În perioada 12-29 aprilie 2018, Muzeul de Artă Cluj-Napoca a organizat expoziția personală intitulată Glissando, cu lucrări semnate de artistul clujean Radu Şerban. Vernisajul a avut loc miercuri, 18 aprilie 2018, în prezența artistului şi a curatorului expoziției, Mircea Oliv. Din partea muzeului au prezentat Lucian Nastasă-Kovacs, managerul instituției şi Florin Gherasim, muzeograf. Proiectul expozițional este gândit în colaborare cu curatorul Mircea Oliv pentru un parcurs itinerant: Bistrița (Galeria Arcade 24), Târgu Mureş (Galeria Art Nouveau), Cluj-Napoca (Muzeul de Artă Cluj-Napoca) și Bucureşti (Palatul Mogoşoaia).
Radu Șerban s-a născut la data de 11 octombrie 1960. A absolvit, în anul 1987, Universitatea de Artă din București, secția pictură, iar trei ani mai târziu, în 1990, a devenit membru titular al UAP România. În anul 2006 a obținut titlul de doctor în arte vizuale la Universitatea de Artă şi Design din Cluj-Napoca, instituție la care este cadru didactic din 1990, în prezent activând ca profesor universitar la Departamentul Design Textil.
Pe parcursul itinerant al expozițiilor, Glissando aduce laolaltă omul și natura. Lucrările artistului împrumută glasul apei, iar la rândul său, apa, omniprezentă în lucrările acestuia, împrumută glasul și înfățișarea tuturor ființelor și poveștilor reflectate în ea. Apa curge odată cu viața, deopotrivă lin și tumultuos și, aidoma acesteia, ea poartă în sine imaginea fiecărui moment în timp. Glissando, prin propria sa definiție, alunecă de la un sunet la altul – sunetul apei, sunetul naturii, al cosmosului și al vieții înseși. Apa generează moarte, apa generează viață; apa, precum focul, distruge, regenerează, purifică, căci ea este „o flacără udă”. Apa este totodată și un primordial element al genezei. În concepția multor popoare, dar și în Biblie, se susține că omul a fost făurit din lut, adică din apă și pământ, elemente ce făuresc lumea însăși. Astfel, omul devine o miniatură a lumii prin armonizarea apei cu pământul.
Imaginile create de artist transcend spiritul, atingând și înfățișând în același timp materia în cea mai pură formă a sa. Aflați față în față, între privitor și lucrare se produce nu doar o simbioză, ci și o transformare structurală esențială. Elementele vegetale și cele acvatice se intrepătrund atât între ele, cât și cu mediul existent dincolo de suprafața pânzelor. Prin oglindirea lor, departe de cea a lui Narcis, făpturile și întâmplările (ne)istorisite creează o punte de legătură între om, animal și natură, între real și oniric, mundan și necunoscut și, nu în ultimul rând, între privitor și lucrare. În cele din urmă, realitatea artistului se omogenizează cu realitatea privitorului, cel din urmă purtând în sine mai departe experiența trăită.
Apa, leitmotivul expozițional al artistului, devine limbajul expresiv al pictorului. Un limbaj tăcut, surd, ale cărui ecouri pot răsuna doar în memorie. Astfel, acest limbaj folosit, făcând apel la imaginația privitorului, conduce cu gândul la ciclicitatea vieții, a căutărilor și a (re)descoperirilor lăuntrice. Atmosfera lucrărilor, familiară și totuși îndepărtată, este repetitiv redată prin tușele vii, prin culorile juxtapuse, nuanțele atât puternice și pastelate, cât și domolit fuzionate cu griuri calde și reci.
Cu toate acestea însă, Radu Șerban nu relevă întrutotul semnificația lucrărilor sale. Aflată undeva la granița dintre un adevăr poetico-metaforic al serenității și hazardul inevitabil al existenței, semnificația survine odată cu impactul lucrărilor asupra privitorului. Aerul pe care îl degajă expoziția este unul aproape melancolic, exprimat poate prin raportul culoare-nonculoare, prin formele figurative ori poate chiar prin simbolistica simplă și în același timp complexă a ideilor ce dăinuie în spatele pânzelor. Lucrările prezente în cadrul expoziției se adresează fiecărui privitor în parte, făcând apel la puterea de imaginație a acestuia, la puterea de a descifra, de a înțelege și de a putea privi dincolo de ceea ce este vizibil ochiului uman.