Consiliul
Județean Cluj

weekly magazine in english,
romanian and italian

O femeie de tranziţie

O femeie de tranziţie

De-a lungul vieții sale actrița aceasta a interpretat tot felul de personaje. Caractere extrem de diferite! A făcut roluri de vrăjitoare de pe la 1300, Florence din 1900, Karen Bixen – 1930, Sophie – 1940, Linda – 1960, Joana Kramer – 1970… Dumnezeule, până la urmă actrița aceasta este o femeie de tranziție, nu?
Meryl Streep s-a născut pe 22 iunie 1949, în Summit, New Jersey. Și-a făcut debutul pe ecran în 1977, odată cu filmul Julia unde rolurile principale au fost deținute de Jane Fonda și Vanessa Redgrave. Teribilă companie! Cel de-al doilea rol pe marele ecran a fost alături de Robert De Niro și Christopher Walken în Vânătorul de cerbi, care i-a adus lui Streep prima nominalizare la premiul Academiei. În anul următor, ea a apărut în filmul lui Woody Allen Manhattan și a câștigat primul premiu al Academiei pentru rolul din Kramer contra Kramer unde a jucat alături de Dustin Hoffman. Merită amintit faptul că acesta, la terminarea filmărilor declarase: „am urât-o pentru cât a fost de afurisită… o stimez pentru cât e de mare actriță!” Apoi, Meryl Streep a primit cea de-a treia nominalizare la premiul Academiei pentru Logodnica locotenentului francez și mai târziu a câștigat Oscarul pentru cea mai bună interpretare pentru rolul din Alegerea Sophiei. Știe să-și „câștige” rolurile această actriță! Atât de mult și-a dorit rolul, încât a căzut în genunchi în fața marelui regizor Alan J. Pakula solicitându-l. În acel moment deja învățase limba poloneză atât de necesară rolului!
În anii de studenție din București, în anii de la Sebeș Alba și în anii de la Cluj, am reușit să vizionez aproape toate filmele ei. Teribil ce m-a,,urmărit” această femeie frumoasă, cameleonică, și care a dat dovadă de interpretări uimitoare în diverse roluri de-a lungul carierei pe care și-a croit-o în felul său. Unic. Am spus-o de multe ori: iubim cinematograful pentru că timp de vreo două ore ne trimite într-o altă lume, o lume așa cum ne dorim mereu și atât de diferită de cea reală! Meryl Streep reușea mai mult de atât. Dacă eroul filmului Trandafirul roșu din Cairo al lui Woody Allen,,cobora” în sală lângă spectatoarea ce-l iubea, nu o dată Meryl Streep mă lua lângă ea pe ecran și încerca să se împrietenească cu mine și cu alte câteva milioane de spectatori!
Au continuat rolurile mari și premiile cinematografice. Am senzația că această actriță „pe tot ce pune mâna se transformă în aur”! Metaforă, dragii mei, metaforă. Dar cât adevăr au aceste vorbe! Printre alte realizări ale sale se numără rolurile nominalizate la Oscar din Silkwood, de Mike Nichols, Out of Africa, de Sydney Pollack, Ironweed, în regia lui Hector Babenco, sau din filmul lui Fred Schepisi, A Cry in the Dark, pentru care a mai obținut și Premiul de interpretare la Festivalul de film de la Cannes, Premiul New York Film Critics Circle și un premiu AFI. Îmi aduc aminte de o întâmplare: la primirea unui Oscar în primii ani de cinematografie, Meryl Streep a intrat agitată în scenă să mulțumească, dar… lipsea râvnita statuetă. O uitase în toaletă…
În anii 1990 Streep a mai jucat în filme ca She-Devil sau Postcards from the Edge, pentru care a obținut nominalizări la Globul de aur și o nominalizare la Oscar pentru ultimul dintre ele; Defending Your Life, Death Becomes Her, The House of the Spirits, The River Wild, adaptarea pentru ecran a lui Clint Eastwood The Bridges of Madison County, rol care i-a adus un premiu SAG și nominalizări la Globul de aur și Oscar; Marvin’s Room, pentru care a obținut din nou o nominalizare la Globul de aur, Before and After, de Barbet Schroeder, One True Thing, pentru care Streep a primit Premiul SAG, Golden Globe și nominalizări la Oscar, ca și Premiul Golden Camera la Festivalul de film de la Berlin, sau Music of the Heart, în regia lui Wes Craven, pentru care Streep a câștigat cea de-a douăsprezecea nominalizare la premiul Academiei.
Recent, la primirea unui Oscar actrița glumea: „toți se întreabă până când voi mai tot lua premiile astea și eu le răspund: nu mă opresc!”.
Nu pot să nu mă opresc la filmul Podurile din Madiosn County. Este povestea unei gospodine, Francesca. Părea sortită să rămână închistată într-o banală viață provincială: familia, curățenia prin casă, gătitul și unele întâlniri la o cafea cu femei din orășel, blazate și ele și convinse că meritau mai mult de la viață. Dumnezeule, câte femei nu au parte de astfel de povești… Atunci a apărut Robert. Robert Kinkaid, un bărbat la 60 de ani, fotograf la National Geographic. Și de aici, treptat, în sala de cinematograf, se strecoară o dulce-amară poveste de dragoste între cei doi. Filmul, realizat de inegalabilul Clint Eastwood, impresionează teribil spectatorul care, la ieșirea din sală, cu o lacrimă pe obraz, pobabil că șoptește: „povestea asta mi se poate întâmpla și mie.”
Ce aș putea să vă mai spun? În 2003, interpretarea lui Streep din The Hours i-a adus nominalizări la premiile SAG și Golden Globe. În același an, interpretarea ei din filmul lui Spike Jonze, Adaptarea, a fost răsplătită cu un Glob de aur pentru rol secundar și nominalizări la premiile BAFTA și Oscar. Printre alte filme ale sale se numără Candidatul manciurian, O serie de evenimente nefericite, Ultimul radio show de Robert Altman, Amurgul și Diavolul se îmbracă la Prada, pentru care a câștigat un Glob de aur la categoria cea mai bună interpretare și nominalizări la premiile Academiei, SAG și BAFTA.
În 2004, Streep a fost onorată cu premiul AFI pentru întreaga activitate și în 2010, a câștigat Globul de Aur pentru rolul memorabil din Julie & Julia și a obținut încă o nominalizare la Oscar, depășindu-și astfel propriul record, ajungând la numai puțin de 16 nominalizări. Fabulos!
A fost recompensată și cu o stea pentru filmele sale, situată în partea de sud, aria 7000, pe Bulevardul Walk of Fame din Hollywood. „Doamna cinematografiei” este încă tânără. Asta ne arată prin tot ce face, așa că și eu îi doresc încă mulți ani! Mai are multe de făcut…

Leave a reply

© 2017 Tribuna
design: mvg