Consiliul
Județean Cluj

weekly magazine in english,
romanian and italian

Luptătorul Gene Hackman

Luptătorul Gene Hackman

Despre Filmele noir am povestit cu ani în urmă. Au fost filmele anilor ’40-’50, apoi ’60, filmele americane cu Gary Cooper, Cary Grant sau Humphrey Bogart, franceze cu Jean Gabin, Lino Ventura, Alain Delon, filme care au avut un impact de necontestat şi asupra altor genuri. Pe urmă a venit anul 1971. Până atunci, despre contrabanda cu narcotice, despre „marile filiere”, ecranul a spus destul de puțin. Bineînțeles, știam despre povestea asta, dar… Într-o după-masă am intrat într-o sală de cinema și am văzut filmul american French Connection. Regizorul William Friedkin nu-mi spunea nimic, doar câțiva actori din distribuție, cum ar fi Fernando Rey, Roy Schneider sau Marcel Bozzuffi, îmi erau cunoscuți din alte filme. Și mai era un actor. Un om fără carismă, cu o față destul de banală, mișcându-se pe străzile marelui oraș New York cu o pălăriuță stupidă pe cap, un oarecare detectiv la Narcotice. Acesta era Gene Hackman. Un actor fantastic, care reușise să aducă strada pe ecrane. Filmul, ecranizat după romanul scriitorului Robin Moore, spunea povestea lui Jimmy “Popeye” Doyle şi a partenerului său, Buddy Russo, detectivi new-yorkezi la Brigada Narcotice. Oamenii aceștia încearcă să afle pe ce cale ajunge heroina în Statele Unite. Și reușesc.
Filmul a fost un mare succes, prestațiile actorilor adevărate revelații. A câștigat Premiul Oscar pentru cel mai bun film, Cel mai bun actor, Cel mai bun regizor, Cel mai bun montaj și Cel mai bun scenariu adaptat. De asemenea a fost nominalizat la categoriile Cel mai bun actor în rol secundar, Cea mai bună imagine și Cel mai bun sunet. Pentru scenariu a primit și Premiul Writers Guild of America și Premiul Edgar, fiind nominalizat și la Globul de Aur. Și asta nu a fost destul așa că, în 2005, a fost selectat în Registrul Național de Film al Statelor Unite de către Biblioteca Congresului ca fiind „semnificativ din punct de vedere cultural, istoric și estetic”.
Născut pe 30 ianuarie 1931, în San Bernardino, California, Gene Hackman nu părea să se îndrepte spre actorie. La vârsta de 16 ani a fugit de acasă și a intrat în marină unde a activat patru ani și jumătate ca operator radio. A fost trimis în China (Qingdao și mai târziu în Shanghai), apoi în Hawaii și Japonia. Întors acasă, tânărul se hotărăște să studieze jurnalismul la universitatea din Illinois și se gândește tot mai mult să încerce să lucreze în mass-media astfel că a început o carieră în televiziune. Mai târziu se va decide pentru actorie. Grozavă mișcare! Se înscrie la școala de dramă Pasadena, unde îl are coleg pe Dustin Hoffman. O vreme, cei doi nu au prestații actoricești prea mari, așa că se mută la New York și Hackman se înscrie la școala de teatru a lui George Morrison și în anul 1961 are primul rol în filmul Mad Dog Coll. Hackman debutează în afara Broadway-ului în 1963, cu rolul din Children at Their Games, câștigând premiul Clarence Derwent pentru rol secundar. În 1964 urmează filmul Lilith, iar în 1966 Hawaii. A jucat și un rol secundar în Bonnie and Clyde, pentru care este nominalizat la Oscar. Un început bun!
După ce joacă într-o serie de filme cum ar fi The Split și Riot, Hackman are câțiva actori mari alături de el: Robert Redford în The Downhill Racer, Burt Lancaster în The Gypsy Moths și Gregory Peck în Marooned. Anii ce urmează vor fi pentru el de importanță majoră, deoarece joacă în rolul lui Popeye Doyle în The French Connection, film pentru care obține Oscarul pentru cel mai bun actor. Urmează apoi un alt succes: The Poseidon Adventure (1972).
Am avut și eu marea șansă de a vedea aceste filme. M-am bucurat de fiecare apariție a lui Hackman și îl așteptam în noi roluri. Îmi făcusem o anumită părere despre talentul lui deosebit. Joacă alături de Al Pacino în Scarecrow și, apoi, face un rol de zile mari în filmul lui Francis Ford Coppola The Conversation (1974), după care apare în Young Frankenstein. Au urmat Night Moves și Bite the Bullet, apoi actorul se hotărăște pentru The French Connection 2. Pe urmă, inevitabilul! Cariera sa de actor începe să scadă o data cu filme care nu au avut succesul de public așteptat, cum ar fi Lucky Lady, The Domino și March or Die. Rolul din Superman (1978) și Superman 2 a însemnat pentru el o oarecare revenire, însă a fost absent de pe marile ecrane o perioadă de timp. Se mai întâmplă și la alte case! Actorul are încredere în abilitățile sale și în 1983 joacă în drama Under Fire, care readuce cariera lui Hackman pe drumul cel bun. Au urmat Uncommon Valor, Misunderstood, Twice in a Lifetime, Power, Hoosiers, iar în 1987 se întoarce în cea de-a patra parte a filmului Superman: The Quest for Peace. Alături de Kevin Costner joacă în No Way Out, film care a reprezentat un alt succes al carierei sale. Omul acesta are o activitate atât de bogată, rolurile bune și filmele mari îi dau târcoale și în 1988 joacă în cinci filme de succes: Another Woman, Bat 21, Full Moon in Blue Water, Split Decisions şi Mississippi Burning.
În 1992, îl găsim alături de Clint Eastwood în westernul, atât de deosebit prin locațiile sale, culorile întunecate ale peliculei și nu în ultimul rând jocul actoricesc al celor doi, Unforgiven. Este nominalizat la Oscar pentru rol secundar. Urmează alte două westernuri: Wyatt Earp și The Quick and the Dead iar în 1995-1996 apare în: Crimson Tide, Get Shorty, The Birdcage, The Chamber și Extreme Measures. Un an mai târziu joacă rolul președintelui Americii în Absolute Power. Extraordinară voință la acest actor! Anul 2001 îi aduce cel de-al treilea Glob de Aur, pentru cel mai bun actor dintr-un musical sau comedie, pentru rolul din The Royal Tenenbaums. Să încerc să fac o recapitulare a premiilor cinematografice câștigate de Hackman. Într-o carieră de cinci decenii, a obținut Premiul Oscar pentru cel mai bun actor în rol principal (Filiera franceză) și pentru cel mai bun actor în rol secundar (Necruțătorul), fiind nominalizat de cinci ori. În plus, a câștigat trei Globuri de Aur și două premii BAFTA. E mult? E puțin? Până la urmă, Gene Hackman a fost și rămane un actor de mare succes, ale cărui abilități actoricești fac din el un mare personaj al celei de-a șaptea arte, fiind printre cei mai respectați actori ai timpului său.
În 2008, după o jumătate de secol de carieră, Hackman a anunțat că se retrage din lumea filmului și că se dedică scrierii romanelor. Împreună cu scriitorul Daniel Lenihan a scris trei romane istorice de ficțiune. Are 86 de ani și cine știe ce surprize ne mai rezervă…

Leave a reply

© 2017 Tribuna
design: mvg