Consiliul
Județean Cluj

România
100

Director fondator: Mircea Arman, 2015

Director fondator revista pe suport material: Ioan Slavici, 1884

weekly magazine in english,
romanian and italian

Jurnal pandemic bruiat

Jurnal pandemic bruiat

Îl citam în eseul Frică, anxietate, derută din numărul trecut pe Mircea Miclea care spunea că „noi trăim în mare măsură nu într-o lume săracă în informații, ci într-o lume supra-abundentă în informații. […] … ajungem la ceea ce, printr-o analogie cu mâncarea, este un fel de obezitate informațională: asimilăm mult mai multe informații decât e cazul și efectul e că ne e tot mai greu să facem diferența între semnal și zgomot, adică între informația relevantă și informația nerelevantă”.
Iată, mai jos, secvențe dintr-un jurnal pandemic bruiat. Textele cu italice din paranteză îmi aparțin, celelalte sunt luate la întâmplare de pe net în perioada martie-iunie 2020. În unele locuri, am ales să păstrez textul cu toate greșelile, pentru „culoare”. Nu are importanță proveniența exactă și nu cred că sunt protejate de copyright, plutind ele liber prin stratosferă și cloud. Încerc să „oglindesc” ceea ce curge fără oprire în spațiul virtual, media, TV în timpul unei situații speciale. Norul „știrioactiv” care ne împresoară și ne hărțuiește.
„Poti ajuta fara ati desc poza pe Facebook dece treb sa, stie lumea pe cne ajuti!! Vre-ti doar Publicitate?!? Veziti de Viata ta nu purta gindul pensionarilor roagate lui Dumnezeu sa fie bine poate ai noroc sa ajungi pensionar! Sute de mii de pensionari se înghesuie peste tot, fără mască, fără nimic. Imbecili!” (masca nu este necesară „decât dacă sunteți bolnavi”! Așa era scris negru pe alb pe site-ul oficial OMS, așa a fost preluat de toată lumea, iar experții noștri aveau și explicații, s-au făcut și studii în lume – umezeala, scuipatul, stropii, respirația, trec/nu trec, zboară/nu zboară); „Are dreptate! Nu cred că există vreun român care să nu fi fost vreodată umilit de un cadru medical! Nu e momentul acum, știu, dar să nu fim șocați de modul cum demisionează, există puțini doctori care chiar sunt doctori în țara asta!” (wow); „Spitalul-dezastru din Suceava – se aud telefoanele sunând din sacii negri în care sunt cărați morții” (păcat că nu există malpraxis și la jurnaliști; probabil din lipsa convoaielor militare care să care morții undeva, ca în Italia, am ajuns la sacii negri care sună, ca o știre de senzație, nedreaptă pentru colegii de acolo); „Maybe it has something to do with the fact that Romania is the 4th most corrupt country in the EU […]. It’s in your culture, so I dont’t see why the rest of us should bail you aut” (acest comentariu apărea la un articol în care o revistă germană spunea că în România va fi un dezastru incomensurabil declanșat de coronavirus pentru că nu avem spitale, e vai de mama noastră. Și toți medicii sunt plecați, aici rămânând doar cretinii și șpăgarii); „Să doneze băncile! Să cerem liste spitalelor pe ce s-au cheltuit banii, că furtișagul e în floare! Țăndărei, un focar care mocnește” (era 3 aprilie, în spitale atunci nu erau echipamente destule, ni se spunea insistent că pe stradă nu e nevoie de nimic, și reporterul de la Țăndărei avea echipament complet de ATI – combinezon, ochelari de cosmonaut, mască N95, el stând în mijlocul colbului din Țăndărei, cu microfonul în mână, singur singurel); „și pentru aia care nu au o constiinta sa platim noi, cei pentru care credinta si biserica chiar au importanta. Poate o sa aveti si voi, cei care nu credeti, ocazia sa platiti pt ceva sau cineva strain de lucrul drag voua, dar care se foloseste de acesta in mod ipocrit. Poate asa ati fi mai rezervati in a stabili arogant ce e bine pt altii, dar doar din punctul vostru de vedere” (despre sărbătorile pascale, ideea fiind că cei care cred cu adevărat ar trebui să fie lăsați în pace, ei fiind oricum protejați de credință – no comment); „Descoperire șocantă a japonezilor – a treia cale prin care se ia coronavirusul de la om la om!” (cred că era calea sexuală, nu mai rețin exact, dar nici nu contează. Nici nu știu care sunt primele două; dar era șocant!); „Haos la Cluj! Românii întorși acasă sunt ținuți ca vitele în Sala Sporturilor din Cluj, gunoaie peste tot!” (s-a dovedit că mizeria era făcută tocmai de cei întorși acasă, dar cine să mai contrazică un breaking news?); „Încă 5 decese provocate de COVID-19!!” (poză cu niște sicrie, dar verticale – levitau în depozitul unei firme de pompe funebre); „Medic rezident dat afară din apartamentul în care locuia cu chirie”; comentariul – „așa le trebuie, ne aducem și noi aminte cum eram tratați în spitale! Afară cu ei! Săracii au murit de o săptămână! Probabil că nici nu au primit tratament de Covid!” (care e acela?); „Asta fac marii noștri specialiști, să le mai dăm un bonus că merită! «A văzut cineva om mort de Corona?» Răspunsul pe care i l-a dat soarta unui român sceptic” (acesta este un titlu din presă, știrea a fost preluată de toți, de bloggeri/influenceri și ce or mai fi; toți cu aceeași concluzie jenantă – bietul om a murit în Franța după ce „și-a permis” să se îndoiască de existența acestui virus; de fapt, nici nu venise acasă, anume ca să își protejeze mama; dar ce contează când avem o astfel de știre? Am văzut titluri similare în presa din toată lumea; în SUA de exemplu un pastor a murit după ce a umblat prin statul respectiv ținând slujbe și afirmând că virusul nu există. Așadar, au murit toți cei care s-au îndoit? Condiția să scapi de virusul ucigaș era să crezi în el? Un mare om de presă scria ceva de genul „Marian a primit răspunsul. A murit. De coronavirus”); „Pericolul nu a trecut, stați acasă pentru a nu ajunge pe un pat de spital! S-a descoperit un nou simptom al coronavirusului! atenție! Mulți îl au fără să știe că e ceva foarte grav!” (probabil cei care îl au și umblă liberi cad secerați prin piețe, fără să știe ce i-a pocnit). „România intră în scenariul 5! Se va instaura carantina totală? Raed Arafat, posibil bilanț negru în pandemia de coronavirus! O catastrofă ar putea să aibă loc peste 7-14 zile!” (aici era vorba de catastrofa de după Paște, dar au mai fost și altele. Acum așteptăm catastrofa de după relaxare); „Atenție! Îmi spune X care este stabilit în UK că voluntarii se lasă infectați cu coronavirus, contra unei sume de bani!” (Fals!). „Moisil ne spunea că dacă pui o fesă pe o plită încinsă și cealaltă pe un bloc de gheață, media e bună, dar în realitate e vai de c… tău”. (Cam asta e statistica și cam așa putem sumariza tot circul din jumătatea asta de an bizară). „Bine ați revenit în trecut! Prima zi fără restricții în București – haos în trafic și în parcuri, proteste în Piața Victoriei” (haos în parcuri? se regretă lipsa restricțiilor, iar întoarcerea la normalitate este demonizată; tendință prezentă în presa din toată lumea). „Organismul nu va mai fi la fel după coronavirus. Schimbarea drastică observată la o treime din pacienții infectați” (sic!) (Se induce din nou ideea, anxiogenă, că o treime dintre toți cei cu testul pozitiv vor fi marcați pe viață; știrea se referă la acele cheaguri de care vorbește toată lumea fără să înțeleagă cineva ceva. Și ca și cum până acuma am fi avut în jurul nostru doar niște puișori de boli banale, fără complicații, fără drame, fără suferință, fără cheag). „Presa spune că modelul suedez nu funcționează. Așa o fi. Ei au 20.000 de cazuri iar noi, cu testare minusculă, avem 12.567 cazuri în conditiile in care se astepta sa busim curba in 14 aprilie. Nici vorba”. (replica e un simbol al păreriștilor care s-au ascuns sub pat și de acolo au înjurat tot, mai ales ceea ce se întâmplă la noi prin comparație cu „afară”. PS Suedia ne-a depășit între timp și la cazuri și la decese – epidemia este totuși un proces DINAMIC). „Echipa Mediafax a stat o zi într-un spital Covid, alături de bolnavi și medici. Iată prin ce a trecut” (repet, aș invita echipele astea de jurnaliști fără scrupule și fără jenă în absolut orice spital, oricând. Ar putea vedea zi de zi prin ce trec oamenii bolnavi de multe și urâte boli). „După ce îi consulta, tinerii făceau stop cardio-respirator și mureau” (titlu de roman SF – mureau toți tinerii consultați de colega de la Suceava? Imediat cum îi consulta? Sau după puțin timp? O tânără de vârsta colegei a făcut stop cardio-respirator imediat, în fața ei, restul veniseră cu atacuri de panică. Atunci a înțeles că boala e serioasă; acest interviu merită premiul Pulitzer). „Și a mai văzut la computer tomograf cum plămânul dispărea, atunci a plâns și și-a sunat familia”. (No comment). „Când a lovit coronavirus, de fapt, România? Streinu Cercel aruncă bomba!” (exact ca și furtunile, a lovit în iarnă, dar nu l-a simțit nimeni). „Cutremur global! O altă boală va face prăpăd. Milioane de oameni se vor îmbolnăvi!” (este vorba de TBC, de care deja se moare). „Criminalii de suedezi nu și-au protejat vârstnicii! Au murit cu miile” (la fel a fost în toată UE – carantina pentru sănătoși, cei vulnerabili lăsați fără protecție, urmarea fiind mii de morți în azile; dar nu comentez partea medicală). „Numărul morților a crescut în România” (oare cum ar putea să scadă!?!). „România se apropie de 1000 de morți! Încă un val de decese!” (chiar am avut senzația că jurnaliștii noștri au fost dezamăgiți de scorurile astea penibile, 30 de decese pe zi?, cum să ieșim în fața oamenilor cu așa cifre? Penibil. Uite Italia ce bine o duce, sute și mii, dar nu-i bai că mai apare, din fericire, câte un cadru medical sau unul nu chiar așa de bătrân și aparent sănătos și îl întoarcem pe toate părțile). „Bilanțul morților crește la 991, România la doar 9 cazuri de pragul de 1000 de decese!” (parcă suntem la cursele de cai). „În condițiile în care imunitatea lui era la pământ și în fața lui s-au împărtășit de nenumărate ori unii care sufereau de tot felul de răceli, ei bine, puștiul nu s-a îmbolnăvit nici măcar o dată în urma Sfintei Impartasanii”. (No comment). „New York Times a publicat numele și o scurtă descriere a persoanelor decedate din cauza noului coronavirus: numerele singure nu pot măsura impactul” (o telenovelă americană; evident că orice moarte e tristă pentru cei apropiați, dar murim cu miile zi de zi; de ce să nu facem asta de acum înainte, peste tot, în fiecare țară? Rubrica decese să fie oficială, absolut toți morții să apară zilnic, în presă și la știri, și cei care au murit de moarte violentă sau de boli grele, în chinuri, să fie descriși în detaliu. Toți). „Doi metri nu e suficient pentru distanțarea socială! În condiții de vânt ușor, picăturile de salivă care conțin coronavirus pot călători 6 m!” (nu știu dacă și cele care nu conțin coronavirus tot atâta călătoresc, că nu reiese din studiu). „Medicii chinezi au rămas perplecși. Virusul s-a strecurat în cel mai neașteptat loc” (s-a strecurat în spermă săracul, dar știrea asta a tot revenit din două în două săptămâni. Oricum, Boris Johnson a spus că nu e bine să facem sex cu cineva care nu are aceeași adresă cu a noastră. E bine de știut). „1/3 din absolvenții de medicina plec din tara. Majoritatea lor din cei care sint f buni. Dacă elita pleaca normal ca strainul vede Ro altfel. Doar ca ce ramine nu e splendid” (ce să zic, mulțumim de aprecieri…). „Ambiția celor care termină o facultate la noi e să prindă un loc la stat” (asta am auzit-o de foarte multe ori și înțeleg pe undeva ce vrea să spună duduia, dar să ne gândim, totuși, că acești bugetari inutili sunt medicii, poliția, pompierii, jandarmii, dascălii)…
Am transcris aici o picătură din potopul sub care ne ducem zilele în aceste luni. „Dictatura Facebook” funcționează foarte bine – o persoană nervoasă postează o avalanșă de injurii și vulgarități la adresa tuturor doctorilor. Se activează imediat presa locală și centrală, curg comentariile complementare, deși nu e prea clar ce a supărat-o, parlamentarii sunt pe fază (an electoral!), scandalul dă în clocot. Nimeni nu se interesează să afle adevărul. Deci un comentariu care „înjură” ceva sau pe cineva poate genera un tsunami mediatic. Mai adaug un singur exemplu – titlu CNC – Study confirms new version of coronavirus spreads faster, but doesn’t make people sicker; traducere în presa din România: Oamenii de știință anunță o nouă versiune a coronavirusului, care se răspândește mai repede, dar care este până la de 9 ori mai infecțioasă. Ceva de genul „nu-i frumoasă, da-i bătrână”. O dovadă în plus că Umberto Eco avea dreptate: în era comunicării frenetice doar de dragul comunicării, „e liber fiecare ins să-și arate public nimicnicia”. Și „Poate că nu e atât vina mojiciei din media, cât a faptului că lumea vorbeşte deja cu gândul doar la cum va fi comentată de media” (Cronicile unei societăţi lichide).

Leave a reply

© 2020 Tribuna
design: mvg