Consiliul
Județean Cluj

România
100

weekly magazine in english,
romanian and italian

Insomnie, posibil infarct

 

Insomnie, posibil infarct

Si dedica al poeta ed ermeneuta Giovanni Zamponi

Te-ai trezit încă viu la Roma sub luna
gravidă a calendarului iulian sau gregorian
să străbați peninsula de la o mare la
alta, țelul tău a fost purgatorial, insomnie,
infarct, Adriatica era la ea acasă, tu nu,
ea era calm-azurie, tu erai feripriv, între
două atentate și după două cutremure același
rol de compoziție și protocol perpetuu,
după ce-ai traversat zeci de tunele săpate-n
inima colinelor și munților, apeninicul masiv
Gran Sasso, așteptat de thaumaturgul din
Smerillo, apostolul Ioan discipol al divinului
Alighieri, recitator pe de rost al miilor de
versuri din Divina…slujba din acea
binecuvântată duminică de 18 decembrie
încoronând-o prin ultimul Cânt -XXXIII-
din Paradis:
Fecioară mamă, a Fiului tău Fiică…”
………………………………………………………………….
Iubirea ce urnește și soarele și stelele

Insonnia, possibile infarto

Se dedică poetului și hermeneutului
Giovanni Zamponi

Ti sei svegliato ancora vivo sotto la luna
gravida dell’inverno giuliano o gregoriano
a percorrere la penisola da un mare all’altro,
la meta è stata purgatoriale, insonnia
infarto, l’Adriatico era di casa sua, tu no, egli
era calmo-azzurro, tu avevvi il ferro basso,
tra due attentati e dopo due terremoti lo stesso
ruolo di finzione e perpetuo protocollo,
dopo aver attraversato decine di gallerie
scavate nel cuor delle colline e dei monti,
l’appenninico massiccio Gran Sasso, atteso
dal taumaturgo di Smerillo, l’apostolo Giovanni
discepolo del divino Alighieri, recitatore
a memoria di migliaia di versi della Divina…
incoronando la messa di quella benedetta
domenica dell’ultimo Canto- XXXIII-
del Paradiso:
“Oh, madre vergine figlia del tuo figlio”
………………………………………………………………………
“L’amor che muove il sol e l’altre stelle.”

Cinci distihuri

Ești o zeitate care se distruge pe sine
sau un nimic care se nimicește pe sine.

Cei din vechime credeau că bucuria iubirii
sau joi d’amor este singurul obiect al poeziei.

Poezia își stăpânește obiectul fără a-l cunoaște,
filosofia își cunoaște obiectul fără a-l stăpâni.

Mori de bucuria a ceea ce nu poate fi stăpânit,
trăiești stăpân pe ceea ce nu poate oferi bucurie…

Cel ce stăpânește irealitatea cea mai intensă,
va dezlănțui realitatea iadului ce-l va strivi….

Cinque distici

Sei una deità che stermina se stessa
oppure un niente che annienta se stesso.

Gli antichi credevano che la gioia dell’amore
oppure joi d’amor è il solo oggetto della poesia.

La poesia s’impossessa del suo oggetto
ignorandolo,
la filosofia conosce l’oggetto senza impossessarne.

Muoi dalla gioia di ciò che non può essere
posseduto,
vivi in posesso di ciò che non può offrire gioia.

Quello che s’imposessa della più intensa irrealtà,
va scatenare la realtà dell’inferno che lo
schiaccerà.

Evagatio mentis

Fuga sufletului de confruntarea cu sine
și trecerea anxioasă din nălucire-n nălucire,

flecăreala zadarnică despre sine, sete
neostoită de a vedea doar de dragul ispitei,

zbucium peren precum cel al talazurilor mării
negându-se unui țel, neputința chinuitoare
de ritm, armonie în a vesti deschiderea cerurilor,
pradă păcatelor, vegetală, tulbure melancolie.

Evagatio mentis

Fuga dell’anima dal confronto con sé,
ansioso avvicendarsi di vaneggiamenti,

chiaccherìo sterile su di sé, inesausta sete
di vedere solo per amore della tentazione,

perenne contorcersi pari ai frangenti
del mare, negadosi ad una meta,

tormentosa impotenza di ritmo ed armonia
nel presagire l’apertura dei cieli, in preda
ai peccati, vegetale, torbida malinconia.

Cercel de perlă

Oh, Manon, te rog să-ți lipești urechea
cu cercel de perlă de coronarele mele
croșetate din bisturiu, îmi deschizi doar
puțin pieptul ca pe o carte pe care toți
s-au abținut și s-or abține s-o citească
cruțându-mi intimitatea arderii pe rug.

Inima n-ai cum s-o auzi, palpitul ei e încă
oprit ca ceasul din filmul acela de Bergman,
zace pe masa chirurgului lângă electrozi…

Arde-ți veșmintele la polul nord al morgii
și-ntinde-te lângă mine, roagă-te pentru
mine și citește-mă, bate tu în locul inimii mele
cât timp sunt plecat, poate fără întoarcere,
fii tu cronica vieții și cărții mele, fii tu, oh Manon,
amintirea absenței mele din orașul impur
unde „zadarnic flaute cântă
în aste zile zile păgâne
la vânt s-au dus aspirații
nimic nu rămâne”
– poate doar trandafirul de-azur –

Orecchino di perla

O, Manon, ti prego d’incollare l’orecchio
dall’orecchino di perla alle mie coronarie
lavorate al bisturi, apri un po’ il mio petto
come un libro che tutti si sono astenuti
e si asterranno dal leggerlo, rispamiandomi
l’intimità dell’immolazione sul rogo.

Il cuore non lo sentirai, il suo palpito è ancora
fermo come l’orologio di quel film di Bergman,
giace sul tavolino del chirurgo accanto agli elettrodi…

Incendia il tuo vestito al polo nord dell’obitorio
stenditi accanto a me, prega per me, batti tu
al posto del mio cuore mentre io non ci sarò,
forse per sempre, sia tu la cronaca
della mia vita, del mio libro, sia tu, oh Manon,
il ricordo della mia assenza dalla metropoli impura
ove „indarno flauti suonano
in queste giornate pagane,
scompaiono col vento speranze
e nulla rimane „*
– forse solo la rosa azzurra

* la citazione fa parte di una poesia di George Bacovia tradotta dal sottoscritto

Din volumul inedit:
Gânduri conexe. Pensieri connessi

 

Leave a reply

© 2018 Tribuna
design: mvg