Consiliul
Județean Cluj

România
100

Director fondator: Mircea Arman, 2015

Director fondator revista pe suport material: Ioan Slavici, 1884

weekly magazine in english,
romanian and italian

Lumea imaginară a scriitorului

Lumea imaginară a scriitorului

Ceea ce reține în mod deosebit atenția la lectura recentei cărți a lui Marin Iancu, Lumea personajelor lui Marin Preda (Editura Editgraph, 2021) este dubla perspectivă propusă de autor. Marin Iancu își concentrează atenția asupra fiecărui personaj în parte pentru ca în întregul ei cartea să ofere o generoasă perspectivă asupra universului imaginar al lui Marin Preda. Este, într-un fel, o vedere de sus, de ansamblu, fiind astfel ușor de sesizat spațiile operei, rural și urban, care se întâlnesc prin forța creatoare a autorului Moromeților.
Volumul păstrează în esența lui „principiile de organizare și gestionare a materiei” din Dicționarul personajelor lui Marin Preda, după cum mărturisește autorul într-o Notă lămuritoare, cu mențiunea că sunt înregistrate absolut toate personajele operei lui Marin Preda, chiar și personajele din proze risipite prin reviste. Istoric și critic literar, Marin Iancu înțelege exact locul personajului într-un text dar și în întreaga operă a scriitorului, ceea ce-l determină să aibă în vedere chiar și personaje secundare sau episodice, bănuind în spatele umilei prezențe a acestora germeni ori structuri semnificative: „Păstrându-se sub multe aspecte în spiritul acelorași principii de organizare și gestionare a materiei din varianta mai veche a Dicționarul personajelor lui Marin Preda. De la Siliştea-Gumeşti la „Cheia” Rosetti (Editura Nico, 2013; 2019), volumul Lumea personajelor lui Marin Preda aspiră de data aceasta la o extindere a listei de personaje până la aproape o mie de fișe, cu mult peste cele din ediția anterioară, înregistrând astfel o cuprindere totală a personajelor din opera literară a scriitorului, prezențe de toate felurile, de la personaje principale, secundare sau episodice la personaje cu simplu rol de acoperire, doar aparent pasagere, în măsură să poarte însă în ele germeni ai unor structuri ce nu pot fi ignorate”.
Fiind vorba de Marin Preda, cititorul este interesat în primul rând de Ilie Moromete, personajul emblematic pentru autorul Moromeților. Cum procedează Marin Iancu? Mai întâi, și aspectul este valabil pentru toate personajele, sunt menționate operele în care este prezent Ilie Moromete, respectiv Casa lui Ilie Moromete, Moromeții, I, II, Marele singuratic, Delirul. Marin Iancu realizează, cu siguranța profesorului, ceea ce se înțelege prin caracterizarea personajului: „Revenind la modalitățile de caracterizare folosite de scriitor, Ilie Moromete a fost prezentat cu deosebire ca „un om al replicii”, care prin cuvânt „comunică” şi „se comunică”, atrăgând şi celelalte personaje în acest „joc”. La nivelul construcției, funcționează o multitudine de procedee sintetizate în diverse structuri narative care determină crearea unui personaj viu, memorabil. Romancierul nu se bazează numai pe intuiție şi pe memorie (afectivă), ci pleacă de la câteva premise teoretice clare. În acest sens, Marin Preda îi mărturisea următoarele lui Florin Mugur: „La ce bun să vorbeşti despre urechile, despre părul, despre nasul, despre ochii unui personaj, dacă personajul acela nu trăieşte şi nu-i dă lectorului senzația că e smuls viu din plăsmuirea imaginației scriitorului?” Viziunea externă prin care scriitorul înfățişează comportamente şi înregistrează, obiectiv, dialoguri este continuu însoțită de o incursiune sintetică în gândirea personajelor, de la manifestările superficiale, nesemnificative, ale ființei umane spre fibrele adânci caracteriale, păstrând constant o atitudine mediană”. Autorul are în atenție referințele critice, pe care le inserează în prezentarea personajului, ceea ce nu înseamnă că volumul nu conține punctul de vedere al istoricului literar Marin Iancu, dublat de un critic subtil care selectează secvențe importante pentru specificul personajului și le comentează cu finețea și eleganța unui eseist.
Semnificativ pentru demersul analitic al lui Marin Iancu rămâne un alt personaj, Cocoșilă, prietenul și interlocutorul lui Ilie Moromete, cel care îi oferă lui Ilie prilejul să-și etaleze deosebita inteligență. Reținând la Cocoșilă un „talent de bufon”, Marin Iancu are în atenție, în primul rând, cum era de așteptat de altfel, celebra scenă din poiana fierăriei lui Iocan. Ochiul atent al criticului sesizează în întâlnirea lui Cocoșilă cu Moromete „un caracter ritualic, ca o taină cu adânci semnificații”. După cum nu-i scapă valențele simbolice ale actorilor din narațiunea lui Marin Preda: „Purtători ai unor valențe simbolice, Moromete, Cocoşilă şi Țugurlan se impun ca actori de certă expresivitate într-o narațiune condusă cu o evidentă ştiință a dozării efectelor „scenice”, în discursuri ce pun în valoare forța de plasticizare a verbului. Autorul Moromeților dovedeşte plăcerea şi disponibilitatea de a manipula termenul comun în aşa fel încât, regăsit în numele propriu al personajelor din categoría unora de felul lui Cocoşilă, Jupuitul, Bălosu, Crâşmac, Cimpoacă, Câinaru, acesta să fie în măsură de a sugera o lectură în toate sensurile”.
Contând exclusiv în imaginarul scriitorului și componentă a creației sale, o serie de personalități sunt receptate ca personaje. Nichifor Crainic, prezent în Viața ca o pradă, este interesant tocmai prin perspectiva lui Marin Preda: „De reținut perspectiva deschisă aici asupra personalității celui care se prezintă cu fața spre Dumnezeu, a profesorului de teologie, a poetului și inițiatorului „gândirismului”, diferită în comparație cu cinismul și egoismul dezvăluite în această împrejurare, un fapt simplu în aparență, dar suficient de adânc în unele semnificații privind imaginea complexă a omului de spirit și inimă”. Tot în Viața ca o pradă apare Geo Dumitrescu: „Copilul teribil al deceniului al cincilea, reprezentant al unei tinere generații, „o generație fără dascăli și fără părinți spirituali”, „un tinerel slab, scund, cu ochii parcă mirați, dar atenți, concentrați, deși tânărul părea destul de relaxat, nestăpânit de emoții.” Întâlnirea lui Marin Preda cu Geo Dumitrescu se produce în primăvara lui 1941, pe fondul primelor familiarizării a viitorului prozator cu lumea literară a Bucureștiului. Apărută la 10 martie 1941, revista „Albatros” trezise chiar de la apariție printre tinerii scriitori un considerabil interes. După cum era tipărit în caseta tehnică din ultima pagină, redacția și administrația revistei se aflau oficial la locuința lui Geo Dumitrescu, în București, Calea Griviței numărul 257. „«La ăsta mă duc!» mi-am zis. Am citit adresa pe coperta revistei și m-am înființat… Ei bine: la postul lui se găsea un băiat ca și mine, un mărunțel foarte vioi, ai fi zis că mă aștepta […]. Am intrat, am discutat c-o fi, c-o păți. Cei de aceeași generație au mereu ce vorbi. Despre literatură, firește. Iar mai pe urmă, nu mai avea să ne despartă nimic.” Ca „scriitor în devenire” și „părtaș de generație” (Stan V. Cristea), Marin Preda devine tot mai cunoscut în cercul „albatrosiștilor”, lucru posibil și datorită insistenței prin care entuziastul Geo Dumitrescu nu pierdea ocazia să îl recomande ca pe un mare scriitor: „Să vă spun ceva. Am descoperit un prozator, un Panait Istrati.” Dimpreună cu Miron Radu Paraschivescu, Al. Cerna-Rădulescu, Sergiu Filerot, poetul Geo Dumitrescu a avut o contribuție decisivă la depășirea greutăților presupuse de primele încercări ale prozatorului Marin Preda în a se impune în spațiul literar propriu deceniului al cincilea”.
La fel se întâmplă cu Din Vasilescu, artistul din poiana fierăriei lui Iocan, un sculptor naiv dintr-o comună de lângă Siliștea-Gumești: „Întâmplător, Marin Preda a aflat de existența acestui sculptor naiv și l-a introdus spontan în universal imaginar al Moromeților”. Celebra sculptură a lui Din Vasilescu, prin care Moromete trece din realitate în lumea artei nu putea să-i scape lui Marin Iancu, criticul comentând-o cu multă finețe:. „Reluată ca laitmotiv în final, sculptura realizată de Vasilescu rămâne principala metaforă a romanului, simbol pentru drumul lui Moromete de la iluzie la realitate, dar și o prefigurare a temei creației, care răzbate dincolo de aparențele realului, pentru a-i surprinde esența”.
Personaje secundare sau episodice nu sunt uitate, ele constituind detalii semnificative ale întregului edificiu al lui Marin Preda. Un Pretorian, din Viața ca o pradă, poreclit Puloș, intră în categoria unor personaje pitorești, contând, până la un punct, pentru inițierea lui Victor Petrini: „Pretorian intră în categoria personajelor pitoreşti, cu întâmplări din viață de un umor nebun, în cele din urmă un om simplu, sfârşind tragic în plină tinerețe. Pentru Pretorian, inițierea în dragoste pe care o exercită asupra lui Victor Petrini echivalează cu o inițiere în viață. Un adolescent teribil, impetuos, plin de vitalitate, în fond, plin de farmec, viu şi ,,bon viveur”.
Realizat pe baza unei atente (re)lecturi a operei lui Marin Preada, volumul este deosebit de util și în același timp semnificativ pentru personalitatea istoricului și criticului literar Marin Iancu.

 

Leave a reply

© 2021 Tribuna
design: mvg