Consiliul
Județean Cluj
Martinelli și o breșă în teatru

La 20 de ani, prin 1977, Marco Martinelli s-a căsătorit cu Ermanna Montanari. În 1983 au fondat Teatro delle Albe, împreună cu Luigi Dadina și Marcella Nonni. Unde? La Ravenna. Martinelli e fondatorul non-scuola, practică teatral-pedagogică pentru adolescenți, a căror energie e capabilă să dea naștere artei scenice într-un mod natural. Mai limpede: el concepe un teatru ce își găsește sensul în comunitate.
La Editura Brumar din Timișoara a apărut în 2019 cartea lui Marco Martinelli – A-și face loc. Breșă în teatru în 101 mișcări, tradusă de Daniela Șilindean, cu o prefață de Irina Wolf. Așadar opera lui Martinelli se dezvoltă asemenea unei spirale. Nu mai există graniță între cei ce joacă și cei care asistă. În 2016 vreo 700 cetățeni din Ravenna au acceptat să facă parte din spectacolul Infernul după Dante. Iată, oameni de toate profesiile – scrie Irina Wolf – de toate rasele, contribuie la spectacol. Unii se implică la construirea decorului, alții la realizarea costumelor, iar cei mai mulți formează grupul de actori amatori. Fiecare spectator este invitat să străbată (efectiv!) cele nouă cercuri concentrice ale Infernului. Astfel, spectatorul devine participant.
În cartea sa, Martinelli vorbește despre teatru ca „loc al Vizibilului, al Tangibilului, al Corpului care simte, senzual”. Crede că fiecare epocă e bună pentru a te revolta: „orice epocă e bună pentru a aprinde fitilul”. Știe că în conceptul a-și face loc nu există faimă sau bogăție. Mișcarea fundamentală e dialogul, adresarea – „trebuie să ne gândim la spectator ca la cel căruia ne adresăm”. Un regizor nu trebuie să-i trateze pe tovarășii săi de lucru „drept preș de picioare”. Martinelli e convins că teatrul „nu e locul pentru tirani și împărați, e locul tulburător al demnității tuturor”. Un loc în care se poate experimenta „fericirea și grația”. Toate meseriile sunt importante – tehnicieni, luminiști, sunetiști, mașiniști. Mai apoi, teatrul e un loc alchimic, în care „toate aceste meserii se topesc și se con-topesc”. A lucra împreună în a-și face loc înseamnă și a viețui împreună. Un tehnician, de exemplu, poate avea o bună idee scenografică. Teatrul este un loc „al râsului și al plânsului, al primordialului”.
Cum să nu-ți placă ideile lui Martinelli, care știe că viața și arta nu sunt separabile, că „rana provocată unei ființe umane este ca vandalizarea Capelei Sixtine”…? Orașul ca scenă – un ideal atins. Îmi imaginez… peste ani și ani, un spectacol uriaș despre vremea pandemiei Covid… oare se vor găsi măști pentru recuzită? Să nu uit: Martinelli și Ermanna au fost la Timișoara pentru proiectul Dante 21. Întâlniri, lansare de carte, ateliere, dar și proiecția filmului lui Martinelli – Viața în arest a lui Aung San Suu Kyi…