Coordonatori:
Irinel Popescu
Lucian-Zeev Herșcovici
RAO, 2022

 

 

Cu atît mai mult cu cît subsemnatul nu este istoric, am aflat cu plăcută surprindere despre personalitatea, și rolul pozitiv pentru cultura științifică românească, a doctorului Iuliu Barasch, personalitate marcantă a curentului maskil, prin urmare iluminist, în istoria poporului evreu trăitor pe meleagurile românești.
Așa stînd lucrurile și abordarea noastră va fi diferită, prin urmare vom remarca aici apetitul pentru promovarea științifică autentică și pentru luminarea prin știință a maselor evreiești și nu numai, prin popularizarea științifică autentică prin intermediul revistelor Isis sau Natura, precursoare, cum afirmă autorii volumului, ale prestigioasei reviste Nature.
Deși coordonatorii volumului, Irinel Popescu și Lucian-Zeev Herșcovici sunt cei care dau „tonul” acestui volum masiv despre viața și contribuția lui Iuliu Barasch la popularizarea științei dar și la dezvoltarea instituțiilor medicale în Țara Românească, nu putem să scăpăm din vedere și contribuțiile consistente la conturarea iluministului evreu semnate de către: Jean –Jaques Askenasy, Octavian Buda, Ștefan Petrescu, Lidia Trăușan-Matu, Lya Benjamin, Felicia Waldman.
Fără a avea intenția de a intra în amănuntele biografice ale lui Iuliu Barasch și a rezuma contribuția sa esențială la răspîndirea științei și afirmarea religiei iudaice, lăsînd cititorului plăcerea de a le descoperi, vom avea în vedere efervescența științifică care domina secolul al XIX-lea pînă în prima jumătate a celui de-al XX-lea.
În această perioadă, știința ca metodă de cunoașterea naturii a epuizat aproape tot ce înseamnă esență în cercetarea științifică fundamentală. Atunci au apărut marii fizicieni moderni, chimiștii de geniu și cercetările lor, au progresat uluitor științele medicale și s-a structurat o mentalitate științifică autentică, alături de profilul savantului autentic, în construcția genuină a imaginativului poietic științific european. Acest lucru a fost un fapt remarcabil, și, spre surprinderea unora, afirmăm că a constituit fundamentul științific autentic care a produs cercetări și rezultate epocale. Cu toate acestea, știința nu era încă mitologizată și confundată cu descoperirile tehnice și algoritmii matematici creatori de lume virtuală inconsistentă și ideologizată din prezentul contemporan.
În acest sens, Iuliu Barasch a fost unul dintre pionerii promovării științei autentice în Țara Românească. Eforturile lui supraomenești, intelectuale dar și materiale, au dus la moartea prematură a acestuia datorată epuizării intelectuale.
În linii mari privite lucrurile, după anii 1950, adică după aproape 100 de ani de la uimitoarea activitate de popularizare a științei de către Iuliu Barasch, treptat, știința autentică a lăsat locul dezvoltărilor tehnico-matematice – să nu uităm că matematica este doar metoda științei și nu obiectul ei – și a făcut loc dezvoltării imaginativului poietic tehnologic manevrat de diverse ideologii post și transumaniste legate de o viziune eschatologică și de modificare a ființei umane în concordanță cu viziunile unor alienați care nu înțeleg nici rolul științei, nici pe cel al tehnicii și nici faptul că ființa umană nu poate fi altoită cu cip-uri și nu poate fi creat un model de om fascistoid, pe care oameni neserioși, care nu înțeleg nimic din neuroștiințe, cred că îl pot realiza, la pachet cu o suprimare a libertății și drepturilor fundamentale ale omului în numele unor ideologii false, progresiste, transumane, neo sau sexomarxiste. Dacă, printr-un miracol, oameni ca Iuliu Barasch ar vedea ce s-a întîmplat cu viziunile lor umanisto-științifice, cu siguranță ar prefera să se întoarcă din nou acolo unde își dorm somnul.
Liota de pseudosavanți, minciunile promovate de cercetări ideologizate și plătite au distrus mitul și forța științei propulsînd totul în postadevăr (recte, minciună), manipulare și pseudoștiință. Ceea ce visau oameni de talia lui Barasch a ajuns în mîna unor scelerați care produc diverse „studii științifice” un instrument letal pentru valorile științei autentice și ale idealurilor umaniste ale acesteia.
Astfel, principiile raționale de care vorbește Iuliu Barasch în actul științific cu impact asupra socialului ar fi total încălcate, făcînd conceptul de știință să pară atît imatur cît și imoral (amoral am zice noi). Astfel, în viziunea lui Barasch cele patru principii ale binelui sunt:
1) corectitudinea omului față de el însuși;
2) corectitudinea omului față de semenii săi;
3) binefacerea făcută de om lui însuși;
4) binefacerea făcută de om semenilor lui;
Tot astfel cele patru principii ale răului sunt:
1) incorectitudinea omului față de el însuși;
2) incorectitudinea omului față de semenii săi;
3) renunțarea omului de a face o faptă bună pentru el însuși
4) renunțarea omului de a face o faptă bună pentru semenii săi
Desigur aceste precepte, chiar dacă sunt de natură religioasă și aparțin Thorei, se aplică din plin atitudinii științifice și omului de știință genuin pe care îl promova neîncetat Iuliu Barasch. Însă întrebarea legitimă pe care ne-o punem este aceea dacă aceste principii adevărate și raționale mai sunt aplicabile în „știința” contemporană care se confundă astăzi cu afirmarea amorală a tehnicii planetare malefice.
Ceea ce mi se pare interesant în meditația la care ești îndemnat după citirea acestei voluminoase cărți este diferența enormă de viziune a savatului adevărat în comparație cu imensa majoritate a impostorilor care se ocupă azi de manipularea, facerea răului, dorința de extincție care stau în chiar esența tehnicii planetare și în virtualizarea accentuată și amorală a lumii actuale.
În acest sens cred că trebuie cunoscut, valorizat și urmat marele iluminist și savant evreu care a fost Iuliu Barasch. Pentru aducerea la lumină a contribuțiilor acestuia întru dezvoltarea științei autentice și popularizarea lor, autorii acestei memorabile monografii merită îndelung felicitați!