Corneliu O. Rodeanu
Drumul către coperta patru
Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2020

 

 

Drumul către coperta patru este volumul de debut al lui Corneliu O. Rodeanu; un volum de versuri care reflectă o ascensiune a autorului pe un drum al poeziei. Poezia fiind, în genere, un drum pe care pornim și nu știm unde ajungem. Corneliu O. Rodeanu a ajuns să meargă pe această cale a poeziei mai demult, luptându-se cu tot felul de neajunsuri, nemulțumit, ironic și autoironic, dar totuși și foarte sentimental. L-am cunoscut într-o perioadă a vieții sale când era mereu în preajma lui Ciprian Chirvasiu, un om și o personalitate care l-a ajutat foarte mult să-și deslușească propriul talent, un mentor. În același timp, prin spirit, prin atitudine, prin poezie, este un reprezentant al boemei bucureștene. A frecventat cenaclul de poezie al Claudiei Minela, dar și Boema 33, condus de poetul Daniel Vorona, cunoscut pentru spiritul său non-conformist. La Boema 33, Corneliu O. Rodeanu a ajuns să cunoască pe celebrul Iacob Voichițoniu, de exemplu, dar și pe alți boemi ai locului. Cu timpul, a devenit un membru activ al Cenaclului 9, unde a recitat poemele sale alături de poeți precum Adrian Suciu, Ciprian Chirvasiu, Tudor Voicu, Violeta Anciu, Simona Toma, Adrian Cîrstea și mulți alții, un spațiu cunoscut pentru libertatea sa în ale expresiei. Caracteristica poeziei lui este, credem, faptul că fiecare poem al său reunește un soi de potpuriu de imagini care par a o lua fiecare pe calea sa, totuși ele se reunesc într-un fel de întreg, pentru că și Cornel este un tâmplar și cioplind în lemn ajunge cumva să îi dea suflet. De altfel, lemnul, ca metaforă și instrument poetic este destul de răspândit în poezia sa. Regretele nu prea își au locul în cartea lui, mai degrabă un fel de sentiment al pustiului foarte acut: în optzeci și una de zile eu voi fi o poză la ziar/ dar nimeni nu va ști cât de sus/ săream/ un balon de săpun era tot ce făceam. Sau pe roți se duc toate/ mirese băutură copii/ scrisori și trupuri fără cuvinte/ vreau un pahar pentru câinele meu/ să bem până la halta/ unde au ajuns doar roțile/ la capăt am să port eu zgarda/ iar câinele va plăti nota. Același sentiment și în poemul despre un nimeni oarecare – din bun simț nu a mâncat prea mult din pensie,/ a cedat locul celor tineri/ care încă nu știau cât de nimeni sunt și ei./ un nimeni trăiește ca oricine:/ cât o liniuță între doi ani oarecare.
Poemele din cartea sa răsar firești din faptul divers, din simple constatări asupra vieții, raportări la bătrâni și la tradiție, nunți pline de tristețe (unde florile miros a mort), o plasare intenționată în temporalitate și în trecător (Cornel declară în alt poem că nu este de acord cu ceea ce cred șamanii, și anume că timpul nu există). Pe de altă parte, crede el, pe drep cuvânt, poezia nu-ți plătește facturile și nu îndepărtează creditorii. În poemul cum ar fi să mor sub greutatea mea citim: de moarte să citim mai târziu/ să liniștim o dată tăcerea/ cu schije de suflet zbanghiu/ batem tardiv în fereastră/ dar ușa ce se deschide/ nu-i decât un capac de sicriu. Mi-am adus aminte citind acest poem de o întâmplare cu un capac de sicriu. Ceea ce vreau să spun însă, revenind la titlul cărții e că acest „capac de sicriu” poate fi și el socotit tot un fel de „coperta patru”. Ca să mă leg și de aspectul formei poezie sale, fiind oarecum un adept al trecutului și al nostalgiei, Cornel nu este la fel de tradiționalist în ceea ce privește topica, ori semnele de punctuație. Putem întâlni astfel poeme cu virgulă după titlu, ori un punct plasat unde te aștepți mai puțin, exclamări retorice, ori piruete ironice, poemele lungi, ori simple notații concentrate ale unor stări. Dar așa cum ne spune tot Corneliu O. Rodeanu: despre neștiutele lucruri tăcerea e singura vorbă,v/iar despre cele știute, tăcerea e ultimul cuvânt/ așadar să bârfim în rugăciune despre ceea ce nu vrem să știm.
Întâmpin cu bucurie acest volum, care s-a lăsat destul de mult așteptat, dar care acum se vădește a-și merita pe deplin așteptarea. Autorul său nu s-a grăbit și acest lucru e încă o dovadă că pe drumul său este ancorat în temeinicie. Îl felicit pe Corneliu O. Rodeanu pentru debut!