Consiliul
Județean Cluj
O comedie broadwayană la Naționalul clujean
Nu mai e necesar să-l prezentăm pe Neil Simon, dramaturgul american de la care – pe lângă Menage a trois, piesa pe care o comentăm – am moștenit și alte texte de rezistență ale teatrului american din anii ’60-’70, cum ar fi Desculț în parc, ecranizată, cu mare succes, de Hollywood. Protagoniștii erau tinerii, atunci, și talentații Robert Redford și Jane Fonda.
Știam că avem și noi interpreți buni, dar e mai vizibil când îi compari în același spectacol. Cunoscutul actor și regizor al Naționalului clujean, Sorin Misirianțu, și-a propus să-și probeze „forțele” cu profesioniștii de peste ocean. I-a cooptat pentru această mission possible pe apreciații săi colegi Ioan Isaiu și Ana Lăcusteanu, prezentând o puternică mostră broadway-ană. Pentru că acolo se jucau și se joacă la crème de la crème a autorilor, mai ales americani.
Avem doi buni prieteni, Andy și Norman; primul e editor, celălalt (singurul său) redactor „de geniu” al ziarului lor angajat anti-capitalist: The Colaps. Unde pot ei sta decât într-un cartier nepretențios, de artiști, în New York, ce pot ei câștiga cu asta: bineînțeles, mai nimic. Dar, ce e mai frumos decât o prietenie adevărată… Adevărată?! Numai atunci poți fi sigur de ea când ești pus la o „grea” încercare, intervenind ceva deosebit – adică „piatra cea mai grea de încercare”: Femeia. Noua vecină e tânără, ca ei, interesantă și sexy, pe deasupra. Norman, un as al articolelor, cum e descris de șeful său, e un neajutorat în viața de zi cu zi – Andy îl bănuiește, chiar, de „feciorism”! În contrast, Andy joacă damele pe degete, chiar dacă nu îi convin toate „ofertele”, cum ar fi septuagenara proprietară a apartamentului, doamna Brown, pe care trebuie să o „mulțumească” uneori, dacă vrea să nu le mărească chiria…
Când apare noua vecină, Norman e atins, pentru prima dată, de arcul nemilos al lui Cupidon și îl atenționează pe Don Juan-ul prieten că îi „aparține”, ca drept al „primului văzut” – adică el a întâlnit-o primul! Textul și situația permit cele mai nostime încurcături, ciocniri de orgolii și neprevăzuturi, mai ales că Sophie e, în plus, logodită și fidelă amenințătorului ei pușcaș marin. Dialogul e plin de vervă – Norman cere sfatul prietenului „specialist”: „Aș vrea să-i ofer ceva personal… Andy: Spal-o pe dinți!” Strategia de cucerire a lui Norman e simplă: îi cumpără delicatese, când ei n-au cu ce plăti chiria!, îi face curățenie etc. Însă, așa, o calcă pe nervi!
Ioan Isaiu încântă publicul cu machismul lui forțat și stângaci, cu comicul mers pe sârmă în relațiile cu proprietăreasa, apoi cu prietenul său și vecina atrasă în final de el. Sorin Misirianțu îl întrupează cu farmec pe stângaciul și „aerianul” jurnalist, inventează multe momente de slap-stick, ce augmentează permanent deliciul publicului, cum ar fi bătaia dintre ei, cu hilare aluzii la „orgiile” din filmele Ninja-Arte marțiale. Cei doi se completează reciproc, își pasează replicile și momentele vesele cu rafinament sau suculență, după cum e cazul – credem că pot deveni un cuplu redutabil de comici și în alte producții, care să-i provoace la prestații similare. Mărul discordiei, Ana Lăcusteanu, secondează pe măsură prestația celor doi, știind să oscileze, cu un comic ponderat, între „logodnica fidelă”, revoltată de insistențele catastrofale ale lui Norman și dificila alegere între vechea și noua pasiune.
Regizorul Sorin Misirianțu oferă un regal comic de o oră și 20 de minute, o adevărată sarabandă de situații și dialoguri comice, demonstrând că un român poate câștiga pariul cu Broadway prin această reușită montare plină de, să rămânem în „coloratură” americană, savuroase running gags. Tot el semnează adaptarea, scenografia – simplă și eficientă: un livingroom mare cu birou, laptop, scaune; o ușă spre hol, alta spre balcon – și coloana sonoră.
Publicul, care a umplut marea sală, inclusiv locurile ingrate de la balcon, i-a răsplătit pe protagoniști cu aplauze generoase și mai multe chemări la rampă.