Consiliul
Județean Cluj

România
100

Director fondator: Mircea Arman, 2015

Director fondator revista pe suport material: Ioan Slavici, 1884

weekly magazine in english,
romanian and italian

Istoria contracepției

Istoria contracepției

Margaret Sanger. Este cea care a inventat termenul de control al nașterilor – birth control. A trăit pe parcursul unor ani tumultuoși, plini de probleme sociale, dar și de mari descoperiri și invenții inclusiv medicale, a prins cele două războaie mondiale și gripa spaniolă. A lucrat ca asistentă medicală, dar a fost și o feministă activă, luptătoare pentru dreptul femeii de a-și controla corpul și viața, inclusiv prin contracepție și avort. Un rol important în lupta ei pentru drepturile femeilor l-a avut faptul că s-a născut într-o familie numeroasă, iar mama ei a murit tânără, la doar 49 de ani, după ce născuse de 18 ori în 23 de ani. A renunțat la studii ca să se mărite și a avut trei copii, iar după ce s-a mutat cu toată familia la New York a început să participe la întâlnirile partidelor de stânga și să ajute, ca asistentă medicală, familiile foarte sărace. În aceste cartiere a întâlnit din nou situații dramatice – femei care nășteau pe bandă rulantă, nu știau de existența metodelor de contracepție, chiar și rudimentare, cum erau atunci, iar tentativele de întrerupere de sarcină aveau adesea urmări tragice. În anii 1900, apăruse legea Comstock care alătura ideea de contracepție celei de prostituție și de indecență. Și asta pentru că biserica considera că sexul pentru plăcere, și nu pentru procreare, este un păcat obscen, deci contracepția nu are cum să fie necesară; cu alte cuvinte femeile onorabile nu au de ce să folosească metode contraceptive pentru că ele fac sex doar pentru a face copii – dacă nu își doresc acel copil înseamnă, matematic, că au făcut sex interzis, în păcat, cu altcineva decât consortul legitim. Copilul nedorit nu trebuia, însă, „lepădat”, ci născut și abandonat sau vândut. În unele state din SUA era interzisă și pasibilă de pedeapsă folosirea metodelor existente de contracepție inclusiv între soți. În 1911, Margaret Sanger începea să scrie în New York Call, ziar al partidului socialist din America, unde adopta teme curajoase pentru acele vremuri și încerca să promoveze contracepția. În 1916, a deschis prima clinică din SUA specializată în planificare familială, dar a fost judecată și condamnată, iar clinica închisă. Totuși, era prima dată când revoltele stradale care o susțineau aveau ecou, iar în 1918 apărea noțiunea de contracepție permisă din cauze medicale și coordonată de un medic. Margaret a continuat să lupte și să susțină ideile în care credea, iar în anii 30, înainte de izbucnirea celui de Al Doilea Război Mondial, American Medical Association accepta ideea de birth control oferit ca standard prin consultație medicală, desprins de ideea de religie și politică. Datorită ei au apărut pastilele contraceptive orale pe bază de hormoni și a trăit să vadă abolită complet aberanta lege Comstock. A fost printre fondatorii Federației Internaționale de Planificare Familială și ai Ligii Americane de Planificare Familială (S Parker, Medicine, the defintive illustrated history, 2021; britannica.com).
A venit și anul 2020, an în care a fost contestată și acuzată de rasism, iar numele i-a fost îndepărtat de pe clinicile pe care le-a fondat. Ea a fost, ce-i drept, o susținătoare a ideii de eugenie, afirmând într-un articol din 1920 că „o problemă urgentă și serioasă este aceea de limitare a nașterilor la cei cu probleme mentale sau cu dizabilități fizice serioase”. Ideea selecției naturale nu era nouă și era o modă a vremii – sir Francis Galton definea noțiunea în 1883, inspirat fiind de vărul său, Charles Darwin. De aici până la concluzia greșită că ea a dorit exterminarea rasei negre nu a mai fost decât un pas. Ca de obicei, inflamarea activiștilor unei cauze a dus la acuzații eronate și la îndepărtarea bustului ei din galeria luptătorilor pentru drepturile omului. Din corespondența sa reiese că dorea pur și simplu să explice și celor mai săraci dintre săraci, adică negrilor din SUA, care este ideea promovată de clinicile ei de control al nașterilor și că o femeie nu este obligată să nască un copil de câte ori soțul ei are chef de sex. În perioada interbelică, eugenia era larg acceptată și susținută de medici – era o teorie care mai apoi a fost suprapusă, forțat, cu aberațiile nazismului ce înflorea în Germania, iar apoi, cum se întâmplă adesea, a fost criticată și blamată împreună cu fascismul. Sigur că o astfel de frază aduce fiori pe șira spinării în vremurile în care trăim azi, vremuri în care copilul vine la noi după ce „ne-a ales”, iar o boală genetică gravă este un dar de la dumnezeu, acel copil bolnav fiind, de fapt, un înger. Ne aflăm într-o lume colorată forțat în roz, probabil tot de rețelele sociale, pentru că viața cu un astfel de copil, greutățile familiei, destinul său, al acelui copil lipsit de elemente esențiale de supraviețuire în afara familiei, sunt orice altceva decât roz. Faptele vorbesc de la sine – Margaret Sanger a ajutat femeile să iasă din cercul maternității forțate, din dictatura bisericii și a legilor „morale” inventate și impuse de bărbați. Decesul femeilor la naștere, la sfârșitul secolului 19, nu era deloc de neglijat, nu apăruseră antibioticele, folosirea antisepticelor era limitată și se năștea acasă cu o moașă. Mortalitatea infantilă era și ea crescută – în secolul 19, 30% dintre nou născuți mureau înainte să împlinească un an, iar o treime dintre copii nu ajungeau la 5 ani. Numărul mediu de copii în familiile victoriene era 6, în America în secolul 19 numărul scăzuse la 4, de la 7 copii, în medie, în secolul 18 (Reuters Fact Check, 2022).
George Orwell, în romanul său Aspidistra să trăiască!, atinge atât problema contracepției, cât și pe cea a avortului – încă ilegal și periculos în anii 30, când era scrisă cartea. Când personajul feminin principal îi cere partenerului să folosească contracepția, acesta explodează ”it’s just another way they [capitalists] have found out of bullying us.” Iar apoi folosește expresia „estranging shield”, regăsită și în alte poeme ale sale, despre care unii critici cred că este prima referire la un prezervativ din poezia engleză. Nu știm sigur dacă opinia bărbatului (numit, ironic, Comstock) este și cea a lui Orwell, dar revoluția sexuală, cu creșterea exponențială a libertății femeii, contracepția, avortul – toate erau înspăimântătoare pentru o societate religioasă și conservatoare. Dar, la fel ca și în cazul Margaretei Sanger, opiniile, ideile, ideologiile există, se schimbă, se transformă, iar cunoașterea contextului istoric ne ajută să nu recurgem la practica anulării unui om sau a unei opere pentru ideile sale. O carte înseamnă o lecție de învățat – cititul este, sau ar trebui să fie, critic și analitic. Nu poți înțelege cum diafragma, o altă metodă contraceptivă binecunoscută, devine personajul principal în nuvela lui Philip Roth „Goodbye, Columbus!” dacă nu știi că în anii 50 femeile primeau o diafragmă de la un medic doar dacă erau măritate. La Roth, personajul masculin îi cere iubitei să mintă că e măritată și să facă rost de o diafragmă ca o dovadă a faptului că îi este fidelă. Este un alt mod prin care bărbatul încearcă să își recâștige supremația, cel puțin sexuală, într-o lume din ce în ce mai liberă. În final, mama fetei găsește dispozitivul, iar povestea de dragoste se termină – sexul premarital era de blamat, iar fata era pângărită, ”damaged good”.
Aceeași idee de vulnerabilitate a femeii care doar pare că și-a câștigat libertatea în condițiile în care virginitatea continuă să fie un trofeu în multe culturi este atinsă în Lives of Girls and Women a lui Alice Munro, scris în anii 70. Mama îi spune fetei să nu se lege la cap cu bărbații pentru că femeia întotdeauna va duce greul și este ”damageable”. Iar fiica sa îi dă replica: ”there is birth control nowadays”, adăugând că va face întocmai ca un bărbat care se distrează cum poftește și nu suportă consecințele dacă nu vrea să le suporte. O tragedie americană, romanul lui Theodore Dreiser, este cazul real al unei fete ucise în 1906 de iubitul ei, după ce i-a spus că este însărcinată și că dorește ca el să o ia de soție. Sarcinile nedorite, copiii din flori, femeile alungate de acasă, paternitatea, iar mai apoi problema folosirii dreptului la contracepție și avort, toate acestea sunt, poate, subiectele cele mai delicate și mai folosite în literatură. De la The Scarlett Letter, scrisă de Nathaniel Hawthorne în secolul 19, dar plasată în secolul 17, la post-pill paradise din romanul Couples al lui Updike, simbol al revoluției sexuale din anii 60, avem mii de pagini despre condiția femeii în eternul amalgam sex-plăcere-copii-păcat.

Leave a reply

© 2025 Tribuna
design: mvg