Poetă și prozatoare, organizatoare de manifestări culturale, cofondatoare a Festivalului Internațional de Poezie și Arte Surori (cu Serena Piccoli). Este autoarea volumului Che razza di mondo (Cicorivolta Edizioni, 2012). Poezii și proze de-ale sale au fost publicate în diferite antologii, printre care Giri di parole (Casa Walden, 2014) și Or-dite! Trame d’arte contro la violenza sulle donne (Exosphere PoesiArtEventi, 2015).
Este autoarea poeziilor care în 2014 au însoțit lucrările celei de-a treia ediții din „Galleria a cielo aperto” sub direcția artistică a lui Luigi Impieri. În anul 2015 galeria de artă „Terre rare”, partener oficial al Bologna Jazz Festival a selecționat poezia sa Suite per contrabbasso solo pentru expoziția-eveniment Cromatismi jazz. În 2016 iese Tra acqua e acqua, ale sale fiind textele puse pe muzică în aranjamentele lui Fabio Fanuzzi și Mario Sboarina, care se poate asculta pe Spotify.
La balena, titlul unui volum de versuri în curs de publicare este astăzi un video în regia lui Alessandro Quadretti.

A Cluj

Sotto il piombo
Cluj era viola.

Via i passi dalle piazze
dove il piede
perde misura
e cuore
mangia cuore.
La vita nelle
orchidee
incorniciate ai
muri
e il potere
alle automobili.

Cavi dell’elettricità
come crocicchio
di interiora
e la poesia
a buffet
nella gravidanza nona
del mattino.
Il caffè
buono come a casa.

La nebbia invocava
sguardi abusivi
delatori di bellezza
compiuta.
Si camminava su spade
di tramontana
e tutto quel lontano
era una voce
che mi riconosceva.

Piano, diceva, piano.
L’attesa era avvenuta.

Così le città

Così dal volo
erano le città
fili di perle rare
incastonate
nel muschio buio

Si era arruolata
la notte

Nel chiuso – invece –
si bagnavano i sessi
senza mescolarsi
ai sogni

Fluttuavano le appartenenze
nel cromosoma unico
di un Dio spoglio

A milioni di dove di distanza
un Universo di galassie
roteava imperturbato

La Cluj

Sub cenușiu
Clujul era violet.

Să pleci din piețe
unde piciorul
pierde măsura
și inima
roade inima.
Viața în orhideiele
înrămate în ziduri
și puterea
automobilelor.

Cabluri electrice
ca niște bifurcări
de mațe
și poezia
la bufet
în luna a noua de sarcină
a dimineții.
Cafeaua
bună ca acasă.

Ceața solicita
priviri abuzive
delatori ai frumuseții
împlinite.
Și mergea pe spadele
apusului
și toată depărtarea
era un glas
ce mă recunoștea.

Încet, spunea, încet.
Așteptarea se și petrecuse.

Astfel, orașele

Astfel, din zbor
orașele erau
fire de perle rare
prinse
în mușchiul întunecat

Noaptea
se înrolase

În schimb, în locuri închise
se spălau sexele
fără să se amestece
cu visele

Fluctuau apartenențele
în unicul cromozom
al unui Dumnezeu despuiat

la milioane de unde depărtare
un Univers de galaxii
se rotea nederanjat

 

 

În românește de
Ștefan Damian