Așa cum marile descoperiri arheologice sunt legate de multe ori de întâmplare și de încăpățânarea unui studios avid de cunoaștere, așa s-a întâmplat cu regăsirea unui fond de manuscrise de mai mult de cinci mii de pagini ce conține transcrierea lecțiilor ținute de marele filosof german Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770-1831) la Universitatea din Heidelberg între 1816 și 1818. Descoperirea filosofică a secolului a fost anunțată în 27 octombrie 2022, ne relatează Francesco Di Frischia1.
Totul a început prin publicarea unei monumentale biografii dedicate lui Hegel cu ocazia a 250 de ani de la naștere, în iulie 2020. Klaus Vieweg, în vârstă de 69 de ani, biograful lui Hegel și Profesor emerit al Universității Friedrich Schiller din Jena, cam la 260 de km de Berlin; el, ca un neobosit cercetător, a căutat tot ce poate fi legat de personalitatea lui Hegel, a noutăților ce privesc viața și opera filosofului german despre care se credea că s-a spus și s-a scris tot.
Biograful a vizitat de multe ori arhivele și a reparcurs etapele principale ale vieții și ale carierei lui Hegel care l-au făcut să devină filosoful de faimă internațională din vremea afirmării capitalei Berlin, când pentru a-l putea asculta, studenții veneau din toată Europa, așa cum fac azi tinerii pentru a participa la concertele celor mai faimoși rockstar. Rezultatul este o biografie de 900 de pagini, care în Germania este deja la a treia ediție cu Beck și este în pregătire ediția în engleză la Stanford University Press: ediția în italiană va fi publicată în 2024 de către Bibliopolis cu Academia Vivarium Novum2.
Cîteva luni după aceea, în plină pandemie, Vieweg primește o scrisoare de la Dr. Willi Ferdinand Becker din Bonn: care îi spune că lectura biografiei i-a plăcut mult, fapt pentru care îi trimite un studiu de-al său din 1985, intitulat „Hegel și Bonn”, în care se făcea trimitere la un document lăsat în biblioteca Episcopiei din Munchen și Freising aparținând lui Karl Joseph Hieronymus Windischmann (1775-1839), un teolog și filosof pe care Hegel l-a întâlnit la Bonn și cu care a avut un schimb epistolar. În studiul lui Becker se face trimitere la o însemnare prezentă în text referitoare la transcrierea cursurilor lui Hegel, care n-au mai fost examinate până atunci. Dar cum este posibil că niciun filosof nu s-a mai interesat de ele și să meargă imediat să vadă despre ce este vorba? Răspunsul este mai simplu decât s-ar putea crede: Becker și-a publicat articolul într-o revistă de studii istorice și probabil niciun filosof nu a citit despre documentele de care vorbea Windischmann.
Să ne întoarcem puțin în urmă, ne spune Francesco Di Frischia: până și fii lui Hegel, Karl și Immanuel, care au căutat manuscrisele lui Friedrich Wilhelm Carové, primul asistent al lui Hegel la Heidelberg, autor al unor opere poetice, literare, juridice și politice relevante nu știau unde se află. Cercetarea, însă, s-a concentrat pe documentele aflate la Frankfurt, adică într-un loc greșit, așa cum s-a găsit scris într-o scrisoare din 19 septembrie 1870. Manuscrisele lui Carové, de fapt, erau la Munchen…
După ce a citit semnalarea pe care a făcut-o Becker, Vieweg s-a bucurat, deoarece intuiția sa îi spune că este nevoie să fie controlat acel material. Dar în acel timp era pandemia, și arhivele Episcopiei din Munchen și Freising sunt închise. „I-am scris imediat directorului Arhivelor, își amintește cel care și-a dedicat viața studierii operei lui Hegel. Mi-au spus că Arhivele sunt închise și pentru că în acel timp se făceau lucrări de restructurare. Toate acestea l-au împiedicat pentru doi ani să poată vedea acele manuscrise. În sinea mea eram sigur că era vorba de ceva foarte important: manuscrisele lui Carové, care de altfel sunt citatate în corespondența dintre Hegel și Windischmann. Trebuia să merg urgent la Munchen, dar nu era posibil”.
Reconstrucția a fost făcută de același Vieweg, scrie Francesco Di Frischia, în 4 mai în cursul unei Sesiuni de comunicări la Universitatea din Roma Trei. Vieweg pleacă de la Jena la Munchen cu mașina în 29 iunie 2022. „Primul manuscris pe care l-am văzut era despre Filosofia spiritului. M-a cuprins o bucurie imensă: o descoperire de acest fel, poate, se face o singură dată în viață, precizează studiosul german. Nu puteam să cred. M-am gândit imediat că mi-ar fi plăcut să găsesc acele documente înainte, de exemplu în timpul celor cinci ani de cercetări pe care până în 2018 le-am dedicat scrierii biografiei lui Hegel. După aceea, normal, l-am avizat pe directorul Arhivelor”.
A doua călătorie la Munchen am făcut-o două luni după aceea, în 18 august. „Îmi imaginam că vom descoperi multe alte documente importante, de aceea am mers împreună cu doctorandul meu Johannes Korngiebel, care m-a ajutat, își amintește Vieweg, și care a fost primul martor al regăsirii a aproximativ 4500 de pagini din manuscrisele lui Carové”. Prețioasele documente aflate în proprietatea Episcopiei de Munchen și Freising pentru aproape 200 de ani au fost uitate în niște banale cutii în Arhive.
De ce nimeni nu s-a interesat până atunci? O anecdotă povestită de Vieweg ne face să înțelegem această enigmă: „În Schedariul Arhivelor am găsit vocea: „Fenomenologia după Heyl”. A fost în mod sigur o eroare de catalogare, explică expertul din Jena, trebuia să se scrie, după Hegel. În mod fericit pentru mine, a fost comisă această eroare, altfel sunt sigur că alții ar fi ajuns să cunoască aceste documente cu mult înainte. Emoția descoperirii reiese și din cuvintele profesoarei Francesca Iannelli, profesoară de estetică la Universitatea Roma Trei, membru al echipei de experți care lucrează cu manuscrisele: „Atunci când Klaus Vieweg, vara trecută, mi-a scris de regăsirea documentelor am fost uimită. Am colaborat încă din anii ‘90 în Germania cu Annemarie Gethmann-Siefert, una dintre cele mai cunoscute cercetătoare ale operei lui Hegel, care a participat le ediția izvoarelor esteticii hegeliene și post-hegeliene: m-am bucurat foarte mult. M-am gândit că pentru două secole acele documente au rămas învăluite de mister și în sfârșit se putea face lumină asupra conținutului lor, care va fi în măsură să deschidă noi și prețioase prospective de cercetare ale operei marelui filosof german”.
Filosoful-detectiv este atât de fericit pe cât de uimit: din întâmplare a descoperit un tezaur, dar pentru a-l identifica și a-i data conținutul are nevoie de o întreagă echipă, în care sunt implicați profesori și cercetători italieni, care în ultimele decenii s-au impus datorită studiilor inovative pe care le-au realizat având ca argument idealismul german. Cei care i-au coordonat sunt Vieweg și Christian Illies (Universitatea din Bamberg), care s-au pus pe lucru imediat. Tezaurul conține manuscrisele despre Logica și Metafisica. Despre Filosofia naturii sau Filosofia spiritului, despre Estetica și despre Istoria filosofiei.
Pentru a fi mai siguri că este vorba de documente originale, a fost efectuată o probă de autenticitate a caligrafiei lui Carové. După aceea s-a trecut la indentificarea și datarea manuscriselor și acum începe transcrierea textelor pentru a putea realiza o ediție critică. Având în vedere acest imens material au fost stabilite patru grupuri de cercetare: cel din Jena, coordonat de Vieweg, căruia i s-a alăturat cercetătorul Johannes Brauer care se ocupă de manuscrisele despre Logică și Metafisică, Enciclopedia și Filosofia spiritului; cel din Bamberg și cel al Universității Federico II din Napoli, coordonat de Christian Illies împreună cu cercetătoarea Federica Pitillo, care se ocupă de Filosofia naturii dintre aniii 1816-1817 și 1818; apoi acela de la Ateneul din Roma Trei coordonat de Francesca Iannelli împreună cu cercetătorul Gabriele Schimmenti, care se ocupă de manuscrisul Esteticii din 1818; acela al lui Bamberg coordonat de Marco Fuchs cu cercetătorul Matthias Scherbaum, despre Istoria filosofiei. Fiecare cercetător va petrece în medie circa 6-8 ore pe zi cu examinarea documentelor. Este vorba de o muncă costisitoare, care poate cere până la 4 sau 5 ani pentru a putea ajunge la o ediție critică a transcrierii complete a manuscriselor.
Documentul cel mai așteptat care va fi tradus de către network-ul „Hegel Art Net” este probabil acela pe care cercetătorii au sperat dintotdeauna să-l găsească: adică textul care repropune în mod integral primul curs ținut de Hegel în semestrul de vară din anul 1818 despre Estetică, despre care pentru mai mult de 200 de ani nu se mai avea nicio știre. În particular acest manuscris, de mai mult de 600 de pagini, este redactat cu o caligrafie ce poate fi descifrată, precizează profesoara Iannelli, dar dificil de transcris deoarece cer acronimii și prescrutări care cer mult timp pentru a fi clarificate în mod definitiv. Conținuturile sunt extrem de semnificative ca să putem evalua evoluția esteticii hegeliene în integralitatea ei. În acest caz, o importanță majoră trebuie dată și valorii pe care Hegel a atribuit-o artistului ca seismograf al epocii sale. Și arta italiană, înaintea succesivelor călătorii artistice pe care Hegel le-a făcut în Italia, a fost pe deplin apreciată de filosoful german.
Ajunși la acest punct al relatării noastre menționăm afirmațiile lui Vieweg și a profesoarei Iannelli:
„Fără niciun dubiu, la sfârșitul acestui lung studiu, va fi necesar să reconsiderăm întregul sistem filosofic al lui Hegel, la lumina datelor noi conținute în aceste manuscrise. Regăsirea lor constituie o descoperire importantă și pentru a putea reflecta asupra modalităților comunicative și pedagogice ale lui Hegel.
Numeroasele cursuri ținute de Hegel la Heidelberg reprezintă de fapt debutul său ca Profesor făcând apel la o inedită formă de transmitere a cunoașterii”.
La expunerea orală din Aulă, sau de multe ori chiar dictată studenților, așa cum a fost cazul Esteticii, este văzută confruntarea directă a lui Hegel cu studenții săi (în așa numitul Conservatorium), ca o intermediere clarificatoare a lui Carové (în Repetitorium, gestionată de acesta din urmă ca asistent), pentru a da consistență învățăturii dialogice, mai puțin folosită de alții în acea vreme. Practic Carové avea misiunea deloc ușoară, de a face tot ce era posibil pentru a face înțeleasă filosofia lui Hegel de către tinerii studenți de la Heidelberg.
Nu putem trece cu vederea, conclude Francesco Di Frischia, că un concept care apare repetat de mai multe ori în manuscrise este acela de libertate, a celei politice și a celei artistice, o temă incredibil de actuală și în zilele noastre. Poate tocmai de aceea Hegel este considerat și azi ca fiind cel mai important filosof modern, apărător al puterii rațiunii și al libertății.

 

 

Note
1 Francesco Di Frischia, Hegel, Ereditatea regăsită în Lettura (Corriere della sera) din 21 mai 2023.
2 Ivi, Lettura.