațiul nemărginit al mării. Cuvintele sunt sărace pentru a descrie atmosfera acestei înserări. Prezentă în toate pânzele expuse, privirea subiectivă diversifică subiectele și tehnicile folosite de artist, al cărui scop pare să fie exprimarea simbolismului enigmatic al realității interioare sau chiar concentrarea minuțioasă, creatoare de atmosferă.
În aproape toate lucrările expuse, spațiul surprinde prin profunzimi create de relațiile dintre culori, fie ele violent contrastante sau de o armonie subtilă. Curajul culorii, energia gestului sunt atent contrabalansate de pânze care surprind prin armonia coloristică, atenta așzare a liniilor și figurilor pentru a utiliza cu maximă eficiență secțiunea de aur a spațiului picturii.
După contemplarea numeroaselor picturi abstracte, de mari dimensiuni, din expoziție, merită menționat atașamentul artistului față de figurativ. Schițate cu negru pe pânza saturată de o singură culoare, seria de nuduri feminine creează o senzație temporală în acord cu intenția sugerată de artist prin titlurile tablourilor. Trei dintre acestea sugerează cele trei momente principale ale unei zile. Primul pare neterminat, asemeni unei magme care abia prinde formă în nuanțe de verde și sugerează trezirea și devenirea formelor in timpul dimineții. Cel de-al doilea se detașează pe fondul portocaliu pal în nuanțe mai închise și marchează deschiderea spre lume și soare din timpul amiezii. Nudul galben lămâi se adună în sine protector și se detașează pe fondul verde care se închide treptat, odată cu venirea serii. Celelalte trei nuduri vorbesc la propriu despre principalele momente din viața unei femei. Tinerețea este marcată de dinamismul figurilor, de bucuria comunicării, de căldura apropierii de semeni, de satisfacția comuniunii. Roșu stacojiu este culoarea aleasă de artist pentru a transmite efervescența acestei perioade faste din viața unei femei.
O altă etapă a vieții este delicat configurată prin conturul corpului feminin pe un fond galben pigmentat cu ușoare nuanțe de verde sau roșu deschis. Neputința este cea care determină poziția corpului femeii, așezată cu intenția vădită de a se odihni și înclinarea capului pe umărul drept a resemnare. Ultimul nud al seriei este greu de încadrat intr-o anume perioadă a vieții. Figura feminină este așezată pe un scaun cu spătar înalt pe care își pune brațele și își sprijină capul îngândurată, abandonându-se așteptării a ceva ce nu poate fi definit, dar care se poate deschide spre nenumărate posibilități de-a lungul unei vieți. În opinia mea, seria de nuduri reprezintă o excelentă meditație asupra vieții femeii prin gest și culoare.
Prin lucrările sale, construite cu o intenționalitate reflexivă, artistul ne propune o lectură deschisă a operei sale și provoacă stări meditative care să ne apropie de opera sa prin angajare în construirea semnificației operei contemplate. Mai menționez că lucrările expuse reprezintă rodul activității creatoare a pictorului Mircea Popițiu din ultimii doi ani: 2019, 2020. Așteptăm cu nerăbdare următoarea ieșire la rampă a artistului.

 

Leave a reply

© 2020 Tribuna
design: mvg