Consiliul
Județean Cluj

România
100

Director fondator: Mircea Arman, 2015

Director fondator revista pe suport material: Ioan Slavici, 1884

weekly magazine in english,
romanian and italian

Iubirea nu e pentru toți

Iubirea nu e pentru toți

Senzualitatea și angoasa, comicul și tragicul ridicol se împletesc tentant în “Bronz”, filmul grecului Argyris Papadimitropoulos, prezentat la TIFF în secțiunea “Fără limită”. “Bronz”, produs chiar anul acesta, este al treilea film al regizorului și a primit o nominalizare la Festivalul de Film de la Rotterdam.
“Bronz” poate fi văzut ca o poveste de vacanță, cumva, din acele experiențe aventuroase în voia cărora se lasă turiștii. Un flirt, o escapadă erotică, câteva excese bahice, niște amintiri pe care le povestești apoi amicilor. Doar că filmul lui Papadimitropoulos e focalizat pe un alt personaj…
Kostis e un medic trecut ușor de 40 de ani, stabilit pe o insuliță pustie și deprimantă iarna, plină însă de viață în timpul verii. Singuraticul Kostis are ca pacientă, în “sezon”, o fată superbă, lipicioasă și senzuală, și “se lipește” de grupul ei de prieteni, mergând împreună la plajă și prin cluburi. Relația capătă aerul unei aventuri sexuale “de vacanță” pentru fată, nu și pentru Kostis, care se îndrăgostește de ea. Iar absența de câteva zile a Annei îl face pe echilibratul medic s-o ia razna.
“Bronz” a fost filmat chiar pe insula Antiparos, unde e plasată povestea, iar regizorul spune că s-a inspirat parțial chiar pe mărturiile doctorului local, care ar fi tratat pacienți psihotici din cauza alcoolului și drogurilor, dar și pe observații personale, încercând să confere personajului principal o aură de “ratat” erotic, ceea ce duce la deznodământul cvasi-penal al filmului.
Dar cu voia sau fără voia lui Papadimitropoulos, “Bronz” e și un splendid – adică excelent redat, cu o bună alternanță între dramă și comedie – portret al crizei bărbatului de 40 de ani, confruntat cu ultima sa “șansă” virilă, provocat, ațâțat în masculinitatea sa, incapabil să mai evalueze realitatea și calibrul “aventurii” ce i se oferă, lacom, prin urmare ridicol și, în cele din urmă, capabil de gesturi extreme, violente, ca într-o tentativă de sinucidere sentimentală.
Memorabilă este interpretarea grupului de actori, în special a lui Makis Papadimitriou în rolul medicului obsedat – personajul este anxios, interiorizat, nu prea încrezător în sine, de genul celor care răbufnesc subit și brutal – și a lui Elli Triggou în partitura senzuală și jucăușă, foarte proaspătă și provocatoare, a Annei. Două roluri susținute excelent, alături de o echipă de actori care au întruchipat foarte bine “mediul” acțiunii și habitudinile “turistice”, jucând cu naturalețe nuditatea și senzualitatea manifestă a poveștii.
“Bronz” e un film remarcabil prin felul în care e coordonat și finisat regizoral, de la acuratețea scenariului la filmări, la echilibrul planurilor acțiunii, la detaliile ce conduc spre deznodământ. Finalul este poate nițel excesiv, cu “răpirea” Annei de către Kostis, dar nu neverosimil – e vorba, de fapt, de o rezolvare regizorală pe care eu aș fi făcut-o altfel. În rest însă, “Bronz” e unul din filmele TIFF 2016 pe care le recomand cu plăcere.
Filmul mai rulează sâmbătă, de la ora 20,30, la Cinema Dacia Mănăștur

Leave a reply

© 2020 Tribuna
design: mvg