Consiliul
Județean Cluj

România
100

Director fondator: Mircea Arman, 2015

Director fondator revista pe suport material: Ioan Slavici, 1884

weekly magazine in english,
romanian and italian

„Industria morții”: Papa Francisc despre traficanții de arme și cauzele celui De-al III-lea Război Mondial

Senior Register correspondent  Victor Gaetan is an award-winning international correspondent and a contributor to Foreign Affairs magazine.

 

Analiza știrii: În unele afirmații care amintesc de avertismentul preşedintelui Eisenhower în privința confluenței intereselor militare cu cele economice, Sfântul Părinte a atras în mod repetat atenția asupra celor ce profită de pe urma conflictului.

Vatican: Confruntat cu violențele cataclismice din Orientul Mijlociu, pe care le numeşte un „al III-lea război mondial pas cu pas”, Papa Francisc nu s-a sfiit să sugereze o cauză majoră a acestui conflict internațional mortal: interesul economic.

În fața unor ascultători ce diferă de la elevi de şcoală generală italieni şi până la Congresul SUA, Sfântul Părinte declară că traficanții de arme sunt cei care alimentează războiul în vederea profitului.

Răspunzând unei întrebări venite de la o fetiță care vizita Vaticanul în primăvara anului trecut împreună cu alți tineri, Papa Francisc a declarat: „E foarte serios. Unii oameni puternici îşi câştigă existența din producția de arme şi le vând unei țări care le foloseşte împotriva altei țări… Este industria morții, lăcomia care ne face rău tuturora, dorința de a avea bani.” El a continuat: „Sistemul economic gravitează în jurul banilor şi nu în jurul bărbaților, femeilor… Astfel că războiul se poartă pentru a apăra banii. De aceea unii oameni nu vor pace: lor le ies bani din război, cu toate că războaiele aduc bani cu prețul vieții, educației, sănătății.”

Papa Francisc a reiterat acelaşi punct de vedere în fața Congresului SUA: „Aici trebuie să ne întrebăm: de ce se vând arme mortale unora care plănuiesc să aducă suferințe de nedescris societăților şi indivizilor? Din păcate răspunsul, cum ştim cu toții, este: pur şi simplu pentru bani; bani îmbibați cu sânge adesea nevinovat. În fața acestei tăceri ruşinoase şi culpabile este datoria noastră să înfruntăm problema şi să oprim comerțul cu arme.”

Şi în timpul slujbei zilnice din capela reşedinței sale din casa de oaspeți în St. Martha, de acum două luni, Papa a reiterat: „Ce va rămâne după acest război, în mijlocul căruia trăim acum? Ruine, mii de copii rămaşi fără educație, atâtea şi atâtea victime inocente; şi enorm de mulți bani în buzunarele comercianților de arme.” El a continuat: „Un război poate fi justificat, ca să spunem aşa, prin multe, multe motive, dar când întreaga lume este în război, cum este astăzi – chiar pic cu pic, cum este el – puțin aici, puțin dincolo, şi cam peste tot, nu există justificare. Iar Dumnezeu plânge. Isus plânge.”

Să formuleze Sfântul Părinte un truism vag? Ori convingerile sale se relaționează direct cu situația agitată din Orientul Mijlociu? Să explorăm cum se aliniază analiza Papei Francisc cu tragedia care se desfăşoară în acea regiune.

Înarmarea Orientului Mijlociu
Conform principalului analist al cheltuielilor de apărare, Institutul Internațional de Cercetare asupra Păcii din Stockholm, Statele Unite sunt cel mai mare comerciant de arme din lume, livrând 56% din toate armele care se vând pe plan internațional. Statele Unite au furnizat 47% din armele din Orientul Mijlociu în 2014, ultimul an pentru care s-au publicat cifre. Deci nu e de mirare că Sfântul Părinte a avut cuvinte aspre la adresa Congresului în privința vânzărilor de arme.

Mai mult de atât, e bine ştiut că arme şi vehicule americane care au fost capturate de la forțele irakiene sau abandonate de acestea se găsesc în dotarea Statului Islamic – ceea ce înseamnă că Statele Unite a aprovizionat în mod indirect teroriştii. Probabil prea puțină lume îşi dă seama că vânzările de arme sub preşedenția lui Barack Obama s-au accelerat în mod dramatic: în primii cinci ani ai administrației Obama, vânzările totale de arme au depăşit cifra din administrația de opt ani a lui Bush cu 30 de miliarde de dolari.

Într-o foarte incitantă analiză, William Hartung, reputatul expert în armament, scrie: „Majoritatea vânzărilor de arme din administrație Obama au mers spre Orientul Mijlociu şi Golful Persic, în frumtea grupului de cumpărători fiind Arabia Saudită cu 46 de miliarde de dolari din noi contracte. Acest fapt este foarte deranjant, având în vedere şirul complex de conflicte ce devastează regiunea.”

Arabia Saudită şi-a crescut cheltuielile pe arme în 2014 mai mult decât orice altă țară din lume. Ea a cheltuit 81 de miliarde de dolari pe arme, 10% din veniturile sale – un procentaj mai mare decât orice altă țară cu excepția Omanului. Cel mai mare vânzător de arme către Arabia Saudită a fost Regatul Unit, furnizând 36% din stocul său realizat între 2010-2014, urmată imediat de Statele Unite, care a asigurat 35% din achizițiile regatului saudit.
Război împotriva civililor din Yemen
Regatul Arabiei Saudite are 28 de milioane de locuitori. Ce face el cu atâtea arme?

Un lucru e clar: în 2015 el a declarat un război agresiv împotriva vecinului său din sud, Yemen, o țară relativ tolerantă în privința respectului de bază al libertății religioase. Sfântul Scaun are relații diplomatice cu Yemen-ul din 1998. În schimb, Sfântul Scaun nu a avut niciodată relații diplomatice cu Arabia Saudită, stat creat în 1935, în general fiindcă ea refuză să permită libertatea religioasă. Chiar şi în ziua de astăzi, în Arabia Saudită este ilegal să ai o Biblie, sau să te rogi împreună cu alții în propria locuință.

Războiul Arabiei Saudite cu Yemen-ul a inclus lansarea de bombe anti-personal şi a altor tipuri de muniție în masă asupra populației civile, inclusiv asupra unor şcoli şi clinici medicale.

Radio Vatican a subliniat impactul mortal al acestui conflict asupra copiilor yemeniți, revelând luna trecută că mai mult de 1 milion de copii din păturile sărace sunt înfometați.

În mod tragic, Arabia Saudită a continuat aceste atacuri aeriene, care depindeau în mare măsură de ajutorul logistic al Marii Britanii şi SUA. Printre locațiile lovite de atacurile aeriene saudite se află şi o biserică catolică din Yemen-ul de Sud, una din puținele existente în țară.

Părintele iezuit Samir Khalil Samir spune, într-un eseu recent intitulat Arabia Saudită şi Iranul se bat pentru dominația lumii islamice, publicat de AsiaNews, că agresiunea Arabiei Saudite împotriva Yemenului este o manifestare a războiului religios în curs de extindere între musulmanii suniți, conduşi de Arabia Saudită, şi şiiți, o ramură minoritară a Islamului, majoritară în doar patru țări: Iran, Irak, Bahrein şi Azerbaidjan.

Circa 47% din populația Yemenului este şiită sau musulmani Zaidi, o ramură a şiiților.

Părintele Samir, un renumit cărturar al Islamului, consideră şiiții ca fiind „mai liberali în gândire, atât din punct de vedere intelectual cât şi critic.” El explică că imamii şiiți studiază filosofia, istoria şi ştiința antică, de exemplu, pe când imamii suniți memorează Coranul şi resping cărțile „necredincioşilor”.

În timpul unei vizite recente la Washington, Părintele Samir a declarat pentru Register că Arabia Saudită „promovează agresiv o dogmă fundamentalistă intolerantă, Wahabbismul, care respinge ideea că Coranul poate fi interpretat de-a lungul timpului prin argumente raționale – în ciuda unui spirit de pluralism care a existat în lumea islamică între 1860 şi 1950, care a dus la toleranță religioasă. „Ideologia Wahabbi este baza operării în Arabia Saudită a unei [legi] sharia brutale, sub care decapitările, răstignirile, uciderea cu pietre şi alte tipuri de execuție publică au devenit rutină,” a spus Părintele Samir.

Execuția politică din 2 ianuarie a unui cetățean saudit care era ayatollah şiit a fost cea care a dus la ruptura diplomatică dintre Arabia Saudită şi Iran.

Preotul iezuit a declarat publicației noastre că Arabia Saudită îşi propagă ideologia prin intermediul banilor: ea finanțează moschei, imami şi şcoli Whabbite (madrassa) în întreaga lume, fapt pentru care fundamentalismul sunit e în creştere în țări ca Malayesia, Indonezia şi Filipine, unde extremismul este un lucru nou.

Arabia Saudită a ridicat mai mult de 1000 de moschei în lume, care promovează Wahabbismul. Regatul plănuieşte să ridice circa 200 de moschei în Germania, unde au sosit aproximativ 1 milion de refugiați musulmani în 2015.
Wahabbismul are ca țintă creştinii
Conform Părintelui Samir, fundamentalismul Wahabbi este cel care hrăneşte radicalismul Statului Islamic; el explică, de asemeni, că grupul terorist era, inițial, o mişcare anti-şiită.

Alți experți confirmă legătura dintre Wahabbism şi intenția de a elimina creştinismul din Orientul Mijlociu.

Abbas Kadhim, preşedintele Institutului de Studii Şiite şi fellow la Facultatea de Înalte Studii Internaționale de la Universitatea Johns Hopkins, ne-a declarat: „Adepții Wahabbi au finanțat, în timpul conflictului din Irak, anumite elemente insurgente să ucidă creştini. Wahabbiții au văzut în Irak şi Siria o ocazie să elimine creştinii din zonă.”

Cum pot Statele Unite considera Arabia Saudită un aliat apropiat, când ea exportă islamismul radical şi o intoleranță criminală față de creştini? E o întrebare pusă tot mai insistent.

La o audiere din Comisia de Război a Camerei Reprezentanților privind evoluția extremismului islamic, cel puțin un membru al Congresului a atras atenția asupra rolului Arabiei Saudite în propagarea Wahabbismului.

Chuck Hagel, fost secretar al Departamentului de Apărare, a declarat la consiliul NATO luna trecută că Casa albă nu şi-a selectat corect prioritățile în Orientul Mijlociu. El a arătat că preşedintele Obama a „paralizat” politicile în jurul scopului de a-l înlătura pe preşedintele Bashar al-Assad, pe când problema reală a securității naționale a fost şi rămâne Statul Islamic. Hagel a fost unul dintre primii lideri ai națiunii care a subliniat pericolul deosebit pe care l-a reprezentat această grupare în 2014, numindu-l „o amenințare iminentă asupra tuturor intereselor din regiune.”

„Assad nu a fost niciodată inamicul nostru,” a spus Hagel foarte limpede. El a declarat pe site-ul al-Monitor.com că a aduce stabilitate în Siria cere o colaborare a Statelor Unite cu Arabia Saudită, Iran şi Rusia – un scenariu greu de imaginat în acest moment.
Critici asupra abordării SUA
Papa Francisc nu pronunță nume când se referă la arme şi nici nu specifică anumite tranzacții cu arme care alimentează războiul. Cu toate acestea, catolicii din Orientul Mijlociu sunt într-un virtual consens în privința influenței negative a implicării militare a SUA în regiune.

Unul din oficialii Caritas în Liban a fost uluit când a povestit: „Am avut un grup de ziarişti americani catolici în vizită. Pur şi simplu nu au putut înțelege câtă lume spune că Daesh [numele arab al ISIS] a fost înarmat de armata americană”. Chiar şi o călugăriță dintr-o tabără de refugiați a spus acelaşi lucru. E un lucru arhicunoscut aici, dar şocant pentru americani.”

Preşedintele republican Dwight Eisenhower a avertizat şi el, într-o alocuțiune notorie, în legătură cu armele şi interesul național. El a creat expresia „complex militar-industrial” în cuvântarea de rămas-bun din ianuarie 1961, pentru a descrie puterea crescândă a celor două interese: industria de armament şi instituția militară americană.

Ca general cu cinci stele în armata americană care a ajutat la câştigarea celui de-al II-lea război mondial, Eisenhower evident admira armata, dar era îngrijorat în privința riscului potențial al unei confluențe dintre aceste două puteri spre subminarea democrației.

Eisenhower spunea: „Fuziunea unui enorm aparat militar cu o mare industrie producătoare de armament este nouă în experiența americană. Influența totală – economică, politică, chiar spirituală – se resimte în fiecare oraş, fiecare clădire de stat, fiecare birou al administrației federale… În consiliile de guvernare trebuie să ne păzim de acapararea unei influențe nelegitime, fie dorită ori nedorită, exercitată de complexul militar-industrial. Potențialul creşterii dezastruoase a unei puteri prost plasate există şi va persista.”

(Victor Gaetan este colaborator al Washington Post și al Foreign Affairs )

Traducere din limba engleză de
Cristina Tătaru

Leave a reply

© 2020 Tribuna
design: mvg